



1.jpg)
Despre Sfânta Ana–Lacul–se știe de prin școală, de la geografie, ca fiind unicul lac vulcanic din România. Noi am decis să îl vizităm în 2009 prima dată. Ne-a primit cum a știut el mai bine și uite că…de atunci tot revenim. Mă gândesc că toți aveți GPS, waze sau chestii de astea și nu trebuie să va zic unde este. Pentru leneși și aia care au chiulit total la Geografie vă spun că este în munții Ciomatu. V-am băgat în ceață. Fix asta vroiam. De la Brașov, treci de Sfântu Gheorghe, nu rata să îți iei pâine și alte bunătăți de la fabrica Dioszegi, mergi înainte spre Miercurea Ciuc, dar la Bixad faci dreapta. Din alte părți cum vii… folosește GPS-ul.
Pe vremuri, când se mai înota în lac, v-aș fi spus că are o adâncime de 7m și că dacă pleci înot de la ponton înainte faci cam 460m până la malul următor, iar dacă te simți în formă și pleci de pe laterale faci cam 620m. de fapt v-ar putea interesa și acum această informație că au bărci și poți calcula caloriile dacă tragi tu la vâsle. Formulă de calcul a caloriilor este încă secretă. Pentru noi tura aceasta a fost magică, minunată în adevăratul sens. O explozie de bucurie, liniște, verde, împlinire, sănătate. Am prins un chilipir rar. Am închiriat pentru o seară întrega parcare de 24 ore („campingul”) cu 60 Ron. Tot fostul așa zis camping pentru noi. Și alături de asta liniștea întreagă, brazii, vântul care se mai înfoia pe sus, o întreagă orchestra de păsări, o căprioară, un corb și doi cai cu talangă. Inițial credeam că sunt vaci. La lumina zilei s-a dovedit că erau cai.



Am avut un sentiment superhaios pe inserat, când plecau ultimele mașini din zona și oamenii se uitau de dincolo de gardul electric la noi. parcă eram o pereche de animale la zoo. Mi-am amintit cum ne uităm noi la zoo praga la animale, în habitatul lor natural, pe mult teren și cu forme foarte discrete de îngrădire, cu iluzia libertățîi acelor animale. Parcă auzeam despre noi…femelă leneșă pe șezlong și mascul pregătind focul și cină. Oameni preistorici. Sau istorici. Am realizat că e BINE. Pur și simplu bine.

Seara, în exclusivitate, nuanțe de vânt, sunând diferit în brazi, în fagi, sau sus de tot în cer, liniște și greieri. Liniștea te dilată cumva. Din când în când, o troznitura a lemnului din foc te aduce în perimetru. Voi ați observat liniștea? Liniștea în spațiile largi este ceva aparte. Cu o seară înainte am avut vecini în camping care nu au fost cei mai liniștiți din lume. Între două melodii însă era liniște. Atunci am realizat cât de mult ne limitează muzica, și cât de mult ne dilată liniștea. Dis de dimineață nuanțele de liniște reflectate pe cer, albaștrii, roz, mov, portocalii, concert de păsărele în jur. Nici o adiere de vânt. După ce s-a pictat cerul, și scenă a fost pregătită, dintre doi brazi depărtați a apărut întâi o dungă orizontală luminoasă roșie, apoi s-a arcuit și în final s-a rotunjit. Apoi, sfios, și-a tras un val de nori, estompandu-se ușor. Cum să poți uita așa ceva?



Sau că ai coborât între primii la lac și că ai prins liniștea plutind pe el? Că ai prins iarbă neatinsă, da!..primul weekend după relaxare și că nu îți vine să crezi câtă frumusețe încape în fiece ierbușoară, în fiecare piatră, chiar și în copacii căzuți. Tura asta nu am văzut urșii și dacă i-aș fi văzut m-aș fi necăjit că nu am cu ce să ii pozez. În schimb am văzut conuri roșii de brad, am văzut fragilitatea copacilor, imenși, sănătoși, dar doborâți de vânt, am luat lecții de camuflaj de la o lipitoare (da, sunt de astea în lac). În lac nu se mai face baie, în jurul lacului nu se mai fac grătare. Locul a redevenit al naturii. Nouă ni se pare că a câștigat ceva. A redevenit natură și nu obiect al turiștilor. Plimbarea în jurul lacului o recomand cu căldură tuturor. Este ca un traseu inițiatic. Și de unde privești, vezi altceva. Super fotogenică zona. Când termini tura de lac, parcă îți pare rău că se termină. La lac am mâncat cel mai bun kürtőskalács din câte am mâncat până acum. Luat în condiții de maximă siguranță, la 2 metri unii de alții.. genial de bun. Nici nu i-am făcut poză că să nu îl împart cu nimeni. Și nu îngrașă! Pentru că l-am mâncat când urcam spre mașină. Deci s-a consumat instanataneu.


