În România, când vorbim despre siguranță națională, ne gândim imediat la armată, la terorism, la migrație, poate chiar la influențele externe asupra politicii. Dar rareori vorbim despre un pericol tăcut, constant și profund: evaziunea fiscală. De ce este evaziunea fiscală un risc pentru siguranța națională? Pentru că generează pierderi semnificative la bugetul de stat și subminează capacitatea statului de a funcționa. Fără taxe colectate corect, nu avem spitale bine dotate, școli moderne, drumuri sigure sau un sistem de apărare eficient. Fiecare leu care nu ajunge la buget este un pas înapoi pentru toți. Statul devine mai slab, iar vulnerabilitățile economice cauzate de subminarea capacității statului de a colecta venituri legale afectează stabilitatea internă, capacitatea de reacție instituțională și încrederea cetățenilor în ordinea constituțională.
Evaziunea fiscală nu este doar o problemă economică sau administrativă, ci o amenințare strategică. Iar lupta împotriva ei nu trebuie dusă doar în birourile ANAF sau în instanțe, ci și în conștiința fiecăruia dintre noi. Combaterea acestui flagel presupune o abordare integrată, care implică sistemul judiciar, serviciile de informații, structurile de securitate și societatea civilă. O economie fiscal transparentă și echitabilă este pilon al stabilității interne și în același timp un garant al suveranității naționale.
Fondurile obținute prin mecanisme de evaziune fiscală sunt frecvent direcționate către economia neagră sau „spălarea de bani”. Astfel, evaziunea nu doar că prejudiciază bugetul, dar contribuie și la finanțarea rețelelor infracționale, inclusiv trafic de persoane, contrabandă, corupție și alte activități ilegale care subminează ordinea publică și statul de drept. Rețelele internaționale de evaziune fiscală pot avea legături cu actori externi interesați în destabilizarea economică a unui stat.
Spălarea de bani prin țări sau jurisdicții care oferă condiții financiare foarte favorabile pentru persoanele fizice sau companii din alte state, (așa numitele paradisuri fiscale) în special prin:
- Taxe foarte mici sau inexistente pe venit, profit sau capital.
- Confidențialitate ridicată (ascunderea identității beneficiarilor).
- Înființarea de companii „fantomă” (fără angajați sau sediu real) folosite doar pentru tranzacții financiare.
- Trusturi și fundații offshoreunde activele sunt „deținute” de un trust (administrat de un terț) în loc să aparțină direct beneficiarului. Folosite frecvent de elitele politice sau magnați.
- Transfer Pricing (Prețuri de transfer manipulate) prin transfer artificial de profituri către filiale din paradisuri fiscale. O firmă vinde unui „furnizor” din Bahamas un produs la preț subevaluat, reducând profitul declarat în țară.
- Conturi bancare secrete-bani ascunși de autoritățile fiscale în conturi din Elveția, Singapore, Insulele Virgine Britanice ș.a.-cu confidențialitate ridicată.
- Shell Companies (Companii „cochilie”) prin deținerea activelor (imobile, acțiuni) fără a dezvălui proprietarul real, unde acesta controlează firma printr-un nominee (persoană care apare oficial în acte, dar nu deține nimic).
- Rezidență fiscală fictivă, prin schimbarea rezidenței fiscale într-o țară cu taxe mici – Monaco (0% impozit pe venit) sau Dubai.
Acestea afectează independența economică, distorsionează piața internă și poate deveni instrument de influență geopolitică, în special în statele aflate la granița unor sfere de interes concurente. Evaziunea fiscală implică deseori complicitatea unor funcționari publici corupți, slăbind integritatea instituțională. Această complicitate poate duce la crearea unor rețele de influență care distorsionează deciziile politice și economice, favorizând grupuri de interese în detrimentul interesului public. În acest context, evaziunea devine un catalizator al corupției sistemice. Efectele evaziunii se traduc și într-o percepție generalizată de inechitate fiscală. Cetățenii care respectă legea și își plătesc taxele constată că alții profită ilegal de un sistem permisiv sau slab controlat. În timp, această percepție alimentează neîncrederea în autorități, accentuează polarizarea socială și poate genera manifestări radicale sau chiar extremiste, într-un climat de insecuritate colectivă.
Cu toate astea, evaziunea nu este doar o schemă complexă a unor rețele organizate, ci a devenit parte din viața noastră de zi cu zi. Fiecare bon fiscal necerut, fiecare șpagă dată „să rezolvăm” ceva, fiecare pachet de țigări cumpărat fără timbru înseamnă, de fapt, o contribuție la slăbirea propriei noastre siguranțe. Poate părea exagerat, dar nu este, este un adevăr că de multe ori, chiar și noi–cetățenii obișnuiți–contribuim, voit sau nu, la perpetuarea acestui fenomen. Cultura „descurcărelii” și tentația de a ocoli sistemul „cu un plic” sau „cu o atenție” transformă evaziunea fiscală într-un fenomen colectiv, greu de combătut doar prin măsuri legislative. Când acceptăm „mica evaziune”, o încurajăm pe cea mare. Când închidem ochii la nereguli, ele se transformă în obișnuință. Și atunci nu e de mirare că marile rețele de crimă organizată profită de slăbiciunile sistemului pentru a-și face jocurile. În final, plătim cu toții:
- Taxe mai mari pentru a compensa banii pierduți în evaziune.
- Servicii proaste (școli, spitale)–pentru că bugetul e golit de cei care „optimizează fiscal”.
- Inflație & sărăcie crescută–când banii publici se îndreaptă spre conturi offshore în loc de investiții reale.
Trebuie să recunoaștem onest că problema nu e doar în instituții, ci și în reflexele noastre. Nu doar statul trebuie să se reformeze, ci și noi, ca societate. Lupta împotriva evaziunii fiscale începe cu lucruri aparent mărunte: să cerem bon fiscal, să nu mai acceptăm „plicul”, să ne întrebăm dacă ieftin înseamnă întotdeauna corect. Pentru că, da, evaziunea fiscală ne lasă fără spitale, fără școli, fără siguranță–dar și fără încredere unii în alții. Iar o națiune fără încredere este, prin definiție, vulnerabilă.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Crimă la comandă executată din „exterior” în „interior” fără precedent în mediul carceral francez
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Evaziunea fiscală – pericol nevăzut pentru siguranța națională (Corespondenţă de la Lordul … […]