Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Lecțiile neînvățate ale istoriei – Despre lege și tocmeală” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

În noiembrie 1923 Adolf Hitler a organizat o lovitură de stat, o imitație a marșului lui Mussolini asupra Romei, numită azi „puciul de braserie” (Bürgerbräu Putsch sau Bierkeller-Putsch). Acest episod tragi-comic, în urma căruia viitorul „Lider” a eșuat lamentabil, a scos la iveală găunoșenia viitorului Führer al Celui de-al treilea Reich și deficiențele statului german.  Istoricul american David King („The Trial of Adolf Hitler: The Beer Hall Putsch and Rise of Nazi Germany”. Norton & Norton, 2017) descrie în capitolul intitulat „Fuga”, din studiul detaliat despre aceste evenimente, modul cum s-a comportat Hitler. Spre deosebire de generalul Erich Ludendorff, care a continuat să mărșăluiască în fața gloanțelor, dându-și seama că nu a reușit să răstoarne guvernul Bavariei, Führer”-ul a dat bir cu fugiții. S-a târât pe burtă până când, cu ajutorul medicului Walter Schultze, a fost urcat în automobilul galben din dotare, care a luat-o la goană. King, pe baza unor martori oculari, susține că „Marele lider” era palid și tremura din toate încheieturile, având umărul dislocat și fiind plin de noroi pe față și haine. Miturile, create după evenimente, în care Hitler ar fi salvat un băiețel de la moarte, au încercat să ascundă realitatea că acesta era un laș care și-a abandonat camarazii. Sigur, și alți naziști au fugit, inclusiv Hermann Göring, care s-a refugiat în fabrica de mobilă a unor evrei (Robert și Martin Ballin), rănitul fiind îngrijit de soția unuia dintre ei, Bella.

Însă Hitler, care s-a fofilat vreo câteva zile după evenimentele care au dus la moartea a 20 de oameni (dintre care 15 naziști), a avut un parcurs și mai patetic. A stat o noapte într-o pădure de lângă München, pentru că mașina cu care fugise s-a defectat, după care s-a ascuns în vila omului de afaceri germano-american Ernst Hanfstaengl, poreclit „Putzi”. O vreme a stat ascuns în pod și, la un moment dat, s-a pregătit să fugă în Austria, unde Göring ajunsese deja, îmbrăcat cu niște haine vechi ale lui „Putzi”. Când polițiștii bavarezi au ajuns la vilă se pare că Hitler a vrut să se sinucidă dar Helene, soția lui Hanfstaengl, l-a împiedicat să-și ia viața. 
După ce a fost arestat, împreună cu ceilalți puciști, Hitler a fost judecat pentru înaltă trădare. Conform „Legii privind protejarea Republicii”, care era în vigoare atunci, liderul puciului eșuat putea fi deportat sau chiar executat, în cel mai bun caz, așa cum era legislația germană, pedeapsa ar fi trebuit să fie de cel puțin 15 ani de detenție. Inclusiv Ludwig Stenglein, procurorul șef din acest proces, care a devenit apoi membru al Partidului nazist, a cerut opt ​​ani de închisoare pentru că știa înalta trădare era penalizabilă cu zeci de ani de închisoare, el temându-se că Hitler putea fi chair executat.

Adolf Hitler – un fost dictator „meloman–clasic și modern”, conform  agentului Lev Besymenski (fost ofițer superior rus, membru al serviciilor secrete – însarcinat cu perchezitionarea „Führerbunker”-ului)

Cu toate acestea, după 24 de zile de proces, transformate într-o formă de propagandă publică a nazismului, în care Hitler și alți 8 co-conspiratori au fost încurajați chiar de președintele completului de judecată, Georg Neithardt, care era evident simpatizant al puciștilor, să se exprime cu privire la „iubirea de patrie” sau să facă declarații împotriva tratatului de la Versailles, emițând și alte bazaconii ilegale. Acestea nu numai că nu au fost întrerupte, dar instanța a declarat în verdictul final că inculpații au fost niște patrioți, animați de cele mai nobile dorințe. În cele din urmă, completul de judecată al Tribunalului Popular Bavarez a decis condamnarea lui Hitler la pedeapsa minimă, el primind 5 ani cu probațiune, în timp ce generalul Ludendorff a fost achitat, iar ceilalți puciști au primit și ei pedepse extrem de blânde în raport cu faptele lor, în sentința dată pe pe 1 aprilie 1924.

Așa cum arată King, fără procesul de după puciul de la München, liderul nazist ar fi rămas doar un bufon de la periferia societății bavareze, o caricatură de politician de berărie. La rândul său Harold J. Gordon (Hitler and the Beer Hall Putsch. Princeton University Press, 2015) susține că judecătorii din Germania sunt responsabili pentru toate consecințele nazismului. Fiindcă instanțele de judecată ale statului nu au pus în aplicare legea existentă, permițând unor criminali să încalce legile, chiar ajutându-i pe cei care voiau să distrugă statul, au participat direct la catastrofele care au urmat. Fiind născut în Austria, Hitler ar fi trebuit să fie expulzat din Germania, însă a fost condamnat la numai 5 ani de închisoare și cele din urmă a fost eliberat după numai 9 luni. Beneficiind de condiții de încarcerare de tip hotelier, Hitler a scris din penitenciar infama carte „Mein Kampf”. După ce a fost eliberat, pe 20 decembrie 1924, cariera lui politică a luat avânt, partidul nazist, care avea doar 5.000 de membri înainte de puciul eșuat, a ajuns în cele din urmă în Parlament, de unde a continuat să pună în practică aceleași tactici.

Acum imaginați-vă că, între 1924 și 1939, chiar anul când a început Al Doilea Război Mondial, Hitler ar fi stat la închisoare. Gândiți-vă că, dacă ar fi fost deportat înapoi în Austria nu ar mai fi avut loc crimele și Holocaustul, că zecile de milioane de oameni care au murit ar fi rămas în viață. Era suficient ca justiția germană să-și fi făcut datoria conform legislației. Cum ar fi ca și justiția din România să își facă datoria, iar legile care prevăd pedepsirea celor care susțin fascismul și rasismul să fie aplicate?

Avem Legea 217 din 23 iulie 2015 care sancționează utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe cu închisoare de până la 5 ani. Aceeași lege interzice organizațiile, simbolurile şi faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război.

Aici intră și glorificarea mareșalului Ion Antonescu sau susținerea lui Corneliu Zelea Codreanu, diversele marșuri ale camarazilor pe străzile României mileniului 3, declarațiile antisemite și memele fasciste. Dar, pentru că nimeni nu se sesizează, pentru că nimeni nu aplică legea, nu învățăm nimic din istorie. De aceea ne merităm soarta.

Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014).

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: Blaga și „gândirea evreiască”

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca): „„Nazisploitation” – „Sisu scoate șișu”

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Virusul antisemitismului și anti-iudaismul ca boală auto-imună”

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului