Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Există o bine cunoscută zicală populară „Vorba lungă – sărăcia omului”. Ea este atât de populară și bine ancorată în conștientul omenesc încât, cred că nimeni nu s-a gândit vreodată, că este posibil ca semnificația care i se atribuie să nu corespundă de fel semnificației esențiale a inversării conținutului ei. Ce semnificație i se atribuie acestei zicale încât ea mulțumește pe toți și este susținută de absolut toată lumea? Acea că mai bine fapte decât vorbă multă. Dar să ne întrebăm vorba lungă oare nu face parte din categoria faptelor celor mai diverse, find, deci, șingură o faptă dusă până la capăt? Care alt lucru săvârșit nu este însoțit pe parcursul înfăptuirii lui de vorba lui specifică favorită ce-l face posbil a fi realizat prin, cu și datorită acestor vorbe preferate de el? Ceea ce este esențial prin vorbe și cu ajutorul lor oamenii comunică unii cu alții, trimețând și primind informații despre ei și despre toate celelalte ce-i înconjoară, astfel creându-se ambianța și atmosfera omenească de bună înțelegere, de conlucrare, toleranță profice oricăror activități benefice umane. Prncipalul prinos al unei astfel de creativități comunicative este buna înțelegere, adică a înțelegerii ca atare a naturii oamenilor și realității înconjurătore în general și a naturii proprii individului uman luat sepaat în special, adică a înțelegerii propriului sine, dar în primul rând înțelegerii semenilor cum gândesc, cei preocupă, ce idei au, care le sunt scopurile și prioritățile, care le sunt mijloacele de rezolvare a tot feul de probleme și încurcături, neânțelegeri, conflicte și interese contradictorii în vederea evidențierii a ceea ce au comun toți oamenii, ce-i leagă și cum pot fi ameliorate neajunsurile și opozițiile de toate felurile etc.
Și atunci cum pot fi atinse toate aceste prerogative esențilale, dacă nu numai și numai cominicând, adică prin vorbe/vorbă lungă. Cât mai multă vorbă înseamnă cu atât mai multă comunicare, înseamnă o mai facilă și mai multă înțelegere, mai multă loialitate, mai multă toleranță, mai multă pace atât individuală cât și socială. Din aceste puncte de vedere, așadar, vorba oricât de multă ar fi nicidecum nu poate face vreun rău sau să aducă răul. Dimpotrivă ea micșorează răul, în acest fel luptând cu el și supnându-l. Așa cum vorba/cuvântul/vorba lungă micșorează și înlătură neânțelegerile adică, de fapt, consecințele cărora, de pildă, să ne le închipuim că aduc unele caractere mai puțin plăcute în special auzului omuui, ele vor fi însă incomensurabil mai nesemnificative și deci suferite și acceptate ca atare, decât urmările nefaste mult mai grave în cazul lipsei cuvântului/vorbei/vorbei lungi /comunicării.
Pătrunderea esenței semnificației zicalei analizate aici pentru ai cunoaște detaliile și motivația oportuntăți acestui fapt sub aspectul condiției sale adevărate, este necesar să privim acest subiect mai profind în aspectele sale cardinal-esențiale. Când Dumnezeu a creat din singularul primordial amprenta sa, El, de fapt, a făcut ca primordialul să transcendeteze în dublicitatea sa de ordin secundar, transcendentalul fiind mijlocul comunicator de dublare a singularului, adică a creării cuvântului în ipostaza sa primordială apriorică, a ceea ce numim cuvânt/ vorbă multiplicat-vorba lungă. Deci cuvântul, vorba lungă au temeinicie primordială, temeinicie dumnezeească. Multiplicarea singularului metafizic la început în binar-ul fizic-metafizic simbolic molecular, apoi în multilateral-ul fzic-metafizic substanțial-esențial, apoi în multidisciplinar-ul fizic-metafizic preponderent formal-corporal succesiv corespunzător fiecărui epizod/etape ale descinderilor a luat naștere sociumul etapizat la baza cărua a stat și stă legătura strănsă transcendentară care ține factorii lui integral îmbinați/încorporați atât formal, cât și structural. Astfel toți acei e se împotrivesc cuvântlui, adică vorbei lungi se ămpotrivesc faceri, creației lui Dumnezeu-Primordialului -ceea ce le-a dat tuturor viață.
