Scumpirile aberante caracterizate de creșteri bruște și nejustificate ale prețurilor la bunuri și servicii de consum, reprezintă o problemă gravă care nu numai că afectează economia unei țări, dar au și un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, implicând încălcări ale drepturilor omului. Într-o societate în care prețurile alimentelor, utilităților, locuințelor și altor bunuri de consum cresc rapid și necontrolat, populația cu venituri reduse se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a-și asigura nevoile de bază. Dreptul la un trai decent este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului. Acest drept implică accesul la hrană adecvată, locuințe sigure și salubre, îngrijire medicală de calitate, educație și alte resurse necesare pentru o viață demnă. Cu toate acestea, scumpirile exagerate compromit grav capacitatea oamenilor de a-și asigura aceste condiții de trai adecvate transformând aceste nevoi esențiale în luxuri inaccesibile pentru mulți dintre ei.
Impactul scumpirilor explozive asupra drepturilor omului este accentuat de evoluțiile din sectorul energetic și al impozitelor. Creșterea accizei la carburanți a dus la o spirală ascendentă a prețurilor la benzină și motorină, afectând în mod direct cetățenii care depind de transport pentru a-și asigura mijloacele de trai. Mai mult, impozitele majorate pentru case, mașini și locuri de parcare au pus o presiune suplimentară pe bugetelor familiilor, contravenind dreptului la un nivel de trai decent. Taxe sunt mai tot mai mari și tot mai mulți bani sunt dați la stat. Efectul cel mai direct al creșterilor de prețuri este resimțit în domeniul alimentației. La unele produse s-a majorat TVA-ul, pentru altele au fost introduse accize noi. Prețuri enorme la raft. Se practică pe scară largă „shrinkflation”– mai mic sau mai puțin, dar la același preț. Prețurile au explodat și în piețe, un kg de urzici ajungând să coste 60 de lei!
Atunci când prețurile alimentelor cresc rapid și fără o justificare economică solidă, cetățenii cu venituri mici se confruntă cu dificultăți semnificative în asigurarea hranei zilnice. În același timp, expirarea măsurii de plafonare a adaosului comercial pentru alimentele de bază a adus o creștere suplimentară a prețurilor, influențând negativ accesul la hrana adecvată, un aspect care contravine dreptului fundamental la un standard de viață adecvat. Astfel, scumpirile aberante duc la o creștere a sărăciei și la o accentuare a inegalităților sociale, afectând în mod direct accesul la un trai decent pentru mulți oameni. Această presiune financiară excesivă nu se limitează doar la aspectele materiale, ci are consecințe psihologice și sociale semnificative, afectează relațiile interpersonale, starea de sănătate mentală și bunăstarea generală a indivizilor și comunităților. Cei care luptă să facă față costurilor tot mai mari se simt disperați, frustrați și lipsiți de speranță în fața unei situații economice dificile. Pentru a contracara impactul negativ al scumpirilor este crucial ca autoritățile să ia măsuri eficiente pentru controlarea inflației, protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale abuzive și promovarea unei distribuiri echitabile a resurselor economice.
În plus, scumpirile afectează și accesul la servicii medicale, cu consecințe grave asupra sănătății. Oamenii sunt forțați să aleagă între a-și satisface nevoile alimentare sau a-și acoperi costurile tratamentelor sau rețetelor, ceea ce intră în conflict cu dreptul la sănătate. Dreptul la educație, o altă componentă esențială a drepturilor omului, poate fi, de asemenea, afectat de scumpirile exagerate. Costurile rechizitelor școlare, ale uniformelor sau ale transportului pot deveni o povară financiară insuportabilă pentru familiile cu venituri limitate, compromițând astfel accesul egal la educație. Într-un cadru mai larg, aceste scumpiri afectează și dreptul la muncă decentă, deoarece pot duce la pierderea locurilor de muncă sau la deteriorarea condițiilor de muncă, în special în sectoarele vulnerabile la variațiile de prețuri. Este evident că aceste politici economice au consecințe directe asupra vieții de zi cu zi, cerând o abordare atentă și echilibrată în vederea protejării drepturilor fundamentale. Guvernul are responsabilitatea de a proteja drepturile omului, inclusiv în fața creșterilor excesive de prețuri. Implementarea unor politici economice responsabile, monitorizarea și reglementarea piețelor și promovarea transparenței sunt pași critici pentru evitarea scumpirilor aberante.
Nota redacției. În materie de economie, termenul „shrinkflation” (derivat din verbul englez „to shrink” și cuvântul „inflație”, denumită și „reductionflation”/„reducereflație” în limba franceză) înseamnă, practic, reducerea cantității (dimensiunii) produsului cu păstrarea prețului acestuia, fără avertizarea consunatorului Cu semnificația sa actuală, acest termen ar fi fost utilizat pentru prima dată de către economistul Pippa Malmgren, deși același termen îl (re)găsim, utilizat mai devreme, și la istoricul Brian Domitrovic, care și el face referire la acest „dispozitiv” economic (strategii de marketing și vânzări), care după anumiți autori, ar fi unul legal, în contextul în care calitatea produsului rămâne același. Potrivit lui John Plassard, expert agroalimentar la Fondul Mirabeau, aproximativ 2% dintre produse sunt afectate. În practică, un 1/50 de produse vândute în supermarketuri ar fi susceptibil la acest „truc”.
Având în vedere situația economică actuală, este de temut că acest fenomen va lua amploare, mai ales că prețurile ambalajelor și materiilor prime au explodat în ultimele luni. Astfel, Uniunea Europeană ar putea intra într-o recesiune la sfârșitul anului și ar putea suferi o inflație mai mare decât se aștepta, mai ales ca repercusiuni a creșterii prețurilor la energie legate de războiul din Ucraina, a avertizat Comisia Europeană. Pentru a limita „shrinkflation”, una dintre garanțiile existente este SRF (Serviciul de Reprimare a Fraudelor) care efectuează în prezent numeroase controale legat de acest „fenomen” social-economic. Din păcate, conform acestuia, la sfârșitul anului trecut, 10% dintre magazinele verificate, ar fi fost surprinse cu modificarea etichetelor fără să fi informat consumatorul de reducerea volumului propus la vănzare. În cazul în care clientul (consumatorul) nu este obișnuit să verifice sistematic prețul pe kilogram (litru), acesta nu va putea compara și, în consecință, nu va fi informat despre scăderea cantității (volum, greutate) la anumite produse pe care le achiziționează. Preocuparea cu privire la puterea de cumpărare fiind mai mult ca niciodată necesară, ar fi de dorit ca statul să legifereze și să facă să evolueze sau să precizeze anumite articole din codul consumului. Dificultatea constă în faptul că, atât timp cât noua greutate a unui produs este bine indicată pe ambalaj, această practică nu constituie fraudă.
Cătălin Asavinei Președinte–fondator OADDR (purtător de cuvânt, comunicate de presă, legătura cu partenerii media–cultural și societăți comerciale–Jurnalul Bucureștiului) în colaborare cu Thomas Csinta redactor șef
Articole asociate
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
