Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Iisus ca răscumpărător
Cartea lui Rut ne prezintă o poveste profundă despre rezistență și speranță în fața încercărilor vieții. De asemenea, această carte ne învață că orice tragedie ne-ar lovi, orice obstacol ne-ar sta în cale, nu trebuie să cedăm, ci să luptăm până la capăt. Finalul cărții se încheie într-o notă de triumf, frumos, zugrăvită în cuvinte de autorul cărții, care conform tradiției iudaice se crede că ar fi profetul Samuel. Povestea acestei cărți este a unei familii ce emigrează din Israel în țara Moabului.
Ei pleacă din Betleemul lui Iuda pentru că era secetă în țară și nu mai aveau cele necesare vieții. Drumul emigrării în orice timp, în orice circumstanțe, nu a fost niciodată un drum ușor, ci uneori chiar foarte anevoios. Și astăzi mulți pornesc pe acest drum în căutarea unui viitor mai bun. Deși tot acest proces al emigrării poate fi foarte dureros și astăzi. În alte timpuri a fost cu mult mai dureros, chiar tragic uneori. Citind cartea lui Ferreira de Castro, „Emigranții”, am înțeles că tot procesul emigrării în acea epocă era mult mai dureros decât este de exemplu astăzi în vremurile noastre.
Autorul cărții Rut ne relatează foarte simplu că nu mai era pâine în țara lui Israel și de aceea Naomi împreună cu bărbatul ei și cu cei doi fii, emigrează în căutarea unui nou început. Dar lucrurile nu ies deloc bine pentru această familie. Mai întâi moare bărbatul lui Naomi, apoi cei doi fii se căsătoresc cu femei moabite și, după un timp, mor și ei. Se pare că pe această femeie tragediile o lovesc crunt. Într-un astfel de context, îndurerată fiind, ea decide să se întoarcă în țara ei, pentru că aude că vremurile grele trecuseră. Dorește să se despartă de cele două nurori ale ei, însă Rut, una din cele două, nu dorește decât să o urmeze și face chiar o declarație impresionantă de credință: „Nu sta de mine să te las, și să mă întorc dela tine! Încotr-o vei merge tu voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu, și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine de cât moartea!” (Rut 1;16-17)
Din aceste versete străbate ca un fascicul de lumină, misiunea pe care iudeii o aveau de a propovădui Evanghelia la neamuri. Autorul cărții Rut ne descrie un frumos tablou al iubirii și înțelegerii dintre o soacră și nora ei. Probabil că în zilele noastre este mai greu de găsit așa ceva. Apoi pe scurt, ne este descris modul cum Boaz, o rudă apropiată după obiceiul vremii, răscumpără moștenirea lui Elimelec bărbatul mort al lui Naomi și se căsătorește cu Rut. Fascinant este faptul că Boaz și Rut aveau să fie străbunicii lui David, iar pe linia genealogiei lui David, avea să se nască Mesia. Dincolo de aspectul cultural și istoric al cărții Rut, mesajul central este răscumpărarea. Și pornind de la răscumpărarea unei moșteniri și a unei femei, descrisă în această carte, gândurile mă poartă spre una din marile teme ale Sfintelor Scripturi și anume, răscumpărarea noastră prin Hristos.
Pe paginile Vechiul Testament găsim descrisă această temă. Uneori sub forma unor făgăduințe mesianice, alteori prin întâmplări reale, ca în cazul când i se cere lui Avraam să-și aducă propriul fiu ca jertfă pe un munte din țara Moria. Iar în momentul în care era pe punctul de a-l înjunghia, Dumnezeu intervine, oferindu-i un berbec pentru jertfă și salvând astfel viața lui Isaac. De asemenea, prin sanctuarul construit de Moise, serviciul jertfelor de la cort nu era decât o ilustrație a Evangheliei în miniatură.
