Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Identitarismul, o porcărie” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

O realitate a tuturor grupurilor umane este aceea că avem atât identități individuale, cât și colective-vorbim aceeași limbă, trăim în același stat, ne supunem acelorași legi, uneori avem chiar și o religie comună, aderăm la valori comune, ne formăm într-o cultură, citim literatură și consumăm informații într-o relativă omogenitate, ceea ce ne poate face să credem că suntem la fel. Numai că această presupoziție este în mod fundamental vicioasă, între mine și fostul candidat Simion nu există nicio identitate, nu doar biologică sau intelectuală, politică sau culturală, dar faptul că vorbim aceeași limbă (nu întotdeauna!), sau că trăim în același areal geografic, ori că aparținem aceleiași comunități istorice, nu ne face să avem „identități” comune. Ca și clopul din Maramureș și cușma din Teleorman, care nu au nicio legătură cu pileus-ul care ar fi fost purtat de „tarabostes”, ceea ce avem sub pălărie e mai important decât ceea ce purtăm pe cap. Această filosofie a existenței unei „comunități etnice”, pe care se întemeia nazismului și viziunea despre lume a fasciștilor, însăși gândirea etnicistă (în germană „Völkisches Denken”), afirmă existența unei inexistențe.

Comunitățile etnice (Volksgemeinschaft), nu sunt nici organice, nici naturale, ele sunt cultivate și create artificial. Astfel de ficțiuni, însă, ca în Germania hitleristă, unde afirmarea dihotomiei dintre etnici și non-etnici (nicht-völkisch) a dus la exterminarea fizică a milioane de oameni în numele unui ideal al „purității naționale”, au consecințe foarte concrete în realitatea existenței fiecăruia dintre noi.

Ce este identitarianismul?

De aceea ideologiile suveranismului nu sunt inocente, ele restabilesc idei fasciste, readuc în contexte contemporane mecanisme politice care s-au dovedit deja criminale. Pierre-André Taguieff, cercetătorul francez specializat în studierea rasismului și a complotismului, numește acest fenomen „revanșa naționalismului” (La Revanche du nationalisme. PUF, 2015). Politicienii care cultivă aceste tendințe „neo-naționaliste” (néo-nationalismes) și „neo-populiste” Viktor Orbàn, Marine Le Pen, Jörg Haider, Vladimir Putin și prietenul său, Donald Trump, sunt niște demagogi ai resentimentului, care se hrănesc din frustrările concetățenilor (multe dintre ele justificate), generate de confruntarea cu diversele crize a lumii în care trăim.

Ca și „paleo-naționalismele” din secolul 19, neo-naționalismele folosesc un tip de „extremism identitar”, de fapt o „regresie identitară”, în care „obsesia identității” și afirmarea identității naționale cu orice preț sunt bazate pe eterna opoziție între „noi” și „alții”. Taguieff observa că problemele derivă din faptul că „identitatea” este un concept „obscur” și „paradoxal”. După cum scria Taguieff încă din anii ’80, („L’identité nationale saisie par les logiques de racisation. Aspects, figures et problèmes du racisme différentialiste”, în Mots, n. 12, martie 1986), identitatea pare o noțiune simplă (în fond știm cine suntem), dar care este extrem de problematică. Existența unor trăsături „unice” și „originale” ale propriului grup etnic nu se bazează pe nimic. Cea mai absurdă variantă a identitarismului contemporan este naționalismul rasei albe, unii cred că toți oamenii care au pielea deschisă la culoare fac parte dintr-o singură „națiune”, că există un „popor alb”, de origine caucaziană. 

Ca și găgăuții care au vrut să transforme România în „Geția”, etniciștii caută mereu „esențe” naționale ancestrale, care nu există în mod real. Suveraniștii vor să ne convingă că trebuie să ne manifestăm cu toții loialitatea față de „comunitatea națională”, iar cei care nu sunt suficient de pătrunși de „spiritul național” sunt niște trădători. Întrebarea este, în cele din urmă, care e această „esență”, în ce constă presupusa noatră „identitate comună”? Răspunsurile pot deveni amuzante dacă privim trăsăturile faciale ale lui Simion, care în niciun caz nu este coborât de pe columna lui Traian, e doar un fel de „badea Scârțan”, dotat cu un telefon inteligent. Și mai ridicole sunt tendințele suveraniștilor, care se îmbracă în straie „țărănești”, deși nimeni nu mai poartă astfel de haine, pentru a-și afirma „identitatea”. De fapt etnicismul premerge mereu fascismul și nazismul, mișcarea völkisch din Germania a anticipat și a creat bazele ideatice pentru instaurarea hitlerismului, o mare parte dintre membrii partidului nazist au fost inițial adepți și membri ai unor grupări etno-naționaliste.

De aceea identitarimul este o ideologie politică sub care se ascund noile manifestări ale fascismului. Încă din anii ’80 intelectualii care au creat „Noua dreaptă” occidentală s-au reorientat, încercând „reciclarea” fascismului sub forma unor discursuri despre identitatea culturală. Pentru că „vechile” forme de rasism erau compromise (rasismul biologic era asociat cu lagărele de concentrare), neo-fasciștii au inventat identitarismul, ca o redefinire a vechilor teorii despre rase și lupta între acestea. Pentru că „vechiul rasism” era nociv, noile forme de rasism s-au deghizat sub forma unor discursuri despre „mentalitate”.

Porcăria suveraniștilor și a identitarismului este ilustrată de acțiunile așa-numitului Blocul Identitar (Bloc Identitaire, redenumit Les Identitaires), partid politic francez ce avea o „aripă tânără” numită Generația Identității (Génération identitaire, GI), fondat în 2003. „Identitarii” din Franța, care cultivă în mod deschis lupta cu influențele „străinilor”, având un discurs anti-imigranți și anti-islamist, au inventat „marșurile porcine”, sărbătoarea cârnaților de porc și așa-numitele „supe identitare” (soupes identitaires, identity soups), care conțineau carne de porc, pe care anumite grupuri umane (musulmanii, evreii) le consideră impure. Blocul indentitar a transformat carnea de porc într-o formă de „identificare”, așa cum micile „porcării” ale suveraniștilor de la noi oferă un spectacol al identității porcești. Dincolo de caracterul rasist al identitarismului și aberațiile suveranismului, politicienii autohtoni fiind doar variațiuni locale ale unor ideologii trans-naționale care cultivă ura și care răspândesc o molimă veche, întemeiată pe xenofobie, aceste idei politice sunt niște vechi porcării, cu o nouă etichetă, dar cu același miros fetid. Iar „viitorul” promis de suveraniști este doar o întoarcere în trecut, și trecutul tinde mereu să repete tragediile.

Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.

Bibliografie

• Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)
• Doru Pop (CV)
• Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)
• Autor Doru Pop (Cărți)
• Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului

Articole asociate

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Tolkien și fantezia fascistă” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Despre ipocriziile suveranismului. De ce nu am votat suveraniștii?!”– cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)