1.jpg)
- Ați fost la catedră aproape cinci decenii. Cum ați putea caracteriza această perioadă?
Am fost profesor în învățământul gimnazial și liceal timp de 52 de ani. Cum am rezistat? M-a ajutat dragostea de a fi în contact cu elevii și pasiunea de a mă desăvârși continuu. Am urmat cursuri de perfecționare și la Universitatea din Craiova și la Casa Corpului Didactic și la Institutul de Știința Educației. Fiind selecționată pentru a mă forma ca Animator pentru a organiza timpul liber al elevilor, am lucrat cu animatori și formatori francezi din 1990 până în 1996. Remarcându-mă pe parcurs, am primit diplomă de Formator și atâta vreme cât ne-au coordonat francezii am condus și eu cursuri de formare cu cadre didactice din România. După retragerea lor, la Rm. Vâlcea un singur curs a mai avut loc. Eu am folosit tot ce am acumulat după modelul lor, încât am susținut zeci de serbări școlare, cât și schimburi și parteneriate între școli. Am realizat și la Rm Vâlcea ore deschise și spectacole cu elevii la inițiativa Inspectoratului Școlar, dar la Cluj mi-am triplat activitatea. Am adunat proiectele desfășurate într-un volum intitulat „Timpul liber mai mult decât distracție”. Fiind pasionată de munca educativă, am inițiat zeci de activități cu clasa la care am fost dirigintă. Doar 70 de proiecte am cuprins în volumul „Ghid practic pentru profesorii diriginți”, dar bogăția conținutului poate acoperi un ciclu de 4 ani. Accentul îl pun pe educația morală, estetică, civică și pe bunăstarea emoțională. Pentru activitatea mea bogată am primit în 2007-iplomă de Excelență din partea Ministerului Educaței, Cercetării și Tineretului.
- Cu ce gânduri priviți acum retrospectiv acestă perioadă ?
Privesc cu mândrie, nu doar munca la catedră și activitățile cu elevii, ci mai ales, apreciind anii în care, în calitate de Formator regional, am condus cursuri de formare pentru cadre didactice din Cluj Napoca și din județul Cluj. Am urmat și un curs devenind Formator în Educația adulților, fiind conferențiar la Casa de Cultură Cluj Napoca (azi: Centrul Cultural Urban) dar și ca trainer în perioada 2001-2011 cât am participat la întâlniri internaționale ecumenice cu tineri și adulți în Croația, Franța, Belgia, Austria, Italia, Portugalia. (având avantajul cunoașterii limbii franceze)
- Ați vorbit de întâlniri ecumenice…puteți să ne spuneți care este legătura dintre gândirea ortodoxă și gândirea pozitivă, de care sunteți pasionată dumneavoastră?
Din păcate nu există nicio legătură. Am în față cartea unui preot. M-a atras titlul: „Cum îți sunt gândurile așa îți este viața”. Îndemnul de a avea gânduri bune, corecte, curate este salutar, corespunde și tipului de îndemn dat de psihoterapeuți. Dar dacă psihologul explică clientului cum să parcurgă calea și să ajungă la gândire pozitivă, cartea părintelui nu dă credinciosului decât sfatul de a se ruga „pentru a se izbăvi de lumea mâhnirilor și tristeților”, menționând că „toată această viață de pe pământ este numai slujire către Domnul și îndelungă răbdare și îndurare a necazurilor și amărăciunilor”. Gândirea pozitivă este un curent filozofic și religios care a luat naștere în SUA în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și ne propune o nouă viziune asupra existenței, ne invită să vedem partea bună a lucrurilor, ne învață să alegem pacea sufletească, ca să învingem propriile limite, să trăim viața personală și socială într-un mod constructiv.
- Să trăim viața personală și socială într-un mod constructiv, este frumos spus. Ne puteți spune și care sunt principiile fundamentale ale gândirii pozitive? Cum le-ați tratat în conferințele dumneavoastră?
