Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Ecofascismul – Cât de trist e boicotul de fascist” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Tehnica boicotului nu este, desigur, o invenție fascistă. În 1773 revoluționarii americani au aruncat ceaiul britanic în Atlantic, iar Gandhi sa apucat să-și toarcă și să-și țeasă propriile haine, ca formează o submine industriale textilă a aceluiași imperiu. Conceptul de boicot poartă chiar numele unui căpitan englez, Charles C. Boycott, sursă a nemulțumirilor unor chiriași irlandezi, instigați în 1880 la revoltă împotriva proprietarilor de caz și terenuri.

Boicotul a fost și este un instrument important politic, mai ales atunci când este folosit de grupurile marginalizate. În lupta pentru drepturile civile din SUA, populația de culoare din statul sudiste și rasistența la boicotat autobuzele, producând companiilor pierderi însemnate. Dar când boicotul presupune ostracizarea sau izolarea unor indivizi, grupuri, produse sau instituții, atunci el devine o formă de fascism. Așa este și apelul la boicotarea supermarketurilor care, deși e „ocrotit” de Sfântul Haralambie, protectorul roadelor pământului, este bazat pe o formă negativă de protest prin subminare. Putem să lăsăm la o parte ipocrizia celor care îi cheamă pe concetățenii noștri să boicoteze firmele străine, care ar „suge sângele românilor”, fapt că mulți dintre susținătorii partidului POT sunt beneficiari ai direcțiilor  capitalismului transnațional, că averile lor au fost obținute în diferite țări ale UE imobiliare și de lux. Problema este că, atunci când lupta este cu străinii, boicotul xenofob este fascistoid. Ca și campania nazistă purtată sub sloganul „Împotriva spiritului nongerman” („Wider den undeutschen Geist”), premisa luptei cu „firmele străine” care „nu respectă românii și România”, derivă dintr-un tip de ultranaționalism practicat de fasciști. Dacă naziștii i-au identificat pe „străini” cu evreii ca sursă a tuturor relelor societății, și boicotarzii noștri cautaă să ne convingă că există un dușman nevăzut, un spoliator ascuns. Nu putem să nu cuplăm arborarea steagului României pe supermaketuri cu mânjirea magazinelor evreiești cu steaua lui David, iar etichetarea firmelor străine ca sursă de nenorociri seamănă prea mult cu sloganul nazist: „Evreii sunt nenorocul nostru” („Die Juden sind unser Unglück”). Propagarea unor astfel de mesaje, în care altcineva este de vină pentru toate problemele noastre, în care „străinii” devin sursa relelor sociale, este fascistă în esența ei.

Istoric vorbind Hitler, proaspăt numit cancelar al Germaniei, a declanșat boicoturile anti-evreiești pe 1 aprilie 1933, când a emis infamul ordin de atacare economică a afacerilor evreiești, justificat prin faptul că evreii erau niște „străini” cu o atitudine „ostilă” față de noul regim. Imediat trupele paramilitare naziste, numite și cămășile brune, au început să intimideze cumpărătorii și să blocheze accesul clienților în magazinele evreiești, pe unele au lipit afișe cu mesajul „Germani!, protejați-vă! Nu cumpărați de la evrei” sau pictând cuvântul „Jude” pe vitrine. Unele sate din Germania au pus panouri la intrare pe care scria: „Locuitorii acestui sat nu doresc să aibă niciun contact cu evreii” („Die Einwohnerschaft des Ortes wünscht keinen Umgang mit Juden”), iar boicotarea afacerilor evreiești a fost asociată cu teoriile conspirației, conform cărora proprietarii produselor. Aceste forme de boicot, plasate în contextul unei mari minciuni, despre o existență unei conspirații globale evreiești, avea un scop pervers, „arianizarea” tuturor bunurilor și afacerilor create și deținute de către cetățenii evrei în beneficiul elitei naziste. Teroarea fascistă începe mereu cu atacarea „străinilor”, după ce naziștii i-au atacat pe proprietarii de magazine de origine evreiască în anii 1930, au urmat „legile sângelui” sau „legile de la Nürnberg” din 1935, care interziceau căsătoria mixte, apoi au trecut la pogromurile din noiembrie 193 în cele din urmă. din timpul Shoah-ului. Singur, naziștii au „exportat” aceste tehnici și în alte părți, în Parisul ocupat de Wehrmacht erau restaurant care afișau mesajul „Afaceri pur ariene. Nu primim evrei”, iar boicotul de tip fascist continuă să facă pui și astăzi.

