Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Trecutul ne influențează prezentul…
Sub patronajul familiei Medici, se organizează o academie platoniciană, unde filosofi ca Marsilio Ficino și Pico dela Mirandola vor să demonstreze compatibilitatea dintre filozofia platoniciană și creștinism. Ei promovează o concepție religioasă caracterizată de apropierea omului de Dumnezeu prin intermediul lumii ideilor, unica realitate obiectivă, prin dialectica cunoașterii și a iubirii, dar fără medierea obligatorie a bisericii…
Curentul neo-aristotelian, manifestat la universitatea din Padova, prin Pietro Pomponazzi (1462-1525), prin comentariile lui Averroes la textele lui Aristotel, dar și prin comentariile din secolul XII, ajunge la existența unui adevăr al credinței diferit de cel al rațiunii, teoria dublului adevăr, idei condamnate de biserică, moartea sufletului, dar și posibilitatea unei explicații raționale pentru miracole. Aristotel era adeptul empirismului, al cunoașterii prin intermediul propriei percepții…Suntem ceea ce facem în mod repetat.
Categoric, gândirea renascentistă a valorizat tot tezaurul cultural al antichității clasice reprezentat de Platon, Socrate și Aristotel, discipolul. Platon, influențat de Parmenide, Heraclit și Pitagora a contribuit la închegarea filosofiei, a științei și matematicii în Europa, fiind considerat unul dintre cele mai importante personaje fondatoare ale religiei și spiritualității occidentale.
Nietzsche însuși și alți gânditori au considerat creștinismul un platonism pentru mase. Influența lui Platon asupra gândirii creștine se leagă, cumva, de Sf. Augustin din Hipona (354 d. Hr.-430 d. Hr.) care încearcă să demonstreze veridicitatea religiei creștine, opera sa reprezentând o punte de legătură între filozofia antică și cea medievală. Impresionat de Hortensius al lui Cicero, s-a profilat pe filozofie. Urmează întâi maniheismul, scepticismul și, în final, neoplatonismul. În opera sa târzie, Despre cetatea lui Dumnezeu (De Civitate Dei) vede istoria omenirii ca pe o evoluție a oamenilor, civitas terrena, ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu (Civitas Dei). În acest sens, explică căderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii. Omul, afirmarea lui, a valorilor umane în toate domeniile, de la arta care înnobilează, la viața civică, mai presus de toate celelalte valori, vizibilă chiar în aceste rămășițe ale unei civilizații înfloritoare, sugerează o viziune renascentistă timpurie. Tendința spre universalizare, omul universal dezvoltat intelectual, artistic, fizic, teoretizat de Renaștere, eu o observ aici, manifestată timpuriu, în civilizația conservată și scoasă de sub ruine după 17 secole.
Ce poate sugera Have!, dacă nu principiul liberei dezvoltări a personalității, eliberat de dogme, prejudecăți, raportul omului cu sine, cu ceilalți, cu lumea, cu natura, cu divinitatea, încrederea în om, în capacitățile lui de a se perfecționa, iar la nivelul cunoașterii lumii, contactul cu alte culturi. Expresia Have! Bucurați-vă! este în limba latină. Arhitectura locuințelor, interioarele somptuoase, decorațiunile, adevărate capodopere picturale, depășesc timpul prin tehnică. Dimensiunea și opulența din casele celor doi artiști, Poetul Tragic și Faunul, sunt indicii clare despre poziția socială a acestora, importanța acordată artei, la acel moment, în general, dar și importanța muncii lor, în special, deși nu există informații că proprietarul Casa del Fauno ar fi avut vreo legătura cu celebrul satiric comic sau Faun.
Vila dei Misteri (Casa nr. 52), un alt obiectiv ce merită atenție, am vizitat-o parțial; era înainte de închiderea programului. Ghida ne prezintă în trecere câteva informații, data viitoare, când? poate vom fi mai norocoși. Numele, se aude la cască, este preluat de la sala misterului situată în partea rezidențială a clădirii, cu vedere la mare. Intrăm în sala cea mai importantă din acest imobil care se crede că aparținuse soției lui Augustus. Aici se află o frescă imensă, continuă, una dintre cele mai bine păstrate picturi din antichitate ce înfățișează un ritual de mister, destinat practicanților cultului. Picturile în ocru, pe un fond de culoarea roș, tipic pompeian, sugerează sacrificiul, dansul și flagelarea, iar scena îl are protagonist pe Dionysos care apare pe peretele central împreună cu soția sa, Ariadna. Unul dintre excursioniști, profesor de istoria artei în Estonia, precizează că aceasta se închină lui Dionysos, că scena înfățișează ritualurile de inițiere ale unei bacante (preoteasă a zeului Bachus), în misterele dionisiace( bachice). Îi mulțumim pentru explicații suplimentare.