Am citit multe cărți, tratând psihologia pozitivă și tema dezvoltării personale. Pentru fiecare conferință am studiat 3-4 cărți motivaționale. Sunt la îndemână, începând cu anul 1990 în toate librăriile. Fiul meu mi-a pus în mână prima carte de acest tip: „În zarea nemuririi” de Prentice Mulford. M-a încântat. Apoi l-am descoperit pe Omraam Michael Aivanhov, un pedagog bulgar care a trăit în Franța. Cred că pe puțin 15 cărți ale lui Aivanhov am citit cu mare plăcere. Tonul blând și prietenos de a îndruma cititorul pe drumul devenirii sale, este cuceritor. Apoi, am descoperit și alți autori care m-au determinat să dezvolt în conferințele mele teme ca: fericirea durabilă, bucuria inimii, liniștea sufletească, nevoile sufletului, valoarea suferinței, căile echilibrării și ale transformării lăuntrice, gingășia trăirilor umane, valorile morale, etc. Am aici cartea „Forța gândirii pozitive” a lui Norman Vincent Peale care conține câteva îndemnuri încurajatoare, care sunt de fapt principii călăuzitoare pentru toți cei interesați de autocunoaștere și de succes în viață.
Iată-le pe cele mai importante
- aflarea încrederii în propriile forțe, renunțarea la complexul de inferioritate, încât omul să-și poată manifesta resursele interioare de energie
- recuperarea puterii lăuntrice, care își are izvorul în pacea sufletului și în claritatea minții, încât, dacă „am un gând rău, îl scot din minte, îl arunc în ocean și las valurile să îl înghită”
- păstrarea unei vieți spirituale stabile de către cei dornici de a se bucura de energie, vitalitate, entuziasm, bunăstare mentală și emoțională, rugându-se, pentru ca orice problemă să își afle soluția corectă, cu ajutor dumnezeiesc
- făurirea propriei fericiri, printr-un procedeu foarte simplu: vei spune dimineața – „am de ales pentru astăzi, ori sunt fericit, ori nefericit… pur și simplu aleg să fiu fericit și îmi iese!”
- învățarea lecției păcii și punerea ei în practică, folosind „pacea lui Dumnezeu care copleșește orice minte” (Filipeni 4 :7)
- cultivarea optimismului și a bucuriei de a trăi, eliberând urgent mintea de orice neliniște sau frică, pentru a-ți schimba dispoziția
- infuzarea cu gânduri pozitive a minții unui individ îl transformă într-un om nou, cu o viață nouă
- stabilirea unui ideal în viață, trasarea unei filozofii de viață și găsirea tuturor răspunsurilor pe care le căută omul, citind parabolele lui Iisus
Notă. Dr. N. V. Peale (1898-1993) este specialist în probleme motivaționale și este autorul a 34 de cărți.
- Între principiile enumerate ați amintit„pacea lui Dumnezeu” și „stabilirea unui ideal în viață pornind de la parabolele lui Iisus”. Dumneavoastră aveți un masterat în Teologie. Puteți să ne spuneți care ar trebui să fie contribuția îndrumării ecumenice în viața zilnică ?
Din 1994, sunt membră a Forumului Ecumenic al Femeilor Creștine din România. Acestui forum datorez participarea mea la multe tabere ecumenice în țară și la seminarii internaționale în Anglia, Austria, Ungaria, Elveția. Există o Zi Mondială de Rugăciune serbată anual în luna martie, și în țara noastră. După cum, tot în martie există o Zi a Francofoniei, pe care am serbat-o cu elevii. În Cluj Napoca, Biserica Greco-Catolică inițiază anual o Zi de Rugăciune ecumenică când se află alături creștini de diferite confesiuni.
Ecumenismul ne spune că, deși este Unul, Dumnezeu ne poate îmbrățișa pe toți. Ecumenismul ne îndeamnă să ne considerăm frați întru Hristos, să nu facem diferențieri, ci iubirea să ne unească, precum este porunca Domnului. Ecumenismul înseamnă frățietate, solidaritate, convergență și cadență a sufletelor unite întru slava Domnului, dând deoparte ce ne separă sau diferențiază. Ecumenismul servește respectul pentru aproapele, manifestând și slujind virtuțile promovate de Biblie/Sfânta Scriptură.