Totul avea un rol didactic, oamenii trebuiau să observe toate acele ritualuri și jertfe de animale ce se aduceau acolo și să înțeleagă că mielul pascal îl simboliza pe Iisus Mântuitorul și Răscumpărătorul lumii, ce avea să vină pentru a izbăvi și răscumpăra neamul omenesc de sub domnia Satanei și a păcatului.
Dreptatea divină cerea moartea păcătosului, însă Iisus a venit să plătească prețul prin însăși viața Sa și să devină Eliberatorul nostru. Se spune că unii dintre negrii din America de nord, când văd statuia lui Abraham Lincon spun că el este eliberatorul lor. Tot așa, din punct de vedere spiritual prin ceea ce a realizat la cruce în dreptul nostru, Iisus este baza salvării noastre.
Oamenii din vechime priveau înainte prin credință spre Mielul lui Dumnezeu care avea să vină pentru a se jertfi pentru păcatele lumii. Noi, cei de astăzi, privim înapoi și îl vedem pe Hristos în istorie omenirii, murind pe crucea calvarului pentru păcatele noastre. Îmi place declarația de credință pe care Iov o face în timpul suferințelor sale: „Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor, ochii mei îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înlăuntrul meu.” (Iov 19 ; 25-27). Din aceste versete se desprinde ideea că Iisus Hristos, prin prisma naturii Sale umane, este fratele neamului omenesc, ruda noastră cea mai apropiată, având dreptul de răscumpărare pentru noi.
După ce ne-a vorbit în diferite moduri despre această temă în Noul Testament, Dumnezeu se oferă ca sacrificiu suprem pentru păcatele noastre în persoana Fiului Său. Pe paginile celor 4 Evanghelii (Evanghelia după Matei,Evanghelia după Marcu,Evanghelia după Luca și Evanghelia după Ioan) ni se descrie modul cum Iisus se jertfește pentru a deveni Răscumpărătorul nostru și tot ce s-a pierdut prin Adam este recâștigat prin Iisus, care este cel de-al doilea Adam. Prin intermediul epistolelor sale, apostolul Pavel se străduiește să ne facă să înțelegem această profundă temă a răscumpărării noastre din împărăția întunericului. Într-un mod magistral, apostolul Pavel ne descrie lucrarea răscumpărării realizată în dreptul nostru: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi,-fiindcă este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Hristos Iisus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.”” (Galateni 3; 13-14)
De fapt, în epistolele sale, marele apostol al neamurilor dezbate pe larg această temă, în mod cu totul special în cărțile Romani și Galateni, care nici astăzi nu sunt înțelese în toată profunzimea lor. Să privim prin credință la Iisus ca Răscumpărător al nostru, pentru că doar prin El ni se deschide un orizont luminos pe care avem privilegiul să-l contemplăm, până vom începe eternitatea. „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.” ( Isaia: 44-22)
Eu sunt cu voi
Una dintre promisiunile cele mai minunate făcute de Iisus ucenicilor Săi se află în Evanghelia după Matei 28-20 în ultima parte a versetului unde ni se promite: „(…) Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” Aici ni se revelează ceva ce întrece capacitatea noastră de a înțelege în toată profunzimea, făgăduința Sa. La o primă vedere pare surprinzător faptul că Iisus care urma să se înalțe la ceruri face o astfel de promisiune ucenicilor Săi, pentru că avea în vedere darul Duhului Sfânt ce avea să rămână cu biserica Sa și cu fiecare ucenic în parte.
