Acasă Cultura Pași prin istorie, călător prin timp – școala și mormântul lui Aristotel...

Pași prin istorie, călător prin timp – școala și mormântul lui Aristotel (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Cu același avânt de drumeție, cu aceeași încărcătură emoțională, pașii singuri parcă mă conduc prin timp și spațiu, pe calea spre înapoi a istoriei, prin locuri poate nu prea cunoscute, dar care-ascund atâtea enigme, atâtea existențe, evenimente, unele știute, altele mai puțin sau deloc, unele uitate prin sertarele-i prăfuite, altele pierdute-n hoasul și colbul vremii, cu dorința arzândă de-a le descoperi, de-a intra pe cât posibil în miezul lor și, firește, de-a le împărți cu tine, cititorule, ce-ai dori să mă însoțești pe calea asta revelatoare și plină de surprize, ce ni se vor dezvălui la fiecare-al nostru pas. Având ca bagaj doar gândul și cuvântul, mi-am propus să aflu cate ceva nou despre marii filozofi antici greci, pe cei mai cunoscuți, tot aflându-mă pe meleagurile lor, dar nu atât despre capodoperele lor inegalabile, lăsate moștenire întregii omeniri, despre care atâția și-atâția au studiat și scris din veacuri îndepărtate și până azi ci, din prisma mea, a unui simplu călător în timp… Un nume îmi răsare din nebuloasa vremii, Aristotel  și tare-aș vrea să merg, ca ochii să-mi vadă locul unde s-a născut, să-i urmez pașii, pe unde a crescut, unde a creat, ce și cum, locul unde l-a părăsit timpul, întipărit lăsând pe el pecetea-i de foc, aflând astfel despre Omul – Aristotel  dar, înainte de toate, în căteva cuvinte… cine a fost Aristotel ?

Aristotel  (384 î.H – 322 î.Hr), filozof grec și om de știință s-a născut în Stageira din Halkidiki-Macedonia. La vârsta de 17 ani a intrat în Academia lui Platon din Atena, unde a rămas până la 37 de ani, alături de însuși Platon, Eudox, Xenocrate și alți gânditori ai vremii, ocupându-se de mai multe științe concomitent, cu lucrări deosebite în materie de biologie, zoologie, fizică și metafizică, logică și etică, teatru, poezie și muzică, retorică, filosofie, politică etc. În perioada de maturitate se dedică cercetării biologice și concluziile sale reprezintă prima sistematizare a fenomenelor biologice. Gândirea și învățăturile lui Aristotel, primind numele de aristotelianism, au influențat gândirea filozofică, teologică și științifică de secole până la sfârșitul evului mediu. După moartea lui Platon, a părăsit Atena și, din ordinul regelui Filip, a primit misiunea în 343 î.Hr. de-a se ocupa de învățătura lui Alexandru cel Mare. În calitate de profesor al lui Alexandru Macedon, Aristotel a dobândit diverse favoruri. Astfel, el a fondat o bibliotecă în liceu și a ajutat la producerea a sute de opere. Fiind studentul lui Platon, a adoptat concepțiile acestuia, dar mai târziu, după moartea mentorului său, s-a ocupat de studiile empirice trecând de la platonism la empirism susținând că ideile și cunoștințele tuturor popoarelor se bazează pe percepțiile senzoriale, considerând experienţa senzorială ca sursă fundamentală a cunoaşterii, negând valoarea abstracţiilor. Multe dintre lucrările sale s-au bazat pe opiniile ce le avea despre științele naturii. Împreună cu profesorul lui, Platon, Aristotel a fost o figură importantă în gândirea filosofică a lumii antice ca filozof naturalist, creator de logică, iar învățătura sa a pătruns adânc în gândirea filozofică și științifică occidentală până la Revoluția științifică din secolul al XVII-lea. Prin lucrările sale se  plasează adesea printre cele mai importante figuri din lume, din toate timpurile, alături de profesorul său, Platon și de elevul său, Alexandru cel Mare.

Paşi prin istorie, călător prin timp (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator şi eseist, Grecia – Atena)

