Sosirea cucilor prin aprilie e asociată mental/folcloric cu revigorarea naturii, cu fertilitatea și buna dispoziție. Dar povestea e mai complicată. Folclorul european legat de cuci este foarte divers, făcând referire preponderent la viața sexuală/reproducerea mai aparte a acestor vietăți…care își lasă progenitura să fie crescută în cuibul altora; evident, durere umană. Arealul de cuibărire a speciei este mare parte din Eurasia, începând din Spania, Marea Britanie și Norvegia până în partea estică a Siberiei și Japonia; mai există un mic areal de cuibărire și în nordul Africii. Pe acest teritoriu eurasiatic imens (plus micul teritoriu nord-african), specia este reprezentată de 4 subspecii. În afara perioadei de cuibărire, cucii migrează în Africa centrală și sudică și în sud-estul Asiei.
Populația globală a cucilor este estimată mai larg la 25-100 de milioane de exemplare, mai restrânds la 40-75 milioane de exemplare, dintre care în Europa trăiesc 12,6-25,8 milioane de cuci; alte studii iau în calcul masculii cântători, care în Europa se estimează pe la 5,96-10,8 milioane de exemplare-mascule. În România numărul masculilor cântători ai speciei este estimat la 0,3-0,6 milioane. Trendul populațional în România este considerat fluctuant, iar în Europa este considerat descrescător. Un exemplu cu date mai concrete provine din Marea Britanie: între anii 1995-2020 în Anglia populația de cuc a scăzut cu 68%, iar per total în Marea Britanie a scăzut cu circa 50%. E un declin dramatic. Alte date arată că între 1995-2015 în Marea Britanie a existat o translatare către nord a efectivelor, în Anglia fiind o scădere de 69% dar în Scoția fiind o creștere de 33%. Declinul general al biodiversității, sub efectul chimizării, distrugerii habitatelor șamd, face ca și păsările acestea să fie afectate; deși migrația se desfășoară la altitudine mare, traseul migrației cu un milion de cabluri, stâlpi, lipsă de habitate adecvate pentru hrănire, toare reduc câte puțin șansele ca pasărea să supraviețuiască. Cucul stă la noi în Europa cam de pe la mijlocul lui aprilie până în august, deci cam 4 luni și jumătate; în rest, 7 luni și jumătate e prin Africa; mai mult decât atât, mulți masculi adulți pleacă deja de la început de iunie. În cazul lor ai senzația că sunt niște păsări africane care fac o excursie de două luni prin Europa, în aprilie și mai, în rest, 10 luni…Africa. Între 2011 și 2014, un proiect al British Trust for Ornithology a echipat cu emițătoare 42 de cuci masculi; s-a constatat că aceste păsări pleacă pe unul din două trasee: 1. o traiectorie vestică, prin Marea Britanie, Spania, Maroc, Africa de Vest până în Congo sau 2. o traiectorie estică din Marea Britanie prin Italia, Libia până în Congo; ambele rute presupun o etapă de 60 de ore de zbor neîntrerupt de traversare a Saharei; pe ambele rute, la final se ajunge în bazinul Congo. Migrația se desfășoară la mare altitudine și se derulează mai ales noaptea.

Un aspect foarte interesant este că puiul de cuc care niciodată nu și-a văzut măcar un părinte, știe exact când să plece și unde să plece…pe mii de kilometri până în Africa; și știe când și unde să se întoarcă fix în zonele natale. Toate informațiile necesare îi sunt integrate în genom, codificate chimic. E destul de greu de înțeles cum oare juvenilul de cuc crescut de alte păsări, la un moment dat se decide să zboare, singuratic, noaptea, să migreze, pe un traseu necunoscut și să ajungă în Africa subsahariană. Și cum de știe acolo, instinctiv, în primăvara anului următor că a venit timpul să facă o tură prin Europa.

