Ziua Europei – Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Astăzi, pe 9 mai este  sărbătorită Ziua Europei, dar a venit într-un moment în care Uniunea pare mai tensionată, mai obosită, și mai fragmentată decât eram obișnuiți să o vedem și nu mai simțim entuziasmul de altădată. După căderea guvernului Bolojan, recepția de Ziua Europei de la Palatul Cotroceni din 9 mai, la care trebuia să participe și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a fost anulată din cauza instabilității politice grave. Europa trece în prezent prin mai multe crize simultane:

• războiul de la graniță și discuțiile despre securitate
• polarizarea politică și creșterea partidelor extremiste
• nemulțumiri economice și inegalități între state
• oboseala oamenilor față de promisiuni care se mișcă lent
• frica de viitor (energie, migrație, schimbări tehnologice)

Toate astea dau senzația de „dezbinare”, dacă privim puțin în perspectivă, Europa a fost construită exact pentru astfel de momente de tensiune. Uniunea Europeană s-a născut din crize, din război și din distrugere nu din optimism. Din nevoia disperată de a nu repeta greșelile trecutului și de a merge împreună mai departe, chiar dacă nu este ușor. De aceea, Ziua Europei nu este o zi despre perfecțiune. Este o zi despre proces. Este un proiect în lucru. Iar proiectele mari trec inevitabil prin perioade în care sunt criticate și contestate. Uneori chiar de propriii cetățeni. Asta înseamnă, de fapt, că societățile sunt vii și că oamenilor încă le pasă.

Poate că Europa nu este mai dezbinată decât înainte. Poate doar astăzi vedem mai clar diferențele, frustrările și neliniștile – și le discutăm mai deschis. Și, într-un fel, asta este tot o formă de unitate: faptul că încă stăm la aceeași masă și încercăm să găsim soluții împreună. Europa de astăzi se confruntă cu o criză profundă de identitate și direcție politică. Pe de o parte, există un discurs identic despre valori comune–democrație, drepturile omului, statul de drept – dar, pe de altă parte, realitatea ne arată o fragmentare crescândă între statele membre. Deciziile importante sunt adesea blocate de veto-uri naționale sau de rivalități istorice (Est vs. Vest, Nord vs. Sud).

Birocrația de la Bruxelles este tot mai detașată de preocupările reale ale cetățenilor, iar extrema dreaptă câștigă tot mai mult teren în țări cheie precum Franța, Italia sau Germania. În același timp, Europa nu reușește să aibă o voce unitară și puternică pe scena globală–nici în fața Rusiei, nici în crizele economice sau migraţioniste. Există o lipsă de leadership autentic și o tendință de a gestiona crizele reactiv, nu preventiv. Europa pare astăzi mai degrabă un prospect birocratic decât unul inspirat, iar viitorul ei politic depinde de dacă va ști să redea sens și protecție cetățenilor săi, nu doar reguli și directive. Dincolo de birocrație și diviziuni, una dintre marile slăbiciuni actuale rămâne absența unor lideri vizionari și capabili să se mobilizeze în jurul unui proiect comun.

Din punct de vedere al securității, Europa este azi într-o situație paradoxală: mai amenințată decât în ultimele trei decenii, dar încă nesigură pe propriile forțe.

