Prigoriile – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr. ing. Sebastian Cătănoiu (Parcul Natural Vânători Neamţ) – Senior Editor (științific) al Jurnalului Bucureștiului
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Un cuvânt a cărui rostire te înfioară, așa, fără motiv. Poate datorită primelor litere care te duc cu gândul la „prigoană” sau mai bine la „prigonire”, rostiri ce au conotații negative, de suferință, de amenințare. Iar dacă pătrunzi mai în adâncul cuvântului, parcă ai da de „frig”, „rigid” și alte asemenea. Simpla pronunție, ușor prelungită, te poate duce cu gândul la ceva asemănător cu „eriniile”, zeițele grecești ale răzbunării, ale vinovăției, ale fugii fără speranță. Brrr.., parcă n-ai vrea ca niște prigorii să-ți zboare pe deasupra capului, nici măcar în miezul zilei, darămite noaptea!
Vestea bună e că ele, în pofida conotațiilor forțate ale numelui, sunt poate cele mai frumos colorate păsări pe care le putem vedea în România. O explicație mai cuminte, care ne așează inima la loc, este că denumirea lor populară provine de la verbul „a se prigori”, care înseamnă, așa mai casnic, „a se însori”. Știind că prin unele părți ale țării aceeași pasăre mai e denumită albinar, viespar, lupul-albinelor ne mai vine inima la loc, gândindu-ne că respectiva are legătură cu zonele însorite și cu albinele sau suratele lor. Numele său vechi „merop”, cu origini grecești, desemna o pasăre ce se hrănea cu albine. Denumirea științifică a prigoriei, Merops apiaster, repetă în latină, ceea ce tocmai am aflat din greacă, apiaster putând fi tradus ca „cel ce are de-a face cu albinele”. Ca să nu pierdem printre limbile moarte, traducerea denumirii populare din engleză (European Bee-eater) ne transformă bănuiala în certitudine : pasărea este really un „mâncător de albine”.
Prigorie (Gheorghe Popa)
Clasificarea taxonomică a prigoriei ne arată că aceasta este încadrată în ordinul Coraciiformes,adică are o formă asemănătoare cu a corbilor. Doar forma, pentru că dimensiunile ei sunt mai reduse, până în 30 cm lungime, anvergura aripilor pe la 40 cm și o greutate de 50-70 grame. Speciile acestui ordin, deosebite ca mărime și apucături, au drept caracteristică coloritul exuberant al penajului. Aceste păsări au o dispunere asimetrică a degetelor, majoritatea speciilor având trei degete înainte și unul înapoi dar, ca o ciudățenie, două dintre degetele din față pornesc dintr-o bază comună, sunt lipite pe o porțiune scurtă și se separă abia mai apoi.
Hrănirea cu insecte, din zbor, a presupus unele modificări morfologice în cazul prigoriei. Astfel corpul, aripile și coada sunt alungite, iar ciocul prelung și subțire este arcuit în jos. Zborul este elegant, ușor de recunoscut:planări lungi, bătăi rapide de aripi și viraje bruște în aer. Este un vânător aerian desăvârșit, capabil să prindă insecte în zbor cu o precizie uimitoare, ajutată și de o vedere excepțională, cu ajutorul căreia poate detecta o insectă de la zeci de metri distanță. Prigoria e specializată în prinderea insectelor zburătoare, în special fluturi, libelule sau himenoptere (albine, viespi, bondari) reușind să captureze în jur de 250 din acestea, zilnic. În cazul acestora din urmă pasărea obișnuiește să-și lovească prada de o creangă, cu scopul de a îndepărta acul și punga cu venin. Chiar dacă înghit himenopterele fără a le îndepărta acul, prigoriile au capacitatea de a regurgita părțile necomestibile. Știindu-i dieta, e limpede că prigoriile zboară cu mult spor în zilele însorite, atunci când insectele zburătoare abundă, astfel că asocierea cu „prigoritul”, cu însoritul, nu e deplasată.
Prigorie (Gheorghe Popa)
Sunt păsări gregare, clocesc în colonii, săpându-și îndeobște în maluri abrupte, ajutându-se de cioc și gheare, galerii adânci ce pot depăși un metru lungime. Performanța această de „miner”, improprie unei păsări, se datorează alegerii cu grijă a pereților în care sapă, îndeobște având o textură nisipoasă sau lutoasă. Chiar dacă materialele în care sapă sunt friabile, moi, prigoriile au nevoie de până la 20 de zile pentru a-și finaliza cuibul, fiind semnalate și cazuri de „clacă” în care indivizii aceleiași colonii se întrajutorează.