În mitologie, există o poveste haioasă despre Tezeu și Ariadna…Aceasta se îndrăgostește de eroul venit să lupte cu Minotaurul, îl ajută să iasă din coridoarele întortocheate ale labirintului construit de Dedal, celebrul fir metaforic al Ariadnei… și, ca să o scape de mânia lui Minos, pentru trădare, Tezeu i-a promis Ariadnei, prințesă muritoare, că o va lua cu el la Atena, dar, după ce ucide Minotaurul, pe drum, după un popas, uită de ea, abandonând-o pe insula Naxos. Iată, cât de importantă este lecturarea chiar și a unor mituri, care te pun în fața unor variante ipotetice de viață, uneori nefaste, dar cu valențe educative. Tinerele noaste, fără să fie oarbe, ori legate la ochi, răspund da, imediat, propunerilor meșteșugit fantasmagorice, fără a raționa, și apoi sunt descoperite în bordeluri, ori în subsolul casei vreunui nebun, vândute ca sclave sexual; nu de puține ori, România Tv, Realitatea Tv au adus asemenea știri în atenția privitorilor.
Pe Ariadna a salvat-o Dionysos, dublul său feminin, cel mai plăcut dintre zei, pe ale noastre, Dumnezeu, dacă ajunge la timp… Sau poate nu. Din versiunea homerică, preluată, de altfel, și de Rocine, în Phedre, actul I, rezultă ca ar fi fost ucisă din gelozie de o săgeată a lui Artemis, din ordinul lui Dionysos. Personajul Eziodul, în Teogonia, lasă să se înțeleagă că Ariadna a fost transportată în cer, Zeus făcând-o nemuritoare pentru a-i face pe plac lui Dionysos, fiul său iubit, cu care ea se căsătorise. Iubirile succesive ale Ariadnei cu Tezeu, Dionysos, Bacchus, dar mai ales timpul petrecut la Naxos, au constituit surse nelimitate de inspirație pentru muzicieni, de la Claudio Monteverdi (L. Arianna), Georg Friedrich Haendel,J. Haydn…. și Richard Strauss, despre scriitori, nici nu am suficient spațiu pentru a întocmi o listă.
Mituri… Seamănă cu o telenovelă latino-americană…
Merg la pas, încet, privesc în jur, vreau să simt în ființa mea o frântură din viața de atunci și constat că, parcă, talpa pantofiorului stâng ia forma pietrei pe care calc, nu mai este rigidă, calc pe un drum pe care am mai călcat și altădată, parcă am mai fost pe aici, nu, n-am mai fost, doar mi se pare, am mai fost, dar nu acum, in aliis temporibus, și ca și cum ar fi trebuit să mă convingă presimțirile mele, un nechezat puternic de cal și scârțâitul unor roți de car sunt atât de aproape de mine, încât înspăimântată, că m-ar putea lovi, sar imediat de pe piatra din mijlocul străzii pe trotuar, ca să nu fiu lovită. Cineva din grup mă întreabă dacă sunt ok, răspund nu, apoi da, apoi, nu are importanță, dar scena cu scârțâitul roților de car de luptă și nechezatul calului au fost reale, dar unde e carul și unde e calul? Mi s-a părut, gândesc eu.
Continuăm vizita. Fiecare locuință mă impresionează. Sunt construcții de lux, elegante și astăzi, cu încăperi largi, orientate spre mare, cu fiecare centimetru de pământ pietruit și prevăzut cu canalizare, au încăperi care au destinație specială, pline de vase din ceramică, de aceeași dimensiune, pentru păstrarea cerealelor în condiții de igienă și umiditate constante. Camerele sunt mari, înalte, nedecomandate, iar în mijlocul construcției se afla grădina cu flori, mese, bănci și statui din marmură ilustrând diferite zeități.O particularitate o reprezintă bazinele pentru colectarea apei de ploaie, într-o zonă descoperită, a casei. Aveau un cult pentru captarea firului de apă, de oriunde ar izvorî.
Băile Publice (Terme Stabiane), zonă de agrement pentru bogați, în care se punea țara la cale, puteau fi asociate cu un Senat informal. Celebrele fântâni din Roma! Fontana di Trevi își are începutul în antichitate, în anul 19, î.Hr., în proiectul generalului roman Marcus Vispanius Agrippa, care a construit Aqua Virgo, un apeduct subteran, având ca scop alimentarea primelor băi publice.
Fontana de Trevi se află în punctul terminal al acestui apeduct. Papii au avut și ei rolul lor în inaugurarea acelui monument arhitectonic, la 22 mai, 1762, după 30 de ani de construcție, o capodopera arhitectonică fără egal. Am vizualizat un clip cu orașul Pompei în perioada sa de glorie, reconstituit în 3D, și mi-am putut imagina cum era cu adevărat viața localnicilor, pe acele vremuri. Decantând emoția de informație, sigur, nu pot să nu observ diferența de clasă: casele somptuoase, unele cu etaj ale bogaților și cele modeste, cu puține camere ale săracilor, dar mă gândesc că, în copilărie, în plină epocă de aur, la noi, existau țărani care încă trăiau în bordeie, realitate atinsă cu mult înainte chiar și de Rebreanu în Răscoala…Casele bogaților aveau grădini, străzi pavate, înclinate, pentru o scurgere mai bună a apei, canalizare, bazine de colectare a apei, bucătării, camere pentru alimente, brutării, dar și preocuparea pentru frumos, pentru artă, vizibilă în interioarele caselor.