Mi-am propus să caut faimoasa lui Școală, acolo unde preda teoriile și învățămintele sale elevilor și, iată că am găsit-o, ce surpriză minunată ! Școala lui Aristotel reprezintă un loc divin, de importanță mondială. Ea se găsește la aproximativ 2 km de Naoussa de astăzi, în Isvoria unde se află vechiul oraș Mieza. Acest sanctuar este situat într-un peisaj minunat, un paradis, cu orientare ideală, plin de o vegetație luxuriantă; este locul cu ape curgătoare și peșteri adânci, menționate de scriitorii antici, unde acesta, socotit cel mai mare filosof al antichității, l-a învățat pe fiul regelui Macedoniei Filip II, Alexandru Macedon  (356 î.Hr.), pe atunci la vârsta de treisprezece ani, măreția gândirii clasice grecești și idealurile filozofiei platonice. Aici, viitorul rege al Macedoniei împreună cu un cerc select de studenți al familiilor nobile macedonene au făcut primii pași în filozofie și poezie, matematică și științe naturale. Alexandru Macedon  a rămas în Școală până în 340 î.Hr., când s-a întors la Pella pentru a îndeplini sarcini de regent, în absența tatălui său. Influența gândirii aristotelice asupra formării personalității tânărului succesor, dar și asupra filozofiei vieții pe care ulterior a avut-o pentru etică și politică a fost decisivă. În ciuda perioadei scurte de funcționare a Școlii, de numai trei ani, coexistența în această zonă a lui Aristotel, una dintre cele mai mari figuri spirituale din lume și Alexandru, poate cea mai fermecătoare personalitate a lumii antice, evidențiază școala aristoteliană ca un grandios și luminos loc istoric cu reflecții globale.

Întâlnirea acestor două mari personalități ale lumii antice a făcut să se influențeze decisiv viitorul omenirii și al întregii civilizații occidentale. Scriitorii antici Plutarh și Pliniu fac referiri la Școala marelui filosof, Plutarh descriind viața lui Alexandru, locul ales pentru întemeierea Școlii regale, numită și Nymphaeum lângă Mieza, plimbările în natură, pline de învățăminte, scaunele de piatră, ce se păstraseră în timp până astăzi. Spațiul ocupat de Nymphaeum, adică sanctuarul dedicat venerării nimfelor, care trăiau, conform vechilor tradiții, lângă râuri, izvoare și peșteri, este un peisaj natural impresionant, unde vestigiile antice – zidul unui portic cu două etaje, cu coloane ionice în formă de Π – combinate cu trei peșteri naturale și ruinele galeriilor formează zona principală a Școlii. Stânca a fost sculptată vertical între două peșteri naturale și, adăugându-se apoi o colonadă ionică, s-a creat o galerie acoperită în formă de C. Suprafața verticală a stâncii, unde sunt vizibile găurile pentru susținerea grinzilor de acoperiș, vizibile chiar și astăzi, din care a fost salvat un jgheab de forma unui leu de lut, a fost partea din spate a porticului construit în 350 î.Hr., în anii domniei regelui Filip, unde Aristotel a predat tinerilor nobilimii macedonene „discursul moral și politic”. Se știe că lui Aristotel îi plăcea să predea în timp ce mergea. Peisajul în care Maestrul a umblat cu studenții săi pe malul riveran, pe cărările pline de vegetație densă, de unde țâșneau izvoare și-apoi râurile repezi și răcoroase, este completat, puțin mai departe, cu o peșteră de dimensiuni și mai mari.

Cercetările au arătat că Școala a ocupat o zonă foarte întinsă, din care astăzi doar o mică parte a fost cercetată și utilizată. Au fost descoperite împreună cu rămășițele antice ale galeriei ioniene, cele trei peșteri naturale. Prima peșteră pe care vizitatorul o întâlnește astăzi are pași sculptați pentru acces la ea și o configurație arcuită în partea de sus a intrării sale. În a doua peșteră nu se observă nicio intervenție umană, dar a treia este cea mai mare și cea mai importantă. Are două intrări și în interiorul ei se deschid două nișe, în timp ce există multe ramificări, deschideri arcuite, iar în centrul peșterii se găsește o gaură pentru iluminarea și ventilația spațiului. Suprafețele mari sculptate ale stâncii continuă creând adâncituri, proiectații, formând spații utile și pasaje înguste de la un spațiu la altul. De-a lungul acestor spații ce continuă pe o lungime mare există o cale pentru plimbare. Bineînțeles că prezența lui Alexandru și a prietenilor regali în Școală și în zona Mieza a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea orașului în această perioadă. Situl a devenit cunoscut prin cercetările călătorului francez Delacoulonce la mijlocul secolului al XIX-lea, dar în 1965 a fost curățat mai întâi de vegetație și o parte din el a fost excavată în anii următori de Fotis Petsas care, combinând în mod adecvat sursele scrise, observațiile topografice și datele despre săpături, a identificat situl cu Școala lui Aristotel. Deși săpăturile nu au fost finalizate, situl arheologic poate fi vizitat de public. La mică distanță se află faimoasele morminte macedonene din Lefkada, cu fresce magnifice. Săpăturile arheologice au adus la lumină și teatrul său antic.

