„Poezia nu este doar ceea ce înțelegi” o prelungire prin continuitate a „Listei lui Schenk – Generația ’80” cu poeții generațiilor „șaizeciste” & „șatezeciste”. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Pe acest fond, „generația șaptezecistă” (Gheorghe Schwartz, Ioana Diaconescu, Grete Tartler, Dumitru M. Ion, Alexandru Papilian, Vasile Igna) a încercat să ducă mai departe filonul liric, dar cu un succes critic mai reținut. Ea a fost rapid acoperită de explozia poetică a generației optzeci, o mișcare profund marcată de neomodernism, intertextualitate, ironie structurală și deseori, subtilă revoltă față de canonul ideologizat.

Lista lui Schenk – „Generația ’80”. O privire personală și literar – academică. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Dintre reprezentanții de marcă ai acestei „generații optzeciste” se numără Mircea Dinescu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Dorian Gellu, Christian W. Schenk, Radu Florescu, Nicolae Panaite, Călin Vlasie, Ioan S. Pop, Dumitru Chioaru Corbu Daniel, Ion Cristofor A.Filipaș,Emilian Marcu, Angela Baciu, Radmila Popovici, Leo Butnaru, Liviu Apetroaie, Liviu Mircea, Vitalie Raileanu, Radmila Popovici, Valeriu Stancu, Leo Teodor Butnaru, Liviu Apetroaie, Liviu Mircea, Vasile Tărâteanu, Theodor Damian Petre Răileanu și mulți alții din România, Basarabia și Bucovina cât și din diaspora cum ar fi Theodor Damian de exemplu. Din păcate nu e spațiu spre a-i enumera pe toți

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

În lirica optzeciștilor-de exemplu-se poate sesiza cu ușurință o rețea complexă de influențe și rezonanțe culturale: de la Goethe și Georg Trakl, la Rilke, Bertolt Brecht și Paul Celan, trecând prin Blaga, Bacovia, Barbu și Voiculescu. Dar ei nu sunt nicidecum epigon. Ei nu copiază, ci asimilează și transformă aceste modele într-o expresie lirică proprie, marcată de o sobrietate estetică și de o delicatețe a gestului poetic care amintește, uneori, de Rainer Maria Rilke în „Elegiile duineze”. Poezia lor este eliberată de orice emfază, lipsită de patos, dar profundă. Plutește ușoară, dar țintește precis spre marile teme: identitatea, exilul interior, patria, memoria, finitudinea. Optzeciștii stăpânesc perfect acel ton elegiac în care lumea vegetală, minerală și spirituală coexistă într-o armonie înalt stilizată. Nu întâmplător, poemele lor, desigur în general, abundă în imagini solare, florale, în „scenografii de primăvară” cum le-ar fi numit Blaga. De asemenea traducătorii trebuie să se adapteze acestui noi stil, ba aș putea spune gen, de poezie.

„Traducătorul este poetul poetului”, spunea Novalis–și nimic nu pare mai adevărat în cazul traducerii poeziei române în limba germană. Traducătorul se află în fața unei provocări de ordin dublu: pe de o parte, trebuie să păstreze conținutul semantic și tonul poetic al originalului, iar pe de altă parte, este obligat să regândească forma pentru un cititor dintr-un alt orizont cultural și lingvistic. Limba română, spre deosebire de germana canonică, nu este excesiv de flexionară, ci operează adesea prin subînțelesuri, elipse și economie lexicală. Astfel, traducătorul este nevoit să „expliciteze” în germană ceea ce în română rămâne doar sugerat. Așa cum observa Umberto Eco, „a traduce înseamnă a spune aproape același lucru”–însă acel aproape implică adesea un travaliu poetic.

Un bun dicționar monolingv–și o dublă cultură–nu sunt suficiente. Traducătorul trebuie să fie și el, fără îndoială, poet. Trebuie să audă în ritmul versului sursă o altă muzicalitate latentă, ce poate renaște în idiomul versului țintă. Poezia nu se naște în vid. Ea este produsul unei epoci, al unei mentalități, al unui idiom interiorizat. Traducerea unui poem înseamnă și traducerea unui spațiu cultural–a unui timp, a unei sensibilități, a unui mod de a percepe lumea. Iar aici apar cele mai mari obstacole. În cazul liricii românești contemporane, tradusă în germană, dificultatea nu este doar una lexicală, ci una de funcționalitate poetică. Cuvintele nu sunt doar semne. Ele sunt, în poezie, trupuri sonore ale emoției, „gânduri care respiră și cuvinte care ard”, cum spunea Thomas Gray. Poemele semnate de poeții generației mele (optzeciștii) nu se lasă convertite cu ușurință. Ele conțin nu doar sens, ci și rezonanță, nu doar imagine, ci și „puls metafizic”. De aceea, traducerea sa cere un echilibru rar între fidelitate semantică și reinventare estetică.

Le livre de Philippe Maurice „De la haine à la vie” (Cartea lui Philippe Maurice „De la ură la viață” – în traducerea și adaptarea juridică al prof. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

În general, autorii generației pomenite sunt poeți a convergențelor rafinate. Ei nu pledează pentru o estetică ruptă de lume, dar nici nu cad în trivializarea discursului social. În poezia lor, actul liric este și o formă de rescriere a condiției umane, cu melancolie, dar și cu o subtilă ironie, cu gravitate, dar și cu o neîndoielnică iubire de viață. Astfel locul lor pe treapta tuturor generațiilor nu este unul marginal, ci central prin discreție. Poetul generației optzeci este unul dintre cei mai subtili constructori de lumi poetice din lirica română contemporană. Poezia lui merită nu doar citită, ci și tradusă–cu grijă, cu reculegere și cu acea modestie pe care o impune adevărata artă. Pentru că, în fond, poezia nu este ceea ce înțelegi, ci ceea ce rămâne în tine după ce ai uitat cuvintele.