- Deci, a gândi ecumenic înseamnă a avea considerație pentru orice religie, biserică sau cult, fiecare om aderând liber la credință. Gândirea ortodoxă este deja, un ghid al vieții pașnice și echilibrate. Puteți să ne detaliați acest aspect ?
Nu doar religia ortodoxă promovează dragostea între oameni, viața pașnică și atitudinea blândă, echilibrată, modestă. Oamenii de pretutindeni au nevoie de un ghid pentru a ști cum să facă față Răului, cum să atragă și să cultive Binele. Dar numai un teolog ar ști să îți dea detalii despre acest aspect.
- De problema bine-rău s-au preocupat oameni de seamă din toate timpurile. Ce credeți că ar trebui făcut pentru ca omenirea să conștientizeze rolul ei pe pământ și să-și îndrepte comportamentul?
Filozofii din toate timpurile au studiat rostul și rolul omului pe pământ. Ei au dat răspunsuri extraordinare la toate aspectele vieții. Și Buddha, și Confucius, Aristotel și Platon, Pitagora, Socrate, Seneca și mulți alții (între aceștia l-aș menționa pe Sfântul Augustin) au emis idei extraordinare care prin dimensiunea lor morală sunt valabile și astăzi. Un ghid excepțional, util oricărui om este „Gânduri către sine însuși”, scrisă de Marcus Aurelius între anii 176-180. Andrei Pleșu spune că este „o carte de căpătâi”, iar Dan C. Mihăilescu specifică: „E o veritabilă comoară de înțelepciune, absolut exemplară și astăzi”.
Ultima carte citită (sorbită în 5 zile ale începutului lui decembrie) de mine este „Mic dejun cu Seneca”, scrisă de David Fideler (Ed. Trei, 2022) un ghid stoic pentru arta de a trăi. Autorul recunoaște că a descoperit târziu stoicismul și farmecul său nemuritor, dar pornind de la Socrate a cărui idei a inspirat pe stoici, spunând că „Așa cum gimnastica asigură sănătatea corpului așa există o artă care să se îngrijească de suflet” și el este de acord că filozofia este această „artă” extrem de necesară.
Școala stoică a fost întemeiată de Zenon din Cition (333-261 î.H.) El și-a întemeiat propria școală de filozofie în jurul anului 300 î.H. și ținea prelegeri în Stoa Poikile, explicând: „Rațiunea și arta raționamentului sunt puteri suficiente omului pentru scopul său-a înfăptui binele, iar acolo unde trăiește, să trăiască cum se cuvine”.
Stoicii au meritul de a fi găsit răspuns la întrebarea: Ce este de făcut pentru a duce cea mai bună viață cu puțință? David Fideler afirmă: „Dacă găsești și tu răspuns la această întrebare, poți trăi bine chiar înconjurat de o lume haotică. Iar vremurile noastre pare că așa sunt, scăpate de sub control. Dar stoicii ne învață cum să ducem o viață plină de înțeles, productivă și fericită, pentru că, da, viața noastră poate fi liniștită și senină chiar în clipe de restriște”. Apoi în peste 300 de pagini, Fideler demonstrează că „stoicismul vindecă bolile sufletului, iar filozofii stoici romani și greci și-au propus să ofere prin învățăturile lor remedii medicale pentru contemporani și generațiile viitoare”. Stimulată de Seneca, acum citesc „Arta antică a bucuriei stoice” de William B. Irvine, care are ca subtitlu: Ghid pentru o viață împlinită.
- Cum vedeți societatea de astăzi? Vă influențează mai mult cărțile citite sau realitatea înconjurătoare ?