Nu întâmplător în Biblie se spune că „La început a fost cuvântul”. Așadar cuvântul, vorba/vorba lungă sunt binecuvântate de Dumnzeau. Atunci când ne împotrivim vorbei/vorbei lungi săvârșim păcatul împotriva Creatorului. Prin urmare cuvântul, vorba lungă sunt de origine primordial-transcendentară. Vorba/vorba lungă, deci reptezintă artera prin care curge fluidul, „substanța” trancendentară a primordialului–Dumnezeu, care duce din plinul unei ipostaze/părți în neajunsul altei părți/ipostaze și varsă din plinul uneia în nejunsul alteia–un dute vino bilateral reciproc avantajos, benefic și prietenos, adică solidar, tolerant și pașnic alepărților/sociumului, respectiv esențial-substanâial și substanțial-esențial în mod transcendentar. Cine vor să vadă în aceste cuvinte/vorbe baza și temeinicia în vigoare a existrnței în general și a vieții omului în special o vor vedea și o vor înțelege. Cei ce nu văd și nu vor înțelege sunt potențialii violatori ai Legi Supreme-Dumnezeu a vieții.
Artera fluidului transendentar eficentizează și suficientizeză relația metafizic-fizic și fizic-mtafizic înrtr-o mișcare contină transformatoare de părți conlucrative prin fenomenul fizic asemenea vaselor comunicante, concomitent de dute-vino unde și când metafizicul se transformă în fizic iar fizicul în metafizic incrucișându-se transcedentar, astfel dând naștere a ceea ce numim evoluție (vezi cartea subsemnatului „Geneza metafizică a gândirii critice, logicii formale, genialității și înțelepciunii umane”), adică acolo unde și când răul/fizicul se amestecă cu binele/metafizicul, dând curs procesului transcdentar al suficientizării și eficeientizării transparente a vieții. Acum să ne închipuim ce, de fapt, săvârșesc acei care se împotrivesc acestui Sjinx firesc al vieții care este Dumnezeu? Toateaceste lucruri se îndeplinesc prin ceea ce numim comuinicrae/vorba lungă. Așadar cominicarea, vorba lungă este atotputernică, cu puteri magice și miraculoase de vindecare a oamenilor de toate relele și cele mari și cele mici, căci comunocarea, vorbele lungi vin de la Dumnezeu în mod firesc, transformând și viața într-un proces firesc, deci și sfânt. Acum să gândim cu vor sfârși toți acei care infăptuiesc omucideri, toți care pornesc războiaie împotriva semenilor și confraților, adică, pornesc războaie împotriva vieții, împotriva lui Dumnezeu. Astăzi fizicul/răul unei părți din lume s-a precipitat și s-a concentrat atât de mult încât a luat dimensiunile și caracteristicile înspăimântătoare aproape ale unui rău absolut.
Acest rău răsăritean se manifestă plenar cu caracterele sale specifice ale parametrelor răului antihristic, care îngrozesc gândirea, logica și percepțile lumii normale hristice și temătoare de Dumnezeu. Acolo se gândește, se exprmă, se manifestă se comportă pervers într-o astfel de măură încât șochează prin aberația și absurditatea lor și cele mai nestandarde minți omenești. Toate acestea sunt dovezi certe ale lipsei aproape totale a comunicarii, a lipsei totale a puterii cuvâtului comunicativ, tămăduitor și împăcuitor, vorbei lungi comicative, adică a prezenței lui Dumnezeu-cuvântului Său, vorbei Sale care este Învățătura magică a lui Isus. În contextul acestor adevăruri creștine și idei principiale întemeiate pe suport creștin și înțelegea corectă a Legii supreme a vieții este plauzibil, așadar, de a substitui zicala populară „Voba lungă-sărăcia omuluI” cu sintagma vocală creștină „Vorba lungă-bogăția omului”.
Corespomdență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Notă. Articolele autorului Dr. Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