Aristotel a murit în Chalkis-Evia, în 322 î.Hr, la un an după moartea lui Alexandru cel Mare. Deși se credea că marele filozof a fost îngropat la Chalkis, mormântul lui Aristotel a fost descoperit în situl arheologic din Stageira, Halkidiki. După 25 de ani de cercetări, doctorul în arheologie clasică Costas Sismanidis și șeful excavației sistematice din zona Stageira Antică, și-a exprimat certitudinea că mormântul lui Aristotel se află în situl arheologic al Stagirei Antice, existând indicații și documente serioase care precizează acest fapt. Ca locație, Stageira este situată la sud-est de Olympiada din Halkidiki, pe peninsula Liotopi. Această peninsulă, care pătrunde adânc în mare, este formată din două dealuri, dintre care, pe cel nordic a fost construit primul oraș Stageira, fondat de coloniști ionieni pe la mijlocul secolului al VII-lea. Datele de excavare și sursele istorice vechi duc la concluzia că lăcașul arcuit sau în formă de potcoavă și altarul cu podeaua de marmură din epoca elenistică, descoperit prin săpături în orașul antic în 1996, potrivit arheologului K. Sismanidis, este mormântul lui Aristotel, locuitorii onorându-l ca erou, salvator, legiuitor și al doilea „locuitor” al orașului lor întrucât, făcând pe mediatorul, regele Filip a restaurat orașul Stageira (340 î.Hr.), distrus de acesta cu un an în urmă. Astfel stageiriții l-au onorat pentru această înlesnire cu sărbători și lupte anuale ce-i poartă numele, iar luna a fost numită „Stageirită”.

Ca aspect, este un mormânt maiestuos, foarte aproape de piața orașului, având o cupolă și pardoseală de marmură datată din perioada elenistică. Este situat chiar în centrul orașului Stageira, lângă Agora, cu vedere de jur împrejur. În afara mormântului este un altar și o podea de formă pătrată. Vârful cupolei atinge 10 metri, există un etaj pătrat care înconjoară un turn bizantin și un perete în semicerc cu înălțime de doi metri. O cale duce la intrarea mormântului pentru cei care doreau să-și aducă omagiul. Tot în situl arheologic s-a descoperit ceramică din atelierele regale de ceramică și cincizeci de monede datate de pe vremea lui Alexandru cel Mare. Structura mormântului a fost distrusă de bizantini, care au construit un turn pătrat deasupra acestuia. Totuși, în interiorul lăcașului a fost descoperită cenușa filosofului antic într-o ulcică de bronz. Anunțul oficial al arheologului Sismanidis despre mormântul lui Aristotel a fost făcut în 2016, în cadrul Conferinței Mondiale „Aristotel, 2.400 de ani” sub auspiciile Unesco, la care au participat sute de oameni de știință din 41 de țări. În afară de săpăturile făcute în Stageira Antică, există și alte surse care întăresc convingerea că mormântul lui Aristotel este situat în acest oraș.

Prima sursă este o biografie egipteană a lui Aristotel scrisă de cărturarul alexandrin Abul-I-Yata al-Mubassiz, în a doua jumătate a secolului al XI-lea d.Hr. unde copiază biografia filozofului scrisă de un anume Ptolemeu, din limba egipteană de la Ishaq Ibn Hunayn (în jurul anului 900 d.Hr.). În traducere, mărturia relevantă este următoarea: „când Aristotel a murit în Chalkis, în octombrie 322 î.Hr, stageiriții au cerut să i se aducă cenușa în patria lor. L-au pus într-un vas de bronz și l-au așezat într-un loc numit „Aristotel”. Ori de câte ori aveau probleme grave și grele de rezolvat își convocau întâlnirea în acest loc”. Conform lui Diogenes Laertius, în cea de-a cincea carte a sa, acesta spune că probabil în mormântul lui Aristotel există și oasele soției sale, Pythiados, care murise cu ani în urmă, o dorință pe care Aristotel și-o exprimase. O altă sursă, se găsește în manuscrisul 257 al Bibliotecii Marciene din Veneția, care în jurul anului 1600 d.Hr., se referă la o biografie a lui Aristotel cunoscută sub numele de Vita Marciana, în care este copiat un text grecesc antic, conform căruia în traducere scrie: „când Aristotel a murit, stageiriții au trimis și i-au luat trupul, au ridicat un altar la mormânt, l-au numit „ Aristotel” și-acolo și-au adunat parlamentul ”.

Asta am aflat despre Aristotel, asta am împărțit cu tine, cititorule, îmi continui drumul pe mai departe, alt nume, alte descoperiri mă așteaptă și, de dorești, urmează-mă !

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Aristotel (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

A se vedea și articolele conexe

Pași prin istorie, călător prin timp – Antoni Gaudi, arhitecul lui Dumnezeu (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp – Sfânta Theodora din Vasta (Corespondență de la Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou, Grecia–Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp – Drakospita sau Casele Dragonilor (Corespondență de la Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou, Grecia–Atena)

Pași prin istorie, călător prin timp – Odeonul lui Herodes Atticus, Herodion (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Paşi prin istorie, călător prin timp (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator şi eseist, Grecia – Atena)

Alte articole ale autoarei Anna-Nora Rotaru în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

 
Articolul precedentCalifornian design school from Santa Clarita is landing in Romania – Mitigating climate change: one design at a time
Articolul următorCum ne poate îmbolnăvi tristețea…
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.