Nu o dată, în cronicile mele dedicate tenisului, am numit-o pe Sorana Cîrstea „Maria Sharapova a României”, datorită frumuseții și grației sale. Desigur, nu este așa de galonată ca Mașa, dar ea are o mentalitate superioară tuturor jucătoarelor din circuit. Nu contează locul pe care îl ocupi în clasament, zice ea adesea, ci forma în care ești atunci când joci. În Grand Slam-uri nu a trecut mai departe de sferturi, dar fiecare meci al ei este memorabil. De-a lungul anilor, Sorana a învins jucătoare de mare calibru, cotate ca staruri la momentul respectiv, cum ar fi Petra Kvitova, Johanna Konta, Caroline Wozniacki și altele.
Un meci frumos face cât un premiu în marele circuit. Nu titlurile fac frumusețea sportului, ci jocul ca atare, frumusețea jocului. Nu vorbele, nici galoanele, ci ceea ce se vede că faci pe teren. Bucuria pe care o transmiți spectatorului. Un joc memorabil face cât un întreg parcurs al unui turneu chinuit, în care unii câștigă la noroc, cum a câștigat Tsitsipas la Thiem, care în final la tie-break a comis o eroare neforțata exact când nu trebuia, dar tot meciul l-a dominat, i-a dat o lecție grecului alarmist, care joacă de parcă vin turcii! O lecție magistrală i-a dat-o apoi Murray, care i-a răspuns alarmistului cu un joc de mare eleganță, de mare frumusețe a gândirii. Puțini joacă un tenis cu mintea. Majoritatea sunt instinctuali. Vezi ce a făcut diferența în meciul Djokovic-Thompson. Iar un circuit de Grand Slam arată ca o goană disperată după Money, de aceea uneori este atât de urât. Ați văzut meciul Cornet-Rybakina? Cornet era ridicolă, nu fiindcă a ridiculizat-o Rybakina, ci fiindcă așa este ea de la natură. Apoi, după ce a căzut, o făcut o mișcare cum nici la gimnastica ritmică nu se vede, a urlat, durerea era mare, dar, deși era finalul jocului, când nimic bun pentru ea nu se mai putea întâmpla, nu s-a lăsat, a cerut să fie bandajată la picior, și a jucat ca un rănit în tranșee la Waterloo! Sunt jucători care fac acest sport insuportabil. Jucători care joacă în stare de alertă, la disperare, nu pot fi urmăriți. Treci pe alt canal.
Ce m-a cucerit mereu la Sorana a fost eleganța loviturilor. Când toate jucătoarele sunt orientate spre tenisul agresiv, Soroana joacă un tenis de plăcere. S-a văzut clar această diferență în meciul memorabil cu Elena Ostapenko, din turul doi de la Wimbledon, pe care Sorana l-a câștigat în stil de mare campioană. De data asta, și-a îmbunătățit considerabil jocul. În primul rând psihic este foarte puternică, iar serviciile si retururile, mingile lungi pe fundul terenului sunt de o calitate impresionată. În timp ce Ostapenko lovea mingea de parcă avea în mână o bâtă, numai violent și uneori cu o precizie uimitoare (pe vremea când o învingea pe Halep în finala de la Roland Garros se spunea că e o nouă Serena Williams, așa lovește de tare, dar în afară de faptul că s-a îngrășat și e mioapă, nu ne-a demonstrat mai nimic, e inadmisibil pentru o jucătoare a sportului alb să arate cum arată ea!), Sorana o pasa cu o mare eleganță. I-a dat o mare lecție lui Ostapenko, care a jucat foarte motivat, cu dorința nebună să câștige, fierbea la fiecare punct pierdut. Dar pentru prima oară am văzut-o pe Sorana având o constanță în concentrare, o voință de fier, manifestată prin strângerea pumnului și mișcarea hotărâtă a capului la fiecare punct câștigat. Nu părea româncă, învățată cu eșecul, se comporta ca Serena Williams în momentele ei de glorie. Voința de a se bate până la capăt, de a învinge, se citea pe toată ființa ei. Toate aceste câștiguri din jocul Soranei le datorează, spune ea, noului ei antrenor, suedezul Thomas Johansson, fost jucător, deținător al unui trofeu de Grand Slam.
A fost o partidă în care fiecare punct a fost o luptă, un spectacol de clasă. În această formă pe care a dovedit-o în acest meci, Sorana nu cred că are adversară. Chiar dacă va pierde următorul meci, nu mai contează. În viziunea mea, a sportului de plăcere, exprimată în cartea mea Arta sportului (vol. 110), nu câte meciuri câștigi contează, ci cum le câștigi. Niciodată Halep nu a jucat partide atât de frumoase ca Sorana. Halep era (oare mai este?) din familia lui Ostapenko, jucătoare agresivă. NU, Soroana este nobilă, reprezintă cu adevărat acest sport, mai ales când este ca aici, la Wembledon, unde regulamentul prevede ca toți jurătorii să fie echipați în alb. Și în costumul ei alb, Sorana este o divă de Hollywood. Merită să stea în lojă lângă Kate Middleton și Roger Federer.
Înainte de acest meci memorabil, toți s-au grăbit să o acuze pe Sorana pentru că a scris pe internet că bărbații trebuie să fie mai masculini, iar femeile mai feminine, iar toți au interpretat aceste cuvinte frumoase și foarte juste, ca un atac la LGBT! Dar anterior și Meryl Streep și Catharine Deneuve au susținut așa ceva. Și nimeni nu le-a penalizat, nu le-a împroșcat cu noroi. O avalanșă de jigniri nemeritate pe capul Soranei. S-a trezit și la noi un plagiator fost prim-ministru să-și arare disprețul. Dar ar fi fost cazul să tacă sau să-și fi arătat disprețul pentru o faptă abominabilă, ca plagiatul, o practică pe care a introdus-o la guvernarea României!
Sorana este un om superior. Fiindcă are umor. Mult umor. Și știe să piardă. Ea compensează orice pierdere cu o călătorie culturală. Dacă pierde la Londra, va merge să viziteze British Museum și alte minuni ale marelui oraș. Ea nu face din tenis o competiție pe viață și pe moarte, nici un gest al ei pe teren nu arată a disperare. Ați văzut cum joacă Tsitisipas și Medvedev, cu ce dispeare se pregătesc să primească mingea și cu ce furie de ciobani o lovesc!? Sunt disperați să câștige, exteriorizările lor ca sportivi trădează niște oameni foarte labili psihic. NU sunt puțini jucători care, confundând tenisul cu o loterie a sorții, ajung la limita trăirilor psihice. Sunt crispați, răi, lipsiți de fair-play. Nu știu să zâmbească! I-a văzut cineva vreodată zâmbind? Oare cum îi va zâmbi mirele Stephanos Paulei Badosa, ca ea să nu fugă de unde a venit (s-a născut la New York, în Manhattan)? Ei ar trebui să o aibă model pe Sorana, care nu face din tenis un cap de țară. E un sport, care trebuie tratat cu sportivitate. Iar când vine despărțirea, să arăți tot senin și plăcut ca Federer. Federer a câștigat de 8 ori Wimbledon-ul, Sorana niciodată, dar ei sunt la fel de frumoși, la fel de egali în expresie umană. Sunt modele pe care tinerii trebuie să le urmeze.
Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)
Articol asociat
Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
