Ziua de 17 martie, zi memorabilă din viața mea! S-au împlinit 40 de ani de când am încercat să fug din țară, să evadez dintr-un regim care înăbușea orice vis, orice speranță de libertate. Era 1985, iar România comunistă devenise o închisoare imensă, unde frica, lipsurile și teroarea erau parte din viața de zi cu zi. Cei care nu au trăit acele vremuri cu greu își pot imagina ce însemna să fii captiv într-un sistem care controla fiecare aspect al existenței tale. Îți era teamă să vorbești, să gândești liber, să îți exprimi nemulțumirile, pentru că orice cuvânt putea fi auzit de cine nu trebuia, iar consecințele erau devastatoare. Cozile interminabile la alimente, casele reci iarna, lumina stinsă înainte de ora zece seara, controlul natalității, interdicțiile, frica permanentă de Securitate—acesta era tabloul sumbru al unei țări care părea condamnată la suferință fără sfârșit. Pentru mine, ca pentru mulți alții, visul unei vieți libere, departe de o dictatură care îmi răpea demnitatea și viitorul, a fost mai puternic decât orice teamă. Am încercat să evadez din această închisoare numită România, dar am fost prins și aruncat în temniță.
Închisoarea nu este doar un loc în care ești privat de libertate, ci un spațiu unde regimul încerca să-ți frângă spiritul. Umilința, bătaia, lipsa hranei, lipsa oricărei speranțe de a ieși viu de acolo erau armele folosite împotriva celor care îndrăzniseră să se împotrivească. Dar chiar și în acea beznă a existenței, unde fiecare zi părea un calvar fără sfârșit, am refuzat să renunț la credința că într-o zi România va fi liberă.
Au fost ani grei, ani în care am văzut oameni frânți, vieți distruse, dar și destine care au refuzat să fie îngenuncheate. A venit 1989, anul Revoluției, și din celula mea întunecată, am văzut cum visul pe care l-am avut în 1985 începea să devină realitate. Comunismul s-a prăbușit, Ceaușescu a fost înlăturat, iar România a făcut primul pas spre libertate.
Astăzi, la 40 de ani de la acea tentativă de evadare (cu Mineralierul Uricani de 12.500 tdw, care făcea curse Constanţa–Galaţi pentru aprovizionarea Combinatului siderurgic, deturnat de căpitanul de vas, comandantul cu ajutorul timonierului Alexandru Mateescu) mă uit în jur și nu pot să nu simt o profundă recunoștință pentru cât de mult s-au schimbat lucrurile. Avem dreptul să vorbim liber, să călătorim fără restricții, să ne exprimăm nemulțumirile fără teama că vom fi ridicați noaptea din case. Trăim într-o Românie în care, cu toate imperfecțiunile și problemele ei, nu mai suntem prizonierii unui regim totalitar. Sigur, nu este o țară perfectă. Sunt multe nemulțumiri, sunt oameni care o duc greu, există corupție, există nedreptăți. Dar diferența esențială este că acum avem o voce. Putem schimba lucrurile, putem protesta, putem alege. Acest lucru este uriaș, și cei care nu au trăit înainte de 1989 nu pot înțelege pe deplin această realitate.
Ce nu aș vrea niciodată este să ne întoarcem acolo. Să ne întoarcem la frică, la teroare, la o viață în care nu avem niciun cuvânt de spus. Pentru cei care astăzi privesc nostalgic la trecut, care spun că „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”, le-aș spune să își imagineze cum ar fi să nu își mai poată spune opinia pe internet, să nu își mai poată alege locul de muncă, să nu mai poată pleca din țară, la studii, la muncă sau in vacanțe, să nu își mai poată cumpăra o pâine fără cartelă. Să nu își mai poată visa viitorul, pentru că viitorul nu le-ar mai aparține. Dacă am învățat ceva în acești 40 de ani, este că libertatea este cel mai de preț dar pe care îl avem. Și că nu trebuie să-l considerăm niciodată garantat. A fost câștigat cu sânge, cu sacrificii, cu vieți pierdute. Datoria noastră este să-l prețuim și să ne asigurăm că nimeni, niciodată, nu va putea să ni-l ia înapoi.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO (Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului–Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite)
Articol asociat
Notă. Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, subiectul documentarului „Fără 6 mile” difuzat de TVR-partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională și științifică franco –română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
În 1985, la Constanța, a avut loc cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu, când un comandant de navă, un actor și un timonier au hotărât să riște totul pentru libertate. Să încerci să fugi cu un vapor dintr-o țară comunistă părea de-a dreptul o nebunie iar planificarea evadării din România însemna, în primul rând, păstrarea secretului, într-un loc unde se spunea adesea că „și pereții au urechi”.