• Riscul real din Est (Rusia)–Războiul din Ucraina a spulberat iluzia că pe continentul european nu se mai poartă războaie de uzură și anexare. Statele baltice, Polonia, România, Finlanda, se simt direct expuse. Deși NATO rămâne principalul garant, există o îngrijorare reală: s-ar mai baza Europa pe umbrela americană dacă SUA ar da înapoi (de exemplu, sub un președinte izolaționist)? Această întrebare macină deja capitalele europene.
• Dependența de SUA–o vulnerabilitate strategică. Europa nu are încă o capacitate militară autonomă. Deciziile majore de securitate se iau la Washington, nu la Bruxelles. În ciuda tuturor discuțiilor despre „autonomie strategică”, țările europene își cheltuiesc în continuare bugetele de apărare într-un mod nesistematic și dezorganizat, dispun de sisteme de armament care nu sunt interoperabile și dau dovadă de o capacitate redusă de proiecție a puterii. Fără americani, Europa ar avea mari dificultăți să apere flancul estic sau să intervină în crize la granițele sale.
• Granițe permeabile–migrație, trafic, terorism. Securitatea nu înseamnă doar tancuri. Spațiul Schengen este un câștig uriaș, dar și o vulnerabilitate. Controlul insuficient al frontierelor externe (în Balcani, Turcia, Mediterana) permite infiltrarea unor rețele de trafic de arme, droguri și persoane. Atentatele teroriste din Franța, Belgia sau Germania din ultimii ani au arătat că serviciile de informații europene cooperează încă prea birocratic și că luptătorii radicalizați pot călători aproape nestingheriți.
• Amenințări hibride și cibernetice. Rusia, dar și alte state (China, Iran), testează constant rezistența Europei prin: atacuri cibernetice asupra spitalelor și porturilor, dezinformare masivă pe rețele sociale, coruperea unor politicieni locali, sabotaj ușor de negat (ex. cabluri tăiate în Marea Baltică). Europa reacționează încet și defensiv, iar oamenii obișnuiți nu simt aceste amenințări până nu devin grave.

Și, de vreme ce am adus în discuție incidentele legate de cablurile secționate din Marea Baltică, acesta este un exemplu aproape perfect de sabotaj hibrid „negabil” adică acțiuni care provoacă pagube reale, dar care sunt mult prea greu de atribuit cu certitudine unui stat agresor, permițându-i acestuia să susțină că a fost vorba de un accident sau de o întâmplare. Metoda este foarte simplă: vasele (adesea din „flota fantomă” a Rusiei) trag ancorele pe fundul mării, tăind intenționat cabluri de electricitate, telecomunicații sau gaze, dar trebuie dovedită intenția, pentru a proba sabotajul, ceea ce este extrem de dificil. Armatorii invocă invariabil cauze accidentale, precum vânturi puternice sau vreme rea care ar fi dus la „pierderea ancorei”. Aceste atacuri sunt arma perfectă a războiului hibrid: produc pagube reale, costă puțin, nu lasă o amprentă clară, creează panică, alimentează nesiguranța, subminează încrederea în securitatea europeană și testează limitele de reacție ale NATO.

Puncte forte reale (nu doar pesimism)

• NATO funcționează încă bine, iar flancul estic întărit descurajează un atac convențional rus.
• Cu Finlanda și Suedia, ultimele intrate în Alianță, opt dintre cele nouă țări riverane Mării Baltice sunt în prezent membre (Rusia fiind singura excepție), Marea Baltică s-a transformat aproape într-un „lac NATO”.
• Colaborarea franco-germană în domeniul armamentelor (chiar dacă lentă) avansează.
• Uniunea Europeană a început să folosească instrumente financiare pentru finanțarea apărării (Fondul European de Apărare).

Europa este mai sigură decât în anii ’90 sau 2000 în ceea ce privește războaiele dintre marile puteri pe teritoriul său, dar mai nesigură ca oricând după 1990 din cauza amenințărilor hibride, a unei granițe estice fierbinți și a dependenței strategice de SUA. Problema reală nu este doar Rusia, este lipsa unui plan european coerent pentru situația în care America se retrage sau devine imprevizibilă. Atunci am vedea cu adevărat fragilitatea securității europene. Europa, îți urăm să ai înțelepciunea să nu uiți de unde vii, curajul să spui ce ești și puterea să aperi ce ai mai bun: libertatea și solidaritatea. La mulți ani, Europa!

Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi, președinte-fondator OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-ECOSOC-Națiunile Unite)  în Jurnalul Bucureştiului 

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist, Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights – United Nations (Press attached of the OADO/Organization for Human Rights Defense–United Nations at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP/Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra) Paris

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) din „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)