Condiții de „cazare”: o parcare înconjurată cu gard electric, în care vii tu cu cortul tău personal, sau cu rulotă sau cu caravană sau cu ce dorești să te conțină peste noapte. Preț 60 lei de mașină, indiferent câte corturi conține, ce culoare are sau dacă e sau nu spălată. Primești un bidon de apă potabilă. Perla Harghitei că tot suntem în Harghita. În zona nu există apă, izvoare (natura a investit deja toată apă ei în Lac și în Tinov), bălți foarte rar…deci cei care nu campeaza aici să aibe apă la ei. Sau se aprovizionează de la magazinele locale. Mai primești acces la lemne de foc pentru că nu e haios dacă nu ai trecut prin facerea de foc în vatră. Ai toalete cu apă curentă, curate, întreținute cu hârtie igienică, săpun și apă de spălat pe mâini. Și mai nou (adică noi nu știam) există și 2 dușuri cu apă caldă. Condiții superbune.





Pe apă și pe electricitate să nu vă bazați. Noi ne-am bazat pe bateria mașinii noastre. În entuziasmul meu fotografic cu drona și nebunia prelungirii șederii acolo, am încărcat tot ce aveam de încărcat de multe ori așa încât …când să pornim mașina să plecăm să ne plimbam și pe la băile de la Balvanyos, evident, bateria mașinii a scos un sunet jalnic și a înghețat. Am avut mare noroc cu oamenii de acolo care ne-au sărit în ajutor. Normal, altfel se pricopseau cu noi pe cap. Ne-au dat curent de la bateria mașinii lor. A noastră, cum o știți deja, fițe și figuri. Că ei îi place peisajul, că ea acolo vrea să rămână, că pentru ea e mirific acolo, că nu și nu și nu.. a recunoscut că prima dată nu era chiar fain când a rămas pe autostradă în austria, dar că dacă nu am vrut să rămânem la Plaja del Silentio în Spania, măcar să rămânem la liniștea de la Sfânta Ana. Nu a vrut să își încarce bateria neam…nimic…o oră…și nimic. S-a îndurat de noi, un bărbat, Gabor pe numele său.


A venit și au demontat bateria să o încarce direct…asta nu și nu…cât pe ce să le schimbe bateriile între ele. A noastră a ascuns repede cheia tubulară și s-a dat lovită că nu iese de acolo că o ține un șurub. Gabor a venit cu ideea că vom trage încăpățânata de acolo. Mihai fericit scoate el ștanga cea nou nouță și nefolosită vreodată, făcută din 3 segmente. Asamblează, pune în inelul din față. Gabor alineaza cealaltă mașină perfect, dar cârligul de la ștangă nici vorba să se asorteze cu carligul din spatele mașinii lor. Concluzia ștanga merge doar inel pe inel. Probabil. Mihai se uită la mașina noastră care se lăfăia liniștită la soare și scoate șufa. Evident că la toate aceste manevre am participat și eu. Ca să scoți ceva tehnic din mașina noastră e nevoie să ridici dulapul pe care de obicei stă și bucătăria și dormitorul. E deranj mare. Montează șufa și ultimele împortiviri ale mașinii se demontează cât de cât. Fără baterie nu ai frâne și nici control asupra volanului. Minunăție.

Cu contactul merge să miști volanul. Pleacă Golful nostru supărat, încăpățânat tras de alt Golf, vesel. Mihai descoperă rapid că nu are frâne și, în timp ce eu am închis ochii și vroiam să îmi bag degetele în urechi (tras la șufă la vale și prima mașină oprindu-se…mda…a noastră nu se mai oprea și se tot ducea spre cea din față …ce credeți că aș fi vrut să văd sau să aud ?), el trage frână de mâna și totul se termină cu bine. Urmează partea cea mai frumoasă. Cea în care alături de Gabor și Gyuri împing la mașină. Știți schema… bagi în viteză a doua, iei ambreiajul și pornește. Împing, scap de ultimele calorii de la cartofii noi prăjiți în ceaun de cu seară înainte… și mașina pornește. Mulțumim frumos oamenilor care ne-au ajutat. Cel puțin 4 la număr, băiatul de la recepție, cel care a venit cu Golful lor, apoi Gabor și Gyuri. Incredibili oameni. Mi-au umplut inima de bucurie …(nu, nu că ne-au dat afară din camping, ne-au târât de mașină) … pentru că am simțit comuniunea aceea pur umană. Am simțit apropierea de suflete dincolo de limbile diferite. Mi-aș fi dorit să le pot spune mai mult decât Köszönöm Szépen.

Mergeti să-l vizitați, merită!
Cristiana Marcu, absolventă a facultății de Automatică și Calculatoare a Universității de Sțiințe & Tehnologie Politehnica București, profesor de științe & tehnologii informatice, fotograf, exploratoare, scriitoare & blogger)
Articole asociate





Lili Csinta (profesor de științe fizice (publicist franco-român, Reportaje)
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
































Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului








[…] Melci pe contrasens – „Lacul Sfânta Ana – Szent Anna tó” – cu Jurnalul Bucureștiulu… […]
[…] Melci pe contrasens – „Lacul Sfânta Ana – Szent Anna tó” – cu Jurnalul Bucureștiulu… […]