Frapant pentru cineva din România! Un oraș scos după 17 secole de sub cenușă și lavă vulcanică are drumuri pavate, mai bune decât multe comunități din Romania mileniului III care nu au aflat încă ce înseamnă drum pavat, canalizare, toaletă în casa, apă la robinet. Încă aduc apă cu găleata de la o distanță de doi-trei kilometri, păstrând-o ca pe agheasmă, iar în zilele toride de vară, când ciuturile scot din fântână nămol… Groaznică imagine a satului copilăriei mele…până într-o zi, când tata a captat apa unui izvor și prin conductă a adus-o în curte, de unde au tras și unii vecini. Restul, tot în ev mediu a rămas…Încă se mai merge în fundul grădinii, la closet. Aici, străzile aveau carosabil, fără să fi avut mașini, și trotuare, fără să fi avut biciclete, motorete…Aveau și pietre mari, frumos cioplite, măsurate, respectând principiul estetic, cu un spațiu suficient între ele pentru a permite carelor să circule, dar și pietonilor să traverseze strada, pe vreme de ploaie, fără dificultate, iar femeilor să nu-și ude poala lungă a superbelor rochii…
Luni, 4 aprilie, 2022, ora 09h00. Întâlnirea echipei de proiect. Participanții sunt medici, psihologi, profesori, învățători din țările partenere în proiect: Italia, Grecia, Portugalia, Lituania, Letonia, Estonia. Au urmat prezentarea programului, așteptările noastre de la acest proiect, echipele de lucru. Colegii din Grecia, Estonia, Lituania, Portugalia au prezentat câte o disertație pe baza experienței individuale și cu elevii în cadrul proiectului. Totul conform programului pe zile.
Inclusive and interactive educațion in museums: sharing of good practises. Short term joint staff training event, 04-08-04.2022, Napoles, Italy)
4t Monday: A day at Luetec. 09h00 Welcoming; 09h30 Presentațion of organizations work, done during 1 project year (around 15 minutes each organization); 10h45 Coffee break; 10h00 Training activities at Luetec; 13h00 Lunch; 15h00 Study visit to Naples old town; 18h30 Reflectation time; 19h00 Show cooking Tastes of Italy, followed by dinner.
Prima zi de lucru s-a finalizat cu un prânz prelungit la restaurantul Garibaldi. Comunicarea, membrii grupului, atmosfera napolitană au anulat oboseala și, după acest festin plecăm să descoperim, pe viu, metropola. Vorbim, comentăm cu voce tare, toți fac la fel, tridentul lui Neptun ne atrage atenția, un tânăr se bucură, reacționează la rostirea românească, student în Roma, de loc din Oradea, vorbește ardelenește, află că sunt profesor, are unghiile vopsite cu negru, cineva, un psiholog din grup, îi atrage atenția, ar fi mai bine cu galben, înțelegem că e gay, e în căutarea propriei identități, nu spune, gândim noi, departe de ochii prietenilor, ai familiei, în pielea unui student la psihologie. Mai schimbăm câteva cuvinte. Îi observ ciorapii de plasă…salută și pleacă în mulțimea în care individualitatea există doar ca sex…dar și acesta cunoaște mutații…
Coresondență de la Prof. Caliopia Tocală Hodorogea (Colegiul National „G. Ibraileanu” Iasi), dramaturg, poet, eseist, Membru USR Iași, membru UZPR Iași-Modova
Nota redacției. Caliopia Tocală este profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi. În acelaşi timp, este autor de romane şi de teatru. Printre altele, a scris trei romane pe care le-a dramatizat, acestea fiind publicate ca piese de teatru independente. Astfel, romanului său de debut, În captivitate, îi corespunde piesa de teatru „Captivi”, romanului Simfoniile destinului–„Vieţi duble”, iar romanului Gemenii–piesa de teatru „Alter ego” (…).
„Caliopiei Tocală în general, s-ar putea spune că reies idei similare–nu e clar cine eşti (a cui dublură eşti), dacă trăieşti propria ta viaţă sau o existenţă străină, viaţa altcuiva, în acest mod înstrăinarea din teatrul absurd sau din existenţialism dând naştere unor situaţii concrete, imaginate de autoare, cu replici şi personaje, la baza cărora stau idei, iar nu imagini. În acelaşi timp, un alter ego ar putea oricând să-ţi dejoace planurile, pentru că nimic nu e-n favoarea celor ce viermuiesc prin lumea personajelor din teatrul Caliopiei Tocală, nici destinul, nici semenii, nici măcar propria persoană. În această dezordine totală, în care existenţa nimănui pare să nu aibă sens, rămâne deschisă întrebarea dacă ne mai putem aştepta la o salvare, iar în cazul că răspunsul ar fi pozitiv, din partea cărei instanţe divine sau umane.” (Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru, membru AICT)
Anexa. Lista publicațiilor partenere cu redactori șefi ai UZPR
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
[…] „Cave Populum” – Trecutul ne influențează prezentul (Fragment)…– cu Jurnalul Buc… […]