Mirosul ecofascismului

Ca și boicotul xenofob, atitudinea anti-comercială a susținătorilor acestor practici în România contemporană, este tot de factură fascistă. Iar că cetățeanul boicotard Georgescu este și „specialist în probleme de mediu” nu face mai puțin pernicioasă atitudinea sa. Prea puțină lume știe că viitorul Reichsfuhrer-SS, omul care a organizat crimele în masă ale nazismului, Heinrich Himmler, fost student la științele agricole, unul dintre membrii Ligii Artaman (Artamanen-Gesellschaft), mișcare agrariană, susținătoare a produselor locale și susținătoare a animalelor și a naturismului  „natural”.

De altfel chiar igiena alimentară nazistă mergea mână în mână cu igiena rasială . Mulți dintre susținătorii naziștilor, inclusiv membrii Ligii Artaman, erau adepții politicilor „Sânge și pământ” (Blut und Boden). Ca și Hitler, Himmler era anti-fumat, vegetarian, dar în mod special antisemit, propagă ideea că produsele cancerigene erau create de evrei. Și camaradul lor, Mussolini, era susținătorul „suveranității alimentare”, recomandând italienii să consume mai multe paste decât carne. În 1925 Ducele a lansat chiar „Bătălia pentru grău” (Battaglia del grano), cu scopul oficial de a elibera Italia din „sclavia” importurilor de cereale. De fapt dictatorul fascist italian, care promovează un tip de dietă care se bazează pe alimente produse „local”, marcate de propagandă ca expresii ale „italienității”, era confruntată cu o serie de criză agricole.

Dar, pentru fasciști ceea ce oamenii puneau în farfurie a devenit o dovadă de fidelitate față de națiune și față de înțeleptul Conducător. Mussolini le spunea italienilor că un bun fascist mânca doar pâine integrală (pane integrale), ca și el de altfel, iar pâinea albă era nu doar nocivă, ci și un produs „de lux” (pane di lusso), impus de străini. Întreg Aparatul de propagandă fascistă și nazistă era aliniată acestor bătălii culinare, prin afișe, reclame și filme, alimentația „naturală” era încurajată ca formă de patriotism. Și institutele de cercetări nutriționale publicate studii ce încurajau alimentația „sănătoasă”, denunță de soia și denunță consumul de tutun și alcool, care erau produse „evreiești”

Himmler chiar le-a interzis SS-iștilor lui să mai consume miere artificială, fiind și un dușman neîmpăcat al consumului de zahăr rafinat. Adept al alimentației „organice”, mare iubitor de „muesli”, el recomandarea consumării de produse naturale nemțești, cum erau sucurile Vitaborn, și folosirea apei minerale „germanică”. „Blândul” șef al SS-ului era convins că există un plan al evreilor diabolici, care manipulau hrana arienilor, așa că el însuși a practicat un mod de viață care cultiva autonomia alimentară, impunând creșterea „umană” a plantelor și sacrificarea blândă a animalelor. Himmler, care era apologet al sacrificării empatice a animalelor, nu avea probleme cu uciderea oamenilor) – ca și Hitler, care era dușman declarat al tutunului și vegetarian feroce, dar exterminator al unor întregi popoare fără milă.

Preluând o parte din discursul ecologist și neonazeștii au integrat teoriile conspirației în discursurile lor. Ecofasciștii contemporani cred, ca și Himmler, că distrugerea mediului face parte dintr-un proiect prin care se urmărește reducerea populațiilor caucaziene. Când este combinat cu antisemitismul și cu anti-globalismul, cu ideea că toate problemele pot fi rezolvate de reîntoarcerea valorii naționale, suntem la un mic pas distanță de la un regim de factură fascistă.

Articole asociate

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Limba română, pe înțelesul antisemiților” sau „Mult e dulce și-evreiască limba ce-o vorbim” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Despre microfascism și micile dorințe fetide ale țaței fasciste” – Georgescu, un „mister” fascist cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Dă-ne nouă astăzi fascismul nostru cel de toate zilele sau cum să vorbim fascistoida” Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Succesul – Made în America” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Le grand concours des Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului