Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) continuă seria de micro-expoziții „Exponatul lunii”, dedicată valorificării bogatului patrimoniu pe care îl deţine, prezentând publicului una dintre capodoperele din colecțiile sale, un hrisov de întărire și scutire de dăjdii emis de Constantin Mavrocordat în favoarea lui Manolache Lambrino. Aceasta este accesibilă publicului începând de astăzi, 14 iunie, până pe 16 iulie 2023, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti.
Născut Manolache Langravi (Rangabé), fiul grecului Andronic Langravi, mare cartofilax al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, și al Elenei, fiica domnului Moldovei Antonie Ruset, tânărul Manolache a fost crescut încă de la cea mai fragedă vârstă la curţile domnilor români, unde a primit porecla Lambrino, care arată că el s-a născut în preajma Sfintelor Zile de Paşti. Așadar, în noua sa patrie, avea să se numească Manolache Lambrino. A învățat bine românește, fapt care i-a facilitat ascensiunea în ierarhia boierească, ajungând chiar mare ban al Craiovei, în vremea succesorilor lui Constantin Brâncoveanu.
Tânăr și iscusit în toate, Manolache devine ginerele lui Constantin Brâncoveanu, căsătorindu-se cu Domnița Bălașa, chiar de ziua hramului marelui mucenic Dimitrie (26 octombrie), în anul 1708, nunta prelungindu-și ospățul și veselia vreme de câteva zile. Manolache și Bălașa au primit de la Vodă niște case cu terenuri, nu departe de Curtea Domnească, peste Dâmbovița. Cu vremea, proprietățile tinerilor căsătoriți au fost lărgite prin achiziții și danii domnești, chiar și după moartea martirică a Brâncovenilor, când se atestă, după o cunoscută persecuție otomană, refacerea vieții și progresul membrilor familiei. Hrisovul redactat de popa Stanciul, caligrafiat, miniat și colorat pe pergament cu cerneluri și pigmenți naturali (printre care se evidențiază aurul și chinovarul), în cetatea de scaun din București, în data de 24 februarie 1732, reprezintă un act solemn prin care Constantin Nicolae Mavrocordat îi întărește lui Manolache Lambrino scutirile de dăjdii date acestuia de domnitorii anteriori („de tot feliul de dăjdi, atâta de ceale obicinuite ale țării, cât și de altele ce după vremi s-ar întâmpla a eși de la visteria domniei meale la veliții boiari i la mazâli și la alte breasle cât nici odinioară să nu dea niciun feliu de dajde, ci să fie în pace și ertat de birul ce dau veliții boiari și mazâlii pre an…”).
Deasupra intitulației domnești (Din mila lui Dumnezeu, Ioan Costandin Nicolae voievod, domn al Țării Valahiei/Românești) se află stema miniată a domnitorului, unde în plan central se găsește șoimul cu cruce în cioc, flancat de soare, lună și coroană, tot ansamblul heraldic fiind înconjurat de un decor auriu, având în partea superioară doi vulturi imperiali, care țin sub aripi sabia și sceptrul, iar deasupra coroana princiară. Sigiliul mijlociu, timbrat și dantelat, în ceară roșie, având deasupra semnătura olografă domnească, prezintă același „leitmotiv” al perechii de vulturi, fapt care marchează o preluare a tradiției imperiale postbizantine în Țara Românească. Pentru adevărata credință sunt enumerați dregătorii Divanului Domnesc, în frunte cu Iordache Krețulescu, mare spătar. De asemenea, monograma domnească sau semnătura de aparat (Ioan Costandin Nicolae voievod, Din mila lui Dumnezeu domn) este împărțită în două casete frumos decorate, dispuse în stânga și dreapta, întregind în mod stilistic un decor tematic de anvergură. În subsolul documentului se găsesc două semnături ale celor care au citit și verificat textul de întăritură domnească. Este vorba de Costandin Văcărescul, mare logofăt, ispravnic, și Sculi Alexandru, al doilea logofăt.
