Călătoriile…de ce oare iubesc atât de mult călătoriile? Ce îmi aduc ele, dincolo de oboseală și inconfortul voiajului? Pentru că trebuie să va spun că nu-mi plac, ce zic, detest voiajele organizate și consider hiperplicticoase vacanțele sejur gen „mi-am luat bilet la băi”! Eu fac din voiaj „une sorte de galère”: pornesc la drum de una singură, cu bagaje pe care oricât aș încerca să le minimalizez rămân grele pe brațe, cu banii uneori la limita, de cele mai multe ori fără rezervări prelabile. Plus problemele de limba și permisul de conducere lipsa!
Și debarchez pe „terra incognita”! Nu însă fără că, în prealabil să fii studiat deja cărți de călătorie care mi-au umplut creierii de reverii , cu o imagine idealizată a taramului pe care tocmai am pus piciorul. Ei, dar tocmai de aici vine oarecum și farmecul, ca valoarea lucrului greu dobândit. Ca frumusețea piscului cucerit prin ascensiune și nu prin banală și confortabilă plimbare cu mașină.
Faptul de a fi singură și ușor disperată mă propulsează în „vâltoare”,îmi da curajul să vorbesc cu spontaneitate oamenilor de pe stradă, parcuri, baruri sau restaurante, să mă las mai ușor abordată. Mă metamorfozez, nu mai sunt eu sută la sută, îmi lepăd carapacea, inhibiția și rezerva de a întră în contact cu oameni necunoscuți sunt depășite! Întâlniri interesante, plăcute ori neplăcute, surprinzătoare, bizare sau de-a dreptul șocante, magnetice, învăluitoare, cu un iz de „déjà vu”,o fauna umană care se lasă „explorată” de animalul nu totdauna foarte social carele sunt. Întâlniri de gradul I, II și III!
Printre numeroasele personaje astfel întâlnite cei mai fermecători au fost pentru mine sri-lankezii, sfioși dar invaluitori: îmi amintesc de bătrânul grădinar din parcul plin de îndrăgostiți cu arbori de magnolia în floare, de femeile grațioase, de ghidul de la grădina botanică care te lua de mâna cu dezinvoltură și nonșalanță că să-ți admire mai bine brățară de la încheietura sau de seducatorul expert în plante aromate…E ușor de înțeles de ce Sri-Lanka e considerată ca o ușor voalată destinație pentru turismul sexual…feminin! Sunteți șocați, dragi cititori?
La cealaltă extremă grecii, cu arierate mentalități mediteraniene! Hilară inalnirea mea cu o grecoaică pe o șosea din nu mai știu ce insula ciclada! Ca orice călător însetat culegeam câteva minunate fructe coapte dintr-un smochin de pe marginea drumului…când, coborînd dintr-o masină, o grecoaică furioasă, se repede la mine, indignată de atâta tupeu! După ce am evitat la limita să ne luăm de par- eram și eu la rându-mi indignată! – am sfasit prin a fi invitată să urc în mașină-vezi condiția mea de autostopista! Ajungând la destinație, am băut o cafea împreună și, din vorba-n vorba, m-am trezit invitată la Pireu că oaspete la ea acasă! Pătimaș suflet grec!
În călătorie, frisonul suprem mi-l da însă întâlnirea cu natură! Bulimia mea contemplativă n-are limite! Dacă de mică citeam deja cu mare plăcere Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu sau Geo Bogza, Vladimir Arseniev mi-dat mai târziu dorința să „hălăduiesc” că el prin taigaua siberiană, alte lecturi m-au făcut să visez scufundarea la Marea Barieră de Corali, că să nu mai vorbesc de fascinația mea pentru Sahara și câte, câte altele!
Islanda, terre de feu et de glace (pământ de foc si gheață) în imagini!
Cu ochii minții am cutreierat pământul în lung și lat, am navigat în apele Mării Tasmaniei cu copii căpitanului Grant sau în ale Marii Roșii cu, de dată asta, realul și vestitul lup de mare Henri de Monfried, am trăit printre eschimosi alături de celebrul Paul Emil Victor…cu Philippe de Baleine am străbătut Africa în micul tren de brusa, iar Jeronime Pasteur m-a transportat în inima selvei sud-americane împărtășind viață liberă și sălbatică a triburilor indiene…ba chiar am alergat prin înaltele ierburi bătute de vânt din pampa Patagoniei! Acea Patagonie care pentru mine semnifica în copilărie extrema sălbăticie, capătul lumii, căci mama și bunica aveau o vorba a lor pentru orice comportament ce li se părea nonconformist: „Parcă-i venit din Patagonia!” Oare de unde până unde? De ce nu Africa sau Honolulu? Patagonia, Zanzibar, Pampeluna, Bilbao, Upsala… nume cu o rezonanță ce-ți stârnește un nebun dor de ducă…
Mai târziu a venit și rândul călătoriilor adevărate, nesperat de reale…..Evident, am preferat destinațiile exotice, dacă se putea sălbatice, cât mai departe de civilizații din ce în ce mai uniformizate și monotone unde coca-cola și Mac Donald sunt omniprezente! Nefiind un Alexander von Humboldt-explorator pentru ignoranți-m-am mulțumit cu faramituri!
Peripeții în Africa Neagră (Subsahariană) – Senegal (Partea 1)
Peripeții în Africa Neagră (Subsahariană) – Senegal (partea 2)
O pădure, un țărm de mare, văi și dealuri, într-un cuvânt atât de drag mie, „coclauri” să fie! Astfel, la inceput, am luat la rând teritoriile franceze „outre-mer” de la capătul lumii, sălbatice, exotice, dar care au totuși o infrastructură și unde se practică un turism democratic. Folle, mais pas trop, tout de même !
Datând deja de câțiva ani buni, multe din impresiile pe care vi le voi reda, trecute prin filtrul percepției și sensibilității mele, vor fi la fel ca și cultură generala, adică ceea ce a rămas după ce ai uitat totul… nebănuind tardivele mele veleități scriitoricești n-am notat nimic niciodată… altele, mai recente, vor “împrastia” si putina informatie din sfera practica…cu care oare sa incep ?
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