Biomimetismul acestor păsări, asemănarea cucului cu uliul păsărar este un element de interes naturalistic. Păsărelele cântătoare sunt surprinse de apariția „prădătorului”, a cvasi-uliului-păsărar care poate să îi ucidă –de fapt un cuc; în secundele de haos, de surpriză, păsărelele își pierd cumpătul/focusul pentru o scurtă perioadă, încercând să evalueze situația, să găsească o cale de scăpare, să se ascundă pentru a își salva viața; breșa asta de autocontrol, de neatenție a păsărelelor, este folosită de cuc pentru a își plasa oul în cuibul păsării-gazdă.

Ouat direct în cuib, sau oul adus în cioc și plasat în cuibul gazdei, este urmat cu extragerea unui ou al gazdei, astfel încât schimbarea intervenită este mai greu de perceput. Un cuc crescut pe dealul Solovan în cuib de măcăleandru sau de codobatură albă, va veni foarte probabil să depună ouă fix pe dealul Solovan și fix în ceva cuib al speciei în care a crescut și el/ ea ca pui. Coloritul și desenul oului de cuc este „sincronizat” cu cel al ouălor speciei parazitate, pe care o foloseau strămoșii păsării respective; deci, avem linii filetice de cuci care depun ouă în cuibul unei anumite specii din zecile și sutele de specii de păsări parazitate de cuci; fiecare linie filetică are patternuri coloristice și de desen „pre-ajustate” speciei parazitate.
După ce eclozează, puiul de cuc se apucă de treabă: aruncă afară din cuib toate ouăle păsării-gazdă. Dacă cumva a ieșit careva pui al gazdei, are aceeași soartă, este aruncat afară din cuib. Puiul de cuc, de-abia ieșit din ou, are o sensibilitate mare pe partea dorsală; dacă reușește să se bage sub ceva, fie el ou sau pui, cu echilibristică precară se impinge în spate și în sus, uneori ținând/păstrând oul sau puiul și cu ajutorul aripilor lui schematice și nu se lasă până nu face curățenie în cuib: aruncă afară toți frații vitregi. Are nevoie să monopolizeze toate resursele, are nevoie de multă hrană pe care să o primească de la părinții-adoptivi.

Pare un pic diabiolic acest comportament, când vezi puiul de cuc cum scoate pe rând ouăle și chiar puii gazdei, cum acestea/aceștia pică în afara cuibului unde ajung să se distrugă, să moară; dar diabolic poate să fie doar ce este uman– conștientizat și voluntar, în natură totul se subsumează ideii de a supraviețui…tot restul nu contează. Mai ciudat este că păsările adulte habar nu au ce să facă, adică privesc povestea asta fără să reacționeze cumva; nu au mecanisme comportamentale, instincte, care să contracareze ceea ce pentru interesele lor este un dezastru. Interesante sunt procese evolutive care au dus la realitatea asta.

O pereche de fâse de pădure (Anthus trivialis) hrănește un pui de cuc care deja a părăsit cuibul. De pe o tufă cucul zboară pe un copăcel și continuă și acolo să cerșească hrană, cu sunete repetate frecvent; vine un părinte-surogat, cu ciocul plin de insecte; se pune pe umărul cucului și își bagă capul în ciocul larg deschis al „puiului”. Ai senzația că părintele-surogat imediat o să fie înghițit cu totul de către cuc; a fost observat cum puiul de cuc își scutură-tremurat întotdeauna aripa dreaptă, iar părinții surogat se așează pe umărul drept al cucului juvenil.

Părinții ajung extenuați, cară și cară la hrană în ciocul portocaliu-strident al puiului de cuc–iar acesta veșnic este flămând, mai vrea și mai vrea. Dacă privești povestea asta din punct de vedere uman, pe de o parte ai un fel de milă față de păsările fentate și folosite de cuci–extenuate și rămase fără urmași în perioada respectivă, pe de altă parte e interesant de văzut ce chestii incredibile a produs evoluția biologică. Cucii consumă insecte, preponderent larve păroase care sunt evitate de alte păsări; uneori cucii pot să consume și ouă sau pui de păsări.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Bibliografie
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
- Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
- Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă
Notă. Acreditarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), în calitate de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)





Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…













1.jpg)
























Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului



