



Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe




Literatura unei țări nu este doar expresia identității sale culturale, ci și un spațiu al memoriei colective, un depozit al transformărilor culturale și un instrument al autoconștientizării intelectuale. În timp ce Franța, Marea Britanie sau Germania își exportă cu succes sistemele literare pe plan internațional, România–în pofida unei tradiții literare remarcabil de bogate–rămâne adesea marginalizată. Acest dezechilibru nu este întâmplător: își are rădăcinile în omisiuni structurale, inegalități geopolitice și un deficit istoric de diplomație literară.
Istoria literară a României nu începe–cum se crede adesea–odată cu modernitatea, ci poate fi urmărită până în secolul al XVI-lea. Grigore Ureche (Letopisețul Țării Moldovei, cca. 1642) și Miron Costin (De neamul moldovenilor, cca. 1675) sunt considerați părinți ai istoriografiei române în formă literară[1]. În secolul al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir redactează în latină Descriptio Moldaviae (1716), o lucrare care rămâne până astăzi o capodoperă a gândirii erudite. Odată cu Mihai Eminescu (1850–1889), literatura română capătă o nouă dimensiune. Celebrul poem Luceafărul (1883), o poezie metafizică de 98 de strofe, este fără îndoială una dintre cele mai importante realizări poetice ale Europei de Est. Și totuși, Eminescu a rămas în mare parte necunoscut în afara României–în special din cauza lipsei unor traduceri literare adecvate, mai puțin în Germania unde există mai multe variante în traducerea lui Christian W. Schenk[2].

Prezentări (Într-o altă lume, altă țară, alți oameni). Librăria Mihail Sadoveanu București, Ministerul de Externe, Ambasada Germană, Satu Mare „Poesis”: George Vulturescu! La București a prezentat Prof. univ. dr. Gheorghe Bulgăr. A vorbit și recitat actorul Silviu Stănculescu, Christian W. Schenk.
Au fost prezenți: Mircea Zaciu, Marin Micu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Ioana Diaconescu, Radu Cârneci, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei, Radu Beligan, Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Laurențiu Ulici, Dan Tărchilă, Emil Manu, Ștefan Aug. Doinaș, Prof. dr. C. D. Zeletin (Dimoftache), Valeriu Anania, Eugen Simion, Marin Mincu, Ovid. S. Crihmălniceanu, Dumitru Micu, Aurel Sasu…
România a oferit în secolul XX numeroși reprezentanți ai avangardei, precum Tristan Tzara, fondatorul dadaismului sau Gherasim Luca și Benjamin Fondane, ale căror opere au fost influențate de suprarealismul francez[3]. Totuși, originile lor românești sunt rareori evidențiate în discursul occidental, fiind adesea asimilați fără nuanță în mișcările internaționale.
Un destin similar l-a avut dramaturgul Eugène Ionesco, ale cărui piese– precum La Cantatrice chauve (1950) sau Rhinocéros (1959)–au intrat în canonul universal. Faptul că Ionesco era de origine română este menționat doar marginal. Scrierile sale timpurii în limba română, cum ar fi nu (1934), au fost abordate critic abia în ultimele decenii[4].
În ciuda unor inițiative punctuale, precum cele ale Institutului Cultural Român (ICR), promovarea sistematică a literaturii române în străinătate rămâne extrem de slabă. În timp ce țări ca Polonia (prin Polish Book Institute) sau Norvegia (prin programul Norla) au strategii bine puse la punct pentru traduceri și diseminare, autorii români depind adesea de inițiative personale precum editura Dionysos cu peste 200 de autori traduși în volume și în jur de 300 de poeți de la începuturi și până astăzi în VII volume (Dionysos 2023/2024). Cărți precum Întoarcerea huliganului (2003) de Norman Manea sau eseurile Hertei Müller despre experiența germanilor din Banat au avut vizibilitate internațională–dar sunt excepții, născute în exxil[5].

Poezia română–de la Marin Sorescu la Nichita Stănescu ori Gellu Naum–este adesea complexă, intertextuală și greu de tradus. Fără sensibilitate culturală și lingvistică, traducerile pierd tonalități, ironii și substraturi culturale. Volumele lui Stănescu, cum ar fi Necuvintele (1969), au fost traduse integral în limba germană abia în anii 2000[6]. Un reproș frecvent adus literaturii române este caracterul său „etnografic”–adesea rural, ancorat în trecut, saturat de mitologie națională. Scriitori precum Ion Creangă sau Marin Preda reflectă cu forță artistică aceste lumi tradiționale, dar receptarea lor internațională este limitată din cauza codificării culturale foarte specifice.
Există însă și exemple inverse: Trilogia Orbitor a lui Mircea Cărtărescu (Aripa stângă, Corpul, Aripa dreaptă, 1996–2007) este o proză palimpsestică postmodernă despre urbanitate, memorie și limbaj[7]. Traducerea în limba germană realizată de Gerhardt Csejka și Ferdinand Leopold a contribuit semnificativ la recunoașterea operei în spațiul germanofon.

Traducătorii joacă un rol central în vizibilitatea internațională a literaturii române. Nume precum Ernest Wichner, Oskar Pastior, Andréa Hedeș sau Christian W. Schenk sunt indisolubil legate de receptarea textelor românești în spațiul german. Fără efortul lor, autori precum Nora Iuga, Ana Blandianasau Varujan Vosganian nu ar fi ajuns niciodată la un public larg[8]. Literatura română are nevoie de programe internaționale coerente, de strategii culturale structurate, de o politică editorială conectată și de o conștiință mai activă a diplomației culturale. Literatura este un factor de putere blândă–soft power–, care definește imaginea unei națiuni. România are vocile, temele și expresiile necesare. Ceea ce lipsește este infrastructura de export cultural. După cum afirma, de exemplu, Cărtărescu într-un interviu din 2020: „Nu există literatură mică. Există doar literaturi prost traduse sau prost promovate.”
_________________
- [1] Grigore Ureche: Letopisețul Țării Moldovei, Ed. Minerva, București, 1970.
- [2] Mihai Eminescu: Luceafărul, trad. Christian W. Schenk, Dionysos Kastellaun 1990
- [3] Petre Raileanu: Avangarda românească și revistele sale, Ed. Dacia, Cluj, 1996.
- [4] Eugène Ionesco: Nu, Ed. Humanitas, București, 1990.
- [5] Norman Manea: Die Rückkehr des Hooligans, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 2005.
- [6] Nichita Stănescu: Die ungesagten Worte, trad. Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, 2020.
- [7] Mircea Cărtărescu: Die Wissenden, Suhrkamp Verlag, Berlin, 2021.
- [8] Nora Iuga: Autobahnen der Liebe, trad. Ernest Wichner, Edition Korrespondenzen, Viena, 2007.
Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și in membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)
Notă. Alte articole ale scriitorului Christian Schenk în Jurnalul Bucureștiului


Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta

Lansarea canalului de televiziune M+Tv International




Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
















[…] Invizibilitatea literaturii române în contextul european – cauze, structuri, perspective. Co… […]
[…] Invizibilitatea literaturii române în contextul european – cauze, structuri, perspective. Co… […]