La capătul tunelului prigoriile își amenajează un spațiu mai larg, unde își depun ouăle și își cresc puii, protejați de prădători și de soarele arzător, care poate fi nemilos în cazul pereților de pământ văduviți de vegetație. Cuibăritul în astfel de găuri nu are doar avantaje, prigoriile fiind predispuse la infestare cu diverși paraziți, cărora păsările le vin de hac prin dese îmbăieri…în praf. În pofida frumuseții lor sunt păsări monogame, formând perechi pe care doar moartea unuia dintre parteneri le destramă. Un aspect fascinant este că prigoriile nu sunt doar sociale, ci și cooperante. În unele cazuri, o prigorie care nu s-a reprodus ajută altă pereche să-și crească puii, un lucru mai rar întâlnit în lumea păsărilor. Acuzația omenească de „menage a trois” este îndulcită de faptul această cooperare este dedicată doar creșterii puilor și că…prigoria stingheră este de obicei un pui al perechii, din anul precedent.
Zonele de cuibărire, mai ales cele intens populate, cu zeci sau poate sute de perechi aflate mereu în mișcare, par a fi locul din care izvorăște curcubeul. Asta pentru că prigoria este una dintre păsări europene cu cel mai spectaculor colorit. Penajul ei combină nuanțe de turcoaz, galben intens, castaniu și verde smarald, iar încercarea de a-i descrie culorile, mai ales când se află în zbor, este mai degrabă o sarcină ce poate fi dusă la bun sfârșit doar de un poet. La vederea ei, un muritor de rând rămâne fără cuvinte, dar cu certitudinea că minunile există, ba chiar și zboară !
Prigorie (Gheorghe Popa)
Am putea spune că frumusețea lor exotică, mai puțin întâlnită pe meleagurile noastre, se „explică” prin faptul că prigoriile sunt păsări migratoare, oaspeți de vară cum s-ar spune. Iernează în Africa subsahariană, uneori chiar mai departe, și revin în Europa primăvara, călătoria lor însemnând mii de kilometri pe deasupra unor locuri periculoase precum marea sau deșertul. De cele mai multe ori, revin în locul în care au cuibărit în anul precedent, obicei care le face vulnerabile la modificările dramatice de habitat cauzate de activitățile umane precum exploatarea agregatelor minerale, regularizări de cursuri etc.
Conflictul dintre prigorii și apicultori e unul vechi, din păcate doar unul dintre cei implicați are dreptul de a depune mărturie și de a fi ascultat. E limpede că în perioade de secetă, atunci când alte insecte zburătoare lipsesc sau în cazul în care stupinele sunt amplasate prea aproape de locurile de cuibărit, prigoriile își vor face un obicei în a consuma albine. Ele pot reveni zi de zi pentru a se hrăni, fără a ataca stupul direct, fiind capabile de „ambuscade” favorizate de prezența unor arbori. Impactul asupra productivității stupinei este strigat în gura mare, chiar dacă pierderile reale sunt rareori semnificative, prigoria devenind astfel un fel de vinovat de serviciu.
Dacă ar avea gură, prigoria ne-ar spune că lipsa insectelor, cauzată tocmai de activitățile omului, o împinge să dea iama prin harnicele albine. Ar mai trebui ca cineva să o asculte și poate, să-i dea dreptate…
Prigorie (Nick Ortiz)
Prigoria nu e doar frumoasă, este și un indicator ecologic. Prezența ei arată că peisajul este încă viu și „colorat”: cu maluri virgine bătute de soare, cu sumedenie de insecte zburătoare și liniște ca la începutul vremurilor. Este o pasăre vulnerabilă la schimbările climatice, la agricultura intensivă, la extracțiile de agregate. Iar dispariția ei ar face ca, după ploaie, zâmbetul curcubeului să ne pară știrb…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane – o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Sebastian Cătănoiu (Inginer silvic, dr. în silvicultură, publicist, Parcul Natural Vânători Neamţ, Vânători Neamţ), Senior Editor (științific) al Jurnalului Bucureștiului
[…] […]