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Replică la comentariul unui anonim. Atacul unui exeget invidios rătăcit prin epoca altora…mă simt sincer onorat–nu în mod ironic, ci ironic spre sincer–că ai găsit de cuviință să te apleci, cu nobil dispreț și atitudine pedagogică, asupra umilei mele persoane, în încercarea de a mă salva de la propriile mele opinii. Dar ce repede ai fugit! Îți mulțumesc. Rar întâlnești azi asemenea cavalerism lexical. În primul rând, tu spui „să mai citesc”. Ei bine, îți dau vestea proastă: am citit. Mai rău: am și înțeles. Și chiar mai grav: am trăit printre poeți. Unii m-au și suportat.

• Am debutat cu Arghezi în prefață. La propriu. Tudor Arghezi. Da, cel cu cuvintele potrivite, dacă ai auzit de el!
• Am fost crescut în mentorat de Copilu-Cheatră, în timp ce alții scriau compuneri despre mămica.
• Am publicat înainte de a putea vota.
• Am fost contemporan cu generația ’80–nu insinuat, nu invitat, ci prezent și, uneori, enervant de lucid. Când tu descopereai „Hyperionul”, eu citeam deja în română, germană, maghiară și, Doamne iartă-mă, chiar în Goethe.

Chiar mă mir că răspund unui Guță Popândău din Valea prostului, de obicei n-o fac; acum e o excepție. Să nu comparăm „optzeciștii” cu Goethe, spui. Dar cine i-a comparat? Eu? Dragul meu, am spus că unii dintre ei pot fi citiți în context universal, nu că sunt frați literari cu Hölderlin. Că dacă era așa, făceam și eu școala la Weimar și dansam la baluri cu Schiller. Dar să spui că optzeciștii n-au nicio valoare poetică în raport cu Virgil Mazilescu sau Mircea Ciobanu?

Te întreb sincer: chiar i-ai citit pe toți? Sau doar le-ai pronunțat numele ca să epatezi în litere cursive? Hai să-ți dau un mic rezumat–că poate n-ai „cap”, dar ai telefon:

• peste 30 de volume publicate, personale în mai multe limbi (nu vorbesc de sutele de autor pe care i-am tradus, publicat și promovat)
• peste 10 traduceri literare majore
• medic, filolog. eseist, editor și editor fondator
• fondator al unui teatru literar și al unei edituri
• premiat de statul român (inclusiv de aceia care mă interziseseră)
• autor de sinteză despre poezia românească postbelică
• tradus în diaspora și citit în România reală, nu doar în pdf-uri vintage… Și, culmea, nu trăiesc din literatură. Scriu dintr-o nevoie de adevăr, nu dintr-un foileton de granturi și sinecuri literare.

Nu te condamn. Ai fost crescut cu „colecții”–eu cu oameni. Tu reciți–eu scriu. Tu ai bibliografie–eu am biografie. Și dacă tot îți pui problema „dacă am cap”: te anunț cu bucurie că da, am. Și nu doar pentru că pot gândi–ci pentru că pot tăcea când trebuie. Tu, din păcate, ai ales să vorbești. Aș zice „fără cap”, dar mi-e teamă că a fost cu bună știință. Cu ironie, luciditate și un zâmbet educat,

Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)

Articole asociate

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

„Akademische, klassisch-lineare Studie über – Constantin Arcu und sein Werk” (Constantin Arcu și opera sa – Studiu academic exemplar) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr. Med. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Incomodul Eminescu – ieri & azi. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Proză scurtă (Scriitori fără inteligență – Ce s-ar face biata scriitoare fără Inteligența Artificială?, De ce Republica Moldova ar face o sinucidere politică dacă s-ar uni cu România, Povara vieții în căutarea sensului). Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Invizibilitatea literaturii române în contextul european – cauze, structuri, perspective. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Eseuri critice despre poetul, eseistul și traducătorul trilingv german din Boppard (Renania-Palatinat) de origine brașoveană Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Proză scurtă – „Cât de liberi suntem cu adevărat”. „Incurabil Rilke” și „Argument” (Corespondență de la poetul, eseistul și traducătorul trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Distincții prestigioase – Thomas Csinta (french scientist – research professor & scientific director at CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D, french director & chief editor at JB – Journal of Bucharest, french press attached at OADO – Organization for Human Rights Defence) pentru activitatea sa științifică în domeniile educației de excelență (sistemul elitist „Grandes Ecoles”) și a cercetării fundamentale & aplicate în științele socio – judiciare (jurnalismul de investigații criminale)

Subiect de teză de doctorat în științe sociale (socio – judiciare). Incursiune în istoria execuțiilor celei de a V-a Republici Franceze (4 octombrie 1958 – 9 octombrie 1981). Modelul operatorial – spectral de investigare {sup[ps(y) – sp(y)]diag(y)} a (i)responsabilității penale în combaterea erorilor judiciare