Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
O viață întreagă m-am chinuit să par cultivat–și acum e de ajuns un algoritm ca să mă retrogradeze în diletantul propriilor mele gânduri. Altădată, dacă scoteai un citat din Brockhaus, lumea te aplauda ca pe un înțelept; astăzi, e suficient să tușești în fața ecranului și mașina îți varsă o dizertație înainte să apuci să-ți pui ochelarii pe nas. Culmea ironiei: în minunata lume textuală de acum, nu mai deosebește nimeni idiotul de geniu–peste noapte, toți au devenit geniali, în serie, ca un tiraj prost de poezii. Numai eu nu. Eu rămân ceea ce am fost mereu: un plagiat original, lustruit cu trudă, un exponat din epoca în care cultura mirosea a sudoare și nu sclipea a siliciu. Eu am învechit…
- Scriitori fără inteligență–Ce s-ar face biata scriitoare fără Inteligența Artificială (IA)? Probabil ar continua să scrie exact ca înainte: adică prost, dar din inimă. Doar că acum prostia lor e mult mai vizibilă, pentru că au cu ce să se compare. „Poetul autentic” își toarnă în continuare cafeaua peste caiet, convins că petele maro sunt metafore inedite. Criticul literar, săracul, fără AI ar fi nevoit să răsfoiască mii de pagini ca să plagieze elegant două fraze de la „Barthes” și trei de la „Derrida”, ca să nu mai amintesc alții.
Acum, însă, îi salvează IA (că-i mai românesc decât AI) îi dă citate pe tavă, gata de pus în studiul original. Scriitorul „profund” fără IA ar trebui să-și caute singur sinonimele în dicționar, iar „prozatorul experimental” ar fi condamnat să se experimenteze doar pe sine. Criticul snob ar trebui să citească efectiv cărțile, lucru insuportabil pentru stomacul lui fragil. Dar cea mai tragică situație e a celor care visează Nobelul. Fără inteligența artificială, ar trebui să convingă lumea cu textele lor. Acum, au găsit scurtătura: își fac poeziile „optimizează-le pentru Nobel”, pun două fraze cu „umanitate” și „durere cosmică” și gata, dosarul e făcut. În realitate, inteligența artificială nu le ia pâinea de la gură. Doar le arată în oglindă cât de mult și-au hrănit ego-ul, nu literatura. Dacă dispare mâine AI-ul, să nu vă faceți griji: scriitorii și criticii români se vor descurca minunat. Vor continua să se citeze între ei, să își dea premii între prieteni și să se creadă nemuritori. Doar că, vai!, fără AI, ar trebui să își inventeze singuri și cititorii. (parcă îmi vine să mă las de scris)…
- De ce Republica Moldova ar face o sinucidere politică dacă s-ar uni cu România.
- Unirea? Sună frumos, aproape romantic: flutură drapele, se cântă doine, se rostesc discursuri patetice cu „neam” și „frăție”. Numai că realitatea e mai amară decât orice discurs de 1 Decembrie: Republica Moldova ar pune tot ce are mai curat pe masa unui jucător obosit, corupt și autosuficient. În Chișinău există o președintă care muncește cu adevărat. În București există un președinte care a perfecționat arta statului degeaba. Moldova are curajul să privească Rusia în ochi, România se ascunde după NATO ca un copil după fusta mamei.
- Corupția? În România nu e boală, e religie de stat. Ministerele sunt altare, licitațiile–liturghii, iar politicienii–preoți cu mâna întinsă. În Moldova, corupția e un adversar, se iese în stradă împotriva ei. În România, se iese în stradă doar pentru mici și bere, preferabil sponsorizate de partid sau ICR, USR și elite prescurtări.
- Cultura? În Moldova încă se mai deschid ferestre spre lume. În România se trântesc uși, se pun lacăte,iar artiștii adevărați rămân la margine. Spre Vest nu pleacă valoarea, ci „kortenkunst-ul”, acea specie ciudată de pseudo-artă împachetată de gașca bună de la minister? ICR și USR, cea din urmă cu un „dacă”….
- Naționalismul? La București e tamburina gălăgioasă a complexelor– zgomot mult, sens puțin. La Chișinău e încă o vioară firavă, dar acordată. Diferența e de la provincialism zgomotos la luciditate modestă. Și apoi vine curajul: Moldova, mică și aparent fragilă, are tăria să înfrunte un gigant ca Rusia. România, mare și membră NATO, se încovoaie la prima furtună de fake news, înghițind minciuni cu aceeași pasiune cu care înghite subvenții europene. Unirea cu România ar fi pentru Moldova ceea ce ar fi pentru un sportiv de performanță să-și lege de gât un sac de nisip ud: sfârșitul carierei. Moldova nu are nevoie de „marele frate” român, care doarme în fotoliu și visează la Europa doar când vin banii de la Bruxelles. Mai bine mică, verticală și curajoasă, decât mare, coruptă…
Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și in membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)
Notă. Alte articole ale scriitorului Christian Schenk în Jurnalul Bucureștiului
Articol asociat
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
