Acasă Literatură (proză, critică literară) Străzi ce au o inimă. In memoriam Lajos Kakucs (de la corespondentul...

Străzi ce au o inimă. In memoriam Lajos Kakucs (de la corespondentul nostru permanent JHK (Julia–Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main) membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului

Fațetele iubirii în scenariul existenței noastre 

Felicia Ristea – „Ploaia din mine” – Interviu despre iubire, dragoste, fericire, durere JHK (Julia-Henriette Kakucs)Radio Timișoare poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main) membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului 

RadioTimisoara.ro

Para mi solo recorrerlos caminos que tienen corazon, cualiquier camino que tenga corazon. Por ahi yo recorro, y la unica prueba que vale es atravesar todo su largo. Y por ahi yo recorro mirando, mirando, sin aliento/„Pentru mine nu există nimic altceva decât să călătoresc pe drumuri care au o inimă, pe orice cale care ar putea avea o inimă. Așa călătoresc eu, iar singura sarcină pe care o am de urmat este să merg până la capăt. Călătoresc căutând, căutând până la epuizare.” (Carlos Castaneda, „The Teachings of don Juan: A Yaqui Way of Knowledge!)

Rătăcesc prin amintiri, oprindu-mă din când în când în fața tablourilor înșirate pe lunca timpului, asemeni hainelor care se usucă după o baie în răcoarea valurilor. Le-am scos una dupa alta, scuturându-le de excesul de cuvinte și lăsându-le să se prezinte cititorului singure. Au fost pictate de oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul istoriei modeste ale vieții mele, începând din copilărie. Aceasta este o compoziție asemănătoare suitei lui Modest Petrovici Musorgski, „Tablouri dintr-o expoziție”, care sper să reușească să arate ceea ce iubesc și am iubit în această „Mică Vienă” (denumire folosită pentru unele orașe europene a căror arhitectură urbană este inspirată din stilul arhitectonic al Vienei, capitala fostului Imperiu Austro-Ungar) de pa malul Begheului-Timișoara (alături de Arad, Bielsko-Biała, Cernăuți, Liov, Ruse, Sofia și Varaždin)

Imaginile acelor vremuri trăiesc încă în mine. Aș putea să-ți povestesc multe… Uneori, ca Lichtenberg, schimb perspectiva prezentării. În locul propoziției „Columbus a descoperit America”, el a scris: „Americanul care l-a descoperit pe Columb a făcut o… descoperire dezastruoasă”. Adesea nu știm ce fericire se ascunde în evenimentul care ne întristează în acel moment. Vino pe terasă! Lângă mine, la umbra viţei de vie, mai e un şezlong liber. Ca într-un vis lasă-mi cuvintele să te ducă în depărtare, într-o călătorie prin timp.

Grădina mea secretă

Mă revăd într-o grădină în care smochinul a fost sădit pentru mine, într-o curte în care, la umbra nucului, am desenat primele personaje ale celebrului caricaturist José Cabrero Arnal,  Pif, Pifou si Leo au ramas orfani. Știam deja să citesc și peste tot purtam cu mine cărți, pixuri, caiete de desen și ursulețul meu maro de catifea. Căutam colțuri umbroase, ascunse, unde să mă pot dedica gândurilor, viselor și poveștilor mele.

Primăvara se anunța prietenoasă și caldă. În luna mai, la intrarea în curte înflorea forsythia în nuanțe mov alături de trandafirii cățărători catifelați, roșii ca sângele ce-mi picura când spinii îmi pedepseau apropierea. Petalele transformau gardul de care atârnau într-o perdea parfumată. Bujori albi și roșii mă întâmpinau sub cireș, iar noaptea visele mă învăluiau în mireasma iasomiei care pătrundea prin fereastră. Foarte multă vreme, în anii copilăriei și adolescenței mele, poarta verde din fier forjat și ușa apartamentului nu au fost niciodată încuiate. Jucăriile, scaunele, uneltele erau lăsate afară și toată noaptea până venea iarna. Poate de aceea dis-de-dimineață-când toți vecinii dormeau încă-fugeam în grădină, în spatele șirului de liliac, unde,  înainte de a se construi un șir de blocuri, erau doi cireși care dădeau deja fructe coapte în mai, caisul și al doilea nuc al casei.