Aceasta este o promisiune ce cuprinde tot ce avem nevoie, El ne promite că va fi cu fiecare din cei ce își pun încrederea în El. Și astăzi, prin tainica și niciodată înțeleasă pe deplin lucrare a Duhului Sfânt, Iisus este cu noi. El se coboară în inimile noastre pline de temeri, apăsate de păcate și poveri pentru a aduce eliberare. Cine a învățat să perceapă prezența lui Iisus în inima sa prin Duhul Sfânt, este un om ce are o deosebită experiență duhovnicească. După înălțarea Sa la ceruri Duhul Sfânt s-a revărsat peste ucenici, ce au predicat cu putere Evanghelia zguduind din temelii Imperiul roman. Lumea în care trăim astăzi ne îngrozește prin rapiditatea cu care unele lucruri se desfășoară. De la pandemie la războiul din Ucraina și apoi conflictul din orientul mijlociu. Se pare că îngerii războiului incită tot mai multe națiuni la vărsare de sânge. Și când afirm acest lucru mă refer la demonii ce încearcă să angreneze unele din națiunile lumii într-un conflict armat de talie mondială. În urma unor astfel de conflicte vedem cum oameni nevinovați suferă și nu înțelegem în totalitate de ce. Însă să nu uităm că trăim în cadrul marii controverse dintre Hristos și Satana. Trăim într-o lume care tot mai mult întoarce spatele învățăturilor creștine și acest lucru se numește progres. Dar toate aceste lucruri aduc consecințe teribile. În tot acest context sumbru al lumii în care trăim avem această făgăduință minunată de care să ne prindem. „Eu sunt cu voi în toate zilele…” Zi de zi El se va coborî în inimile noastre dacă dorim, și umblarea zilnică poate fi nespus de minunată. Putem trece astfel peste obstacolele vieții într-un mod diferit călăuziți fiind de Duhul Său.
Iisus a promis că până la sfârșitul lumii va fi cu noi, indiferent de circumstanțe prezența Sa va aduce bucuria de a trăi în inimile noastre. Eu sunt cu voi este garanția că puterile întunericului nu ne vor birui și că viața noastră spirituală nu se va transforma într-un eșec. Iisus este tot ceea ce noi avem nevoie pentru a nu ne prăbuși subt valurile uriașe ale lumii extrem de agitate în care trăim. Prezența Sa cu noi până la sfârșitul lumii este ceva atât de minunat încât ne dăm seama că mai mult de atât Dumnezeu nu putea să ofere. Nimeni nu cunoaște mai bine ca El slăbiciunile noastre, păcătoșenia noastră, și de aceea când se pogoară în inimile noastre ne poate ridica și da speranță. Pentru societatea tot mai secularizată în care trăim aceste lucruri par de neînțeles. Deși în ultimul timp, datorită evenimentelor dramatice la care asistăm tot mai mulți oameni se întorc spre Dumnezeu, sau cel puțin încep să-l caute înțelegând că în lumea haotică în care trăim nu mai există nimic demn de încredere în care să mai găsim stabilitate și speranță. Ce privilegiu minunat ca zi de zi să umblăm cu Iisus și să învățăm de la El cum să aruncăm asupra Sa toate poverile noastre! Să beneficiem dar din plin de acest mare privilegiu și să ne apropiem prin intermediul rugăciunii de El pentru a cere prezența Sa cu noi în toate zilele vieții noastre.
Și atunci binecuvântările Sale ne vor înfrumuseța viața. Avem asigurarea că El va fi cu noi și nu ne va abandona niciodată pentru că așa a promis. Doar atunci când noi alegem să trăim fără El, vom fi lăsați să culegem consecințele unor astfel de alegeri. Dar și atunci dacă strigăm după ajutor El va veni în noaptea suferințelor noastre ajutându-ne să le suportăm prin har. Prin Iisus viața este minunată, mai bine zis este o urcare necontenită pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării spirituale. Zilele vieții noastre pot fi umbrire de dureri și probleme sau pot fi zile de luptă cu păcatul, firea pământească, sau atacuri din partea confederației răului. Însă atunci când prezența lui Iisus se coboară în viețile noastre vine lumina, speranța, liniștea sufletească și putem trece peste valurile furioase ce sunt gata a scufunda corabia vieții noastre. Deci să ne deschidem cu bucurie inimile înaintea Sa pentru a trăi cea mai frumoasă experiență dată oamenilor.
Corespondență de la Eugen Oniscu
Articole asociate
Notă. Articolele lui Eugen Oniscu în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
[…] Proză scurtă cu caracter religios („Iisus ca răscumpărător”, „Eu sunt cu voi”) – cu J… […]