Cred că le pun în paralel, cărțile cu realitatea, dar primează înclinația mea spre armonie și echilibru. De aceea, ca să răspund la această întrebare trebuie să mă refer la sir David R. Hawkins, doctor în medicină și psihiatru renumit pentru cercetările lui în domeniul conștiinței. În 2006, fiindu-i pusă o întrebare asemănătoare, a răspuns: „În primul rând nu aș încerca să vindec planeta. Asta e treaba Divinității. Aș încerca să devin cea mai iubitoare ființă posibil. Poate suna șocant, dar lumea nu trebuie modificată, e perfectă așa cum este. Noi, avem o resposabilitate spirituală: să devenim ființe iubitoare. Un om ajuns la perfecțiunea iubirii, contrabalansează negativitatea a mii de oameni. Pe măsură ce tu te perfecționezi se ridică și nivelul de conștiință al omenirii”. Așadar, nu avem altceva de făcut decât să ne schimbăm, să ne situăm pe coordonatele iubirii. Să trimitem iubire și bucurie în lume și ele vor ajunge la cei lipsiți de speranță. Când te gândești la neajunsuri, limite și blocaje creezi rezistență în fața Binelui. „Dacă ești iubitor, pozitiv, entuziast ești în lumină, iar Universul salută performanța ta!”
Dacă îmi permiți încă un argument aș adăuga cartea „Programați-vă succesul!” (Ed. Teora, 1994) a lui Jack Black Autorul mărturisește: „Părerea mea este că trăim într-o societate negativistă, mai cu seamă în Anglia și cu deosebire în Scoția; însă, toți aceia pe care i-am cunosut și care au avut succes în viață manifestă o atitudine pozitivă. Ei sunt optimiști, dinamici și orientați spre elaborarea de soluții. În schimb, marea majoritate a oamenilor se plâng și găsesc mii de scuze dacă ceva merge prost și au necazuri”. Cei care „se retrag din competiția vieții pentru a evita eșecul, nu acționează, nu pot învăța nimic și nu pot progresa. Dificultățile sunt cheile cu care cei dârzi, stăruitori deschid poarta succesului. A avea atitudine pozitivă înseamnă a învinge situațiile neplăcute și a merge mai departe!”
- Programarea succesului ar trebui să fie un scop care să-l antreneze pe orice elev, începând cu clasele primare până la terminarea liceului, așa încât să știe cum să atingă acest obiectiv și în profesie și în viață. Cum credeți că ar trebui să îmbunătățim sistemul educațional actual?
Eu am ieșit, cum se spune, din sistem, fiind pensionară, deci nu aș avea decât niște sugestii pe baza experienței mele de slujitor al Invățământului. În primul rând ar fi utilă o legătură mai strânsă școală-părinți. Înainte existau niște lectorate cu părinții, utile pentru ca Adulții să aibă influențe educaționale comune asupra Copiilor. Astăzi, părinții permit copiilor să folosească mult telefonul, calculatorul, tableta, încât se îndepărtează de la un program ordonat de pregătire. În plus, dezvoltarea facultăților mintale este neglijată, între elevii străluciți și cei mediocri este o mare diferență. Chiar și examenele nu mai cer o asiduă pregătire, ci sunt concepute extrem de accesibile. Succesul este privit cu ușurință de unii elevi: să fie obținut fără un real efort, fără memorarea unor date, fără reținerea unor informații. Total greșit. Mai târziu, ca adult, va descoperi că toate deprinderile de studiu serios asimilate îi vor fi de folos în cariera sa. Va rezista la efort, va gândi inventiv, va atinge obiectivele propuse, va învinge stresul, își va manifesta potențialul de implicare în munca de echipă. Altfel procedând, elevii se pregătesc, pe nesimțite pentru nefericire și neîmplinire personală…
O altă problemă ar fi perfecționarea profesorilor, încât să își păstreze constant forțele, aptitudinile și motivațiile exercitării profesiei. Mai mult, să nu uite că, profesorul, cel care transmite cunoștințe trebuie completat de pedagogul care educă (respectul, comunicarea, afecțiunea, onestitatea, siguranța) de facilitatorul care aplică cele mai bune metode didactice, de liderul care dă unitate și coerență grupului de elevi, de psihologul care cunoaște nevoile fiecărei vârste precum și diferențele fete-băieți, de formatorul care imprimă elevilor simțul măsurii, încât să aleagă modestia în succes și dârzenia, perseverența și străduința în eșec, de moderatorul care să conducă elevul spre o muncă de calitate, iar lecția să servească verbul „a ști”- a ști să asimileze cunoștințe, a ști să le aplice, a ști să asculțe cu răbdare și interes și verbul „a fi”- a fi atent, implicat, inteligent, responsabil, motivat, interesat de nou. Așadar a lucra cu copiii și pentru copii înseamnă a avea pasiune, dăruire și vocație de dascăl. Mi-amintesc cu emoție, când am transmis unor elevi de clasa a VI-a vestea că voi ieși la pensie, cu câtă tristețe au primit-o. „De ce sunteți triști? am întrebat”. „Pentru că nimeni nu o să mai facă ce ați făcut dvs. cu noi și pentru noi”.
