Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Closely Observed este un album de fotografie–portrete de plante; plus câteva ciuperci; fotografiile sunt realizate în natură, altele în grădini, în seră, în studio unde nu bate nici o adiere de vânt; lucrarea reușește să prezinte aspecte intime ale plantelor, un fel de botanică aptă să te atragă la contemplare, admirație și iubire. Trebuie să ai o anumită stare sufletească să poți să te lași scufundat în admirarea detaliilor, formelor, texturilor, patternurilor, liniilor, contrastelor, tonalităților în alb-negru. Dacă vezi plante live, nu îți dai atât de bine seama ce diversitate a splendorii există la nivel macro/micro, cu spini și petale, muguri și păstăi, fructe și rădăcini, frunze și inflorescențe, corola de minuni în lumini artistice. Ferigi, orhidee, conuri, castane, lotuși, secțiune prin varză, liane, semințe șamd.O splendoare despre varietatea și frumusețea lumii vegetale în 178 de imagini-de-aproape realizate de Andrea Baldeck, printate pe 176 de pagini 25 pe 25 cm. Calitatea tiparului este ceva extraordinar, o publicație realizată de University of Pennsylvania, Philadelphia, 2006.
Un curs de botanică la o facultate de biologie ar trebui să înceapă cu răsfoirea unor cărți de acest gen, albume fotografice sau cu desene. În liniște. Să fie 10-20 de titluri selectate adecvat. Și apoi fiecare student să prezinte/să povestească ce a văzut în cartea lui. Cum i se pare. Ar putea să aibă o dinamică interactivă, nu dictarea gen moartea pasiunii care domină poate chiar și azi în multe locuri școlile scolastice încremenite în trecut. The Lilies, Pierre-Joseph Redouté, Taschen, Köln, 2000. O lucrare monumentală, o carte de 34 pe 27 cm, 494 de pagini. Pierre-Joseph Redouté (1759-1840) a trăit 81 de ani; atât tatăl cât și bunicul lui erau pictori, ca și cei doi frați ai lui; în tinerețe a cunoscut școala framandă de pictură, inclusiv lucrări despre plante/flori. A ajuns angajat ca desenator/ilustrator în Paris, la Jardin du Roi, care a devenit mai apoi Muzeul de Istorie Naturală a Franței.
Suport consistent a fost oferit de către împărăteasa Joséphine–o femeie pasionată de botanică, și prima soție a lui Napoleon Bonaparte. Susținerea din partea casei imperiale, colaborarea cu botaniști de renume, accesul la plante din grădini botanice mari (inclusiv la Londra) au făcut posibilă createa acestor desene. Plante vii au fost aduse și de la colecții din Berlin, Viena, ca și din expediția sudamericană a lui Humboldt.
Desenele făcute cu acuratețea detaliilor, cu scop științific, ulterior au primit și un sens artistic. Indiferent de turbulențele politice, schimbări de regim, omul nostru a fost lăsat în pace, susținut și respectat. A desenat toată viața. A publicat mai multe cărți, de la „Plante Suculente” la „Les Liliacées” și „Les Roses”.
Les Liliacées.Inițial apărute sub forma a 8 volume (publicate între 1802 și 1816), în ediția din 2000 aceste volume sunt comasate. Poți admira aici brândușe, ghiocei, narcise, iriși, gladiole, crini, orhidee, lalele, bromelii, lușcuțe, bananieri, asparaguși, ananași, și o serie lungă de specii care nu cred să aibă denumire populară în română. Titlul cărții, Liliaceae, induce în eroare, deoarece cartea include multe alte familii. Ca să vezi amploarea lucrării, ai aici cele 35 de familii de plante din care sunt prezentate specii: Agavaceae, Alismataceae, Alliaceae, Alstroemericaceae, Amaryllidaceae, Anthericaceae, Asparagaceae, Asphodelaceae, Asteliaceae, Bromeliaceae, Butomaceae, Cannaceae, Colchicaceae, Convallariaceae, Dracaenaceae, Eriospermaceae, Flagellariaceae, Haemodoraceae, Hemorocallidaceae, Hostaceae, Hyacinthaceae, Hypoxidaceae, Iridaceae, Ixioliriaceae, Liliaceae, Marantaceae, Melanthiaceae, Musaceae, Orchidaceae, Philesiaceae, Phormiaceae, Pontederiaceae, Tecophilaeaceae, Trilliaceae, Zingiberaceae.
Pe fiecare pagină este o planșă cu o singură specie,uneori două.Când te gândești că toate plantele/florile astea au fost desenate, cu detalii de mare finețe, parcă e greu de imaginat cam cât timp a fost dedicat pentru realizarea acestei opere monumentale. Până și să o răsfoiești cere ceva implicare. Plantele din carte sunt de peste tot din Lume, adică nu se rezumă la flora unei anumite regiuni; printre altele se pot menționa țări și entități geografice precum munți, Africa de Sud și Peru, Mexic, Etiopia, Hawaii, Mauritius, Madagascar, Brazilia, Pirinei, Siberia, Grecia, Himalaia, China, Japonia, Kenya, Cipru, Florida, Canada, India, Iran, Rusia, Crimeea, Caucaz, Turcia, Australia, Mongolia, Noua Guinee, șamd; desigur, și multe locuri din Europa centrală și de est, inclusiv România și Ungaria. La fiecare plantă desenată era menționată denumirea științifică și cea în franceză (la ediția din 2000 sunt actualizate denumirile științifice inclusiv familia și incluse și denumirile engleze și germane, precum și o scurtă descriere a locurilor unde trăiește planta respectivă).
Îți dai seama cam ce ruptură este între nivelul științific al vestului european și bălăriile din estul continentului (de alte zone să nici nu mai zic). Prin est, dacă se făceau ceva lucrări mai decente, în spatele lor erau oameni veniți din vest sau școliți prin vest, care mai aduceau ceva lumină. Dacă ai cât de cât legături cu biologia, ar trebui să simți o fericire nespusă să răsfoiești o asemenea carte. Dacă e să parcurgi cele aproape 500 de pagini, să citești denumirea, datele despre areal și să privești un pic planta, tot ai nevoie de ceva vreme…Desigur, după ce răsfoiești o asemenea carte ești cam la fel de necunoscător ca înainte (era ideea aceea că pentru a deveni expert ai nevoie de investirea a 10.000 de ore de muncă în domeniul respecctiv). Prin universități cărțile astea ar trebui lăsate pe mese, birouri din laboratoare, unde studenții să le răsfoiască la discreție, poate cu timpul se prinde ceva de ei. În mod normal, studenții ar trebui să aștepte să ajungă la facultate, nu să le fie scârbă. Dar aia este altă lume, ideală.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Bibliografie
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
- Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă
Notă. Articolele lui Peter Lengyel în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