Băncuța care era ascunsă acolo trebuia să asculte toate conversațiile vecinilor, prietenilor, copiilor și bătrânilor. Prietenii mei Hansi, Rose, Doina, Radu, Ghita, Grete, Fritzi, Agy, Peter, Gyurika, Puiu, Ferike din casa noastra si din cea de alături veneau si ei aici să se joace, să povestească, să se bucure de fructele grădinii. Părul care ne dăruia toamna fructe zemoase, aromate, era preferatul meu. Mă văd la rădăcina acestui copac, uriaș pentru mine, zgâriind pentru furnici cu o creangă drumuri complicate în pământul uscat de soare. Le urmăream ore în șir cu bucurie și curiozitate copilărească, neștiind că exact acolo, doar puțin mai adânc, era îngropată cutia de bijuterii a bunicii mele, care își pierduse încrederea în întreaga lume din cauza deselor naționalizări. Nu aveam nevoie de aur ca să fiu fericită. Iubirea, frumusețea, ocrotirea înfloreau în jurul meu…

Coloanele albe ale unei case

Am primit recent o fotografie. O poiană verde, neîngrijită, urbană, pe care se înalță în fundal o clădire care mi s-a părut necunoscută până când nu am citit cuvintele lui Luzian: „Uite, asta e ce a mai rămas din Kandia.” Kandia … Aroma ciocolatei de pe vechea stradă Bem… atât de aproape de bunicii mei, atât de aproape și totuși o himeră…Am privit cu atenție fotografia. Coloanele albe au ridicat cortina amintirilor readucându-mă pe scena timpului trecut. „Asta e terasa pe care o cunosc bine,” mi-am spus și am simțit din nou podeaua de lemn sub mine, mângâind ca și atunci scândurile cu palma. Erau aspre.

Mă transformasem brusc într-un fluture care zbura acum peste două siluete ce se jucau așezate pe pământ. Mai aveam încă cozile mele, deci eram la vârsta întâmplărilor magice. Băiatul de lângă mine era ceva mai mare. Gyurika îmi arăta tocmai cum să construiesc cu piesele din metal adăpostite într-o cutie. Era un fel de Lego, făcut din tije de fier frumos lucrate și șuruburi de lemn, o jucărie sosită din Viena. Dorea să-mi dea setul înainte de a emigra. Se apropiase acum de noi și Ursika. Așa își numea mama cu afecțiune prietena. Ursula era contabila șefă a Kandiei, iar soțul ei, Winkler Ernest era violonist la Filarmonica din Timișoara. Împachetaseră deja. O ladă solidă făcută de un tâmplar le-a rămas de prisos. Deodată am auzit-o pe Ursika spunând: „Rozsikám, ți-o dau ție. Nu știi niciodată când vei avea nevoie de ea.” A avut dreptate. Lada este acum în pivnița mea, însoțindu-mă în lume pe drumul incert al vieții…

Corespondență de la JHK (Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, membru al Uniunii Compozitorilor din România,  Germania–Frankfurt am Main)

Notă.Julia-Henriette Kakucs, membră a UCMR-ADA–Uniunea Compozitorilor, profesor de psihopedagogie, scriitoare, libretistă și textieră de succes. Muzicalurile „Pip, copilul stelelor” și „Noua poveste a Scufiței Roșii” figurează în repertoriul permanent al Operei din Brașov și al Teatrului Merlin din Timișoara. Cântecele compuse pe textele sale au primit distincții și premii naționale și internaționale. A debutat literar în revista Orizont din Timișoara (1982). Concomitent cu recitalurile de lirică și muzică susținute în Germania și Polonia, scriitoarea a colaborat, cu eseuri și poezie, la numeroase reviste literare, între care Jurnalul Bucureştiului (al cărui corespondent de presă permanent este de aproape un deceniu), Observatorul (Toronto), Haifa literară, Isro-Press, Taifas literar, Nautilus, Alchemia și Temeschburger Heimatblatt. Din opera literară a scriitoarei amintim, selectiv, volumele: „Träumerei” (carte bibliofilă de lirică, în limba germană, 2009), „Jurnalul unei emigrații” (2010), „Ploaia din mine” (poezii și eseuri, 2013) și „Cu tine. Solitudini” (însemnări, eseuri, amintiri, 2016). (George Roca, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 4 iulie 2019)

Cetatea lui Bucur- Revistã de culturã București – carte, literaturã, publicisticã, arte 

Barátom (Pietenul meu/Mein freund), Lajos Kakucs

Biblioteca Digitală

Breslele, manufacturile și dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918 Institutul Național al Patrimoniului

A murit Lajos Kakucs, istoric în cadrul Muzeului Național al Banatului

Nota redacției

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe?

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 1)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

 

 

4 COMENTARII

  1. […] anul 1983 Lajos, soțul meu, și-a susținut teza de doctorat în sala festivă a Universității Babeș–Bo…  Zsofika a stat lângă mine atât în timpul examenului, cât și la masa festivă ce a urmat, […]