- Înțeleg că ați muncit cu pasiune. Și v-a ajutat, cu siguranță, atitudinea pozitivă. Cum ați tratat acest subiect în viața de zi cu zi?
Din nou mă va ajuta o carte ca să răspund la întrebare. Cărțile îmi sunt prietene fidele și sunt mulțumită că vin spre mine în mod magic. De cum intru în librărie mă îndrept spre cea care mă atrage puternic, cu ea rezonez și o cumpăr. Keith Harrell este autorul cărții „Atitudinea este totul” (BusinessTech, 2011) și trainer de top, inspirând și orientând pe cei ce vor să obțină control deplin asupra vieții lor, prin eliberarea de bagajele negativității și construirea unei atitudini pozitive.
Viața aduce bucurii și eșecuri tuturor, optimiști și pesimiști deopotrivă, dar cei cu atitudine pozitivă le suportă mai bine. Optimistul chiar lovit de o năpastă, se retrage, își adună forțele și pornește mai departe. Pesimistul abandonează lupta cu necazul și cade în depresie. Așa că, ajutat de un psihoterapeut, și cel slab în fața suferinței va dialoga cu el însuși, se va automotiva și încuraja pentru a depăși o nenorocire. Secretul este să înțelegem, că nu ește important ce ni se întâmplă, ci modul în care alegem să reacționăm la evenimentele prin care trecem. Eu am ales psihologia pozitivă care are ca deziderat central atingerea optimismului și a stării de bine și pe această cale de dezvoltare personală merg de mulți ani. Înainte de 1990 citeam cărți de pedagogie și de psihologie care puneau în evidență valorile morale, descoperind că rezonam cu vibrațiile pozitive ale eticii. De îndată ce am putut citi mult și activa intens, m-am dedicat îmbunătățirii performanțelor mele de formator și consilier în dezvoltare personală. Am susținut cursuri la Cluj, Tg. Mureș și Oradea. Mi-amintesc reacția unei doamne: „Datorită dvs. am prins aripi! Dar nu știu cât o să mă țină…” La această observație aș adăuga alta, a unui tânăr a cărui mama la fel studia mult, îndemnându-l și pe el să-i urmeze exemplul. El: „Dar, mamă, tu ai citit enorm, de ce mai ai nevoie de alte cărți ? Ca să nu pierd ceea ce am acumulat, dragul meu”. Așadar, abordând psihologia practică sau pozitivă ne situăm pe un teren al iubirii. Iar fără iubire, viața ar fi un râu fără izvor, o grădină fără flori, o poveste fără final fericit…
Ovidiu Cristian Dinică (n. 1963) este absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova (1987). A debutat în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019. Alte apariții editoriale: Antologia Societății Culturale Anton Pann, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, Galați, Antologia Editurii Singur, Antologia Poeților Vâlceni, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis, Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri Literare, România Literară, Rotonda Valaha, Sintagme Literare, Cervantes, Oltart, Luceafărul din Vale, Povestea Vorbei, Taifas Literar. Este prezent online în publicația electronică „Ecreator”, a poetului Ovidiu Roșianu, dar și pe „Cronopedia”, „Negru pe Alb”, „Însemne Culturale”, „Noduri și Semene”, „Agonia” și „Poeții Noștri”. Este membru al „Ligii Scriitorilor din România” și al Societății Culturale „Anton Pann”. Din 2019 a devenit membru UZPR. De asemenea, este cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
[…] „Abordând psihologia practică sau pozitivă ne situăm pe un teren al iubirii” – cu Jurnalul… […]