Filmul a fost realizat cu o adevărată desfăşurare de forţe, cele mai importante momente fiind dramatizate pentru a sublinia atmosfera acelor ani, precum şi emoţia trăită de cei trei protagonişti. Director de imagine Mihai Pătraşcu, Montaj Ionuţ Andrei, Realizator Alina Amza, Producător Răzvan Butaru
Notă. OADO (Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite) este acreditată pentru a va fi prezentă la Alegerile prezidențșiale din 2025 în calitate de observator intern.
Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Thomas Csinta, redactor șef al Jurnalului Bucureștiului, atașat de presă al (OADO-Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite), la Curțile cu Jurați ale Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur a Drepturilor Omului (Națiunile Unite)
Notă. Alături de profesorul Philippe Maurice (ultimul condamnat la moarte în Franța pe-28 octombrie 1980-de către Curtea cu Jurați de la Paris și ultimul grațiat de un președinte de stat francez în 1981) devenit ulterior, unul dintre cei mai mari oameni de știință (istorici) medievilaști din toate timpurile, la Congresul Internațional Contra Pedepsei cu Moartea (21-23 iunie 2016) de la Oslo (Norvegia).
Alături de Profesorul Florentin Scalețchi, ultimul condamnat la moarte pe 26 martie 1985 în România și ultimul grațiat în 1986 de către un președinte de stat român, devenit Amiral, Lord și președinte-fondator al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite) la Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie 2023).
Diferența esențială dintre cei 2 condamnați la moarte (și grațiați peste 1 ani), Florentin Scalețchi și Philippe Maurice constă în faptul că primul în calitate de căpitan de vas comercial (rangul 1) a comis o crimă politică (tentativa de deturnare a unui vas comercial aparținând regimului comunist dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu cu destinația Galați, la Istanbul, pe 17 martie 1985), motiv pentru care a și fost eliberat pe 22 decembrie 1989, imediat după căderea regimului (după 5 ani de detenție criminală politică), în timp ce, cel de-al doilea, fiul unui fost polițist de ordine publică, în calitate de infractor („second hand”) specializat în atacuri și jafuri armate a comis două crime de sânge (cel puțin), ucigând în compania prietenului și complicelui său Serge Attuil, pe supraveghetorul de noapte Mohammed Hachemi pe , iar mai târziu, 2 polițiști, pe Jean-Yves Ruelle (brigadier de poliție) și Gérard Croux (gardian al păcii al Securității publice) în noaptea de 7 decembrie 1979 pe strada Monge (Paris, sectorul 5) în cadrul unei fuziade (schimb intens de focuri) cu autorităților polițienești (în care Attuil își pierde viața), motiv pentru care el a fost eliberat condiționat sub control judiciar („sechestru electronic”) peste două decenii (de recluziune criminală de drept comun), pe 8 martie 2000 (de Ziua femeii-sâc!), după ce din 1999 a fost plasat cu acest scop în regim de semi-libertate.
Philippe Maurice (à droite), samedi à Tours, au côté d’Henri Leclerc, avocat médiatique
Philippe Maurice – Un condamné à mort est libéré
Articole asociate
Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Remember. „Dorința de libertate și lecțiile trecutului – 40 de ani de la tentativa de eva… […]
[…] Remember. „Dorința de libertate și lecțiile trecutului – 40 de ani de la tentativa de eva… […]