Hrisovul are valoare deosebită-istorică, documentară și memorială-punând în lumină privilegiile obținute de boierul Manolache Lambrino, ginerele lui Constantin Brâncoveanu, soțul Domniței Bălașa, într-un context istoric special, determinat de martiriul Brâncovenilor, precum și de persecuția rudelor și efortul acestora de a supraviețui și progresa în vremuri de restriște. Micro-expoziția va putea fi vizitată la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), în perioada 14 iunie-16 iulie 2023, de miercuri până duminică, între orele 10h00–18h00. Curator: dr. Ginel Lazăr, muzeograf, Muzeul Național de Istorie a României
Lansarea volumului „Închisoarea de la Râmnicu Sărat în sistemul penitenciar românesc (1862-1947)”, autor Marius Neculae, la Muzeul Național de Istorie a României
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) are plăcerea de a găzdui lansarea volumului „Închisoarea de la Râmnicu Sărat în sistemul penitenciar românesc (1862-1947)”, autor Marius Neculae. Evenimentul va avea loc joi, 15 iunie 2023, începând cu ora 13ꓽ00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, București. Lansarea cărții va avea loc în prezența autorului, iar în cadrul evenimentului vor lua cuvântul: dr. Florin Daniel Șandru, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER); dr. Cornel-Constantin Ilie, director al adjunct MNIR; prof. univ. dr. Florin Müller și dr. habil. Cosmin Budeancă.
Apărut la editura Polirom în aprilie 2023, sub egida IICCMER, volumul are 376 de pagini și un format de 160×235. Prefața este semnată de Florin Müller, iar postfaţa de Cosmin Budeancă. „Lucrarea abordează, după incipitul biografiei de cercetare, natura sistemului penitenciar românesc și nașterea spațiului concentraționar de la Râmnicu Sărat. Ceea ce este la început un arest devine în timp o mare închisoare de drept comun, dar–lucrul cel mai important pentru istorici–pentru deținuții politici, fie ei legionari sau comuniști, un spațiu al damnării politice și sociale.” (Florin Müller)
„Cunoscând într‑o oarecare măsură tema, am avut unele îndoieli cu privire la modul în care s‑ar fi putut finaliza cercetarea, deoarece sursele potențiale disponibile pentru perioada avută în vedere erau, după cunoștințele mele, relativ limitate. Am fost însă foarte plăcut surprins să constat că Marius Neculae a dovedit o capacitate extraordinară de a identifica și a exploata surse de informații extrem de relevante și diverse, rezultatul fiind unul care atinge un înalt standard de profesionalism academic, dar, printr‑un limbaj agreabil, se păstrează în zona accesibilă cititorilor interesați de istorie.” (Cosmin Budeancă)
Marius Neculae, autorul (n. 5 mai 1979, Râmnicu Sărat), este muzeograf, licențiat în istorie al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (2002), doctor în istorie al Universității din București (2022), expert acreditat de Ministerul Culturii pe domeniul „Bunuri arheologice și istorico‑documentare: istorie modernă și contemporană”, profesor de istorie, director la Muzeul Municipal Râmnicu Sărat (aprilie 2007–iunie 2009 și decembrie 2009–ianuarie 2020), muzeograf la Muzeul Național de Istorie a României (din ianuarie 2020). A publicat studii și articole pe teme din aceste domenii în buletine științifice precum: Mousaios, Analele Buzăului, Revista de cercetări arheologice și numismatice, Țara Bârsei, Cercetări numismatice, Muzeul Național și Acta Moldaviae Meridionalis. Autor de volume (cel mai recent, Râmnicenii și Revoluția Română din 1989, Mega, Cluj‑Napoca, 2016) și al capitolelor privind simbolurile de stat ale României în Panorama comunismului în România (ed. Liliana Corobca, Polirom, Iași, 2020) și Panorama postcomunismului în România (ed. Liliana Corobca, Polirom, Iași, 2022).
Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în Jurnalul Bucureștiului
In memoriam Joe Banyay. Gizeh Temple – Shriners masonic society & Shriners Hospitals for children
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
