Acasă Supliment Cultural Biserica fortificată (Corespondență de la Grid Modorcea, scriitor, Dr. în Arte)

Biserica fortificată (Corespondență de la Grid Modorcea, scriitor, Dr. în Arte)

38
0

Cunosc foarte bine Cetatea Făgărașului  simbol al românismului, loc de obârșie al întemeierii creștinismului, atribuit la începutul mileniului întâi, cu o istorie covârșitoare, culminând cu domnia lui Mihai Viteazul și cu faptele de pomină ale lui Ștefan Mailat, primul principe român al Transilvaniei. Sigur, aici se află capela domnească și multe minuni ale istoriei translivane, implicit formidabila bibliotecă, unde am donat și eu mereu cărți și filme.

Cetatea Făgărașului a fost o cetate militară, populată de soldați. Dar Ardealul cunoaște și cetăți țărănești, religioase, cum sunt cetățile de la Hălchiu, Hărman sau Prejmer considerată cea mai bine conservată din Europa. Ele sunt biserici fortificate. Aceste cetăți sunt focare de credință. ele apără credința, biserica, viața, morala, bunurile oamenilor. Aceste cetăți au rolul de apărare a ceea ce este mai sfânt între-o comunitate.

Am vizitat recent Biserica fortificată din Hărman (Zona metropolitană Brașov) sat care datează din perioada 1211 – 1225, pe vremea când Ordinul cavalerilor teutoni era stăpân pe Țara Bârsei. Atunci au fost întemeiate mai multe așezări de către coloniștii germani. La anul 1240, abația cisterciană de la Cârța (unde avea să se nască și Badea Cârțan) a intrat în posesia a patru biserici din Țara Bârsei, printre care și cea de la Hărman.

Două elemente sunt aici de remarcat: Biserica-cetate și fortificația. Are 7 turnuri de apărare și un turn clopotniță.

Intrarea în cetatea-biseică a fost punctul cel mai vulnerabil, de aceea a fost cel mai bine fortificat. Turnul-poartă, numit și Turnul măcelarilor, a fost cel mai masiv dinte turnurile de apărare. Evident, intrarea se făcea printr-un pod mobil care trecea peste șanuțul de apă ce înconjura cetatea. Șanțul avea 3-4 metri adâncime. În 1814, podul mobil a fost înlocuit cu un gang acoperit cu arcade, care se sprijină pe coloane masive. Atunci șanțul cu apă a fost asanat și acoperit cu pământ.

Biserica era înconjurată de o curtină (zid de unire) ovală ce includea o capelă la est de biserică. Dar în sec. al XV-lea, complexul arhitectural a fost extins și fortificat, după modelul bisericilor-cetate. Acest lucru s-a datorat invaziilor otomane repetate. A fost o reacție la agresiunea străină.

Zidul de fortificație are o înălțime de 10-12 metri, el constutuie cutina principală a cetății. În partea superioară a zidului s-a construit un culoar de apărare acoperit, dotat cu ferestre de tragere și de aruncat păcură. Toate turnurile erau legate între ele prin culoarul de apărare.

Turnul bisericii sau turnul clopotniță este cel mai înalt din Țara Bârsei. Are 56 de metri și se vede din toate părțile. Pe lângă vârful principal al turnului, sunt aplicate încă patru turnulețe, la colțuri, ca să fie vizibil de departe faptul că localitatea dispunea de dreptul de a pronunța  și executa sentința capitală.

Portalul sudic, vestic și nordic sunt construtie în stil gotic. Biserica-cetate este un monument de istorie și cultură, o operă monumentală care îmbină stilul romanic cu cel gotic, fiind imagina tradiției, a istoriei.

Biserica-cetate dispunea de cinci clopote. Trei erau în turnul clopotniță, unul dintre ele fiind dedicat alarmei și era legat de ceas. Al patrulea era situat deasupra corului, iar al cincilea în vârful turnului de la poartă. Numai acesta se mai păstrează și datează din anul 1608. Este cel mai vechi din zonă. Celelalte clopote au fost topite de armată în timpul primului război mondial și prefăcute în tunuri! Clopotele actuale au fost achiziționate în anul 1923. Pe latura de vest a bisericii se păstrează ca monument comemorativ un astfel de clopot.

În centrul fortificației se află, evident, biserica. Cetatea a fost construită cu scopul de a apăra această biserică, având hramul Sf. Nicolae. Este o biserică masivă, având înfățișarea vechii basilici cu trei nave în stil romanic din sec. al XIII-lea. Trebuie să știm că arhitectura cisterciană a timpului, ordinul cistercian aparținând de congregația benedictină (fondată în Franța), a impus peste tot stilul ei simplu și sever, ascetic, călugăresc.

Este uluitor faptul că aici  se conservă și clădirea ințială a capelei, datată în jurul anului 1300. Dar și ea avea să fie dotată cu un turn de apărare. I s-au adăugat două nivele de apărare cu guri de tragere. Ceea ce m-a uimit a fost pictura murală a capelei, care este foarte bine conservată. Datează din sec. al XV-lea și seamănă foarte bine cu pictura de la Voroneț, în sensul că ilustrează aceeași cale a dobândirii mântuirii veșnice. Se vede imaginea Raiului, a Iadului, este pictată legenda învierii lui Lazăr, iar în partea vestică sunt reproduse caligrafic texte din Vechiul Testament și Crezul.

Punctul culminant îl constituie partea estică, unde  vedem scena răstignirii lui Iisus Hristos. Ea este flancată de scene medievale tipice, preecum imaginea celor care se roagă, a celor care luptă și a celor care muncesc. Întâlnim aici și parabola vameșului și a fariseului. Nu este uitată nici Fecioara Maria, într-un ciclu de imagini dedicat virginității ei.  Sigur, această idee din epocă este o permanență a creștinismului, care își are rațiunea în forța mântuirii.

Pentru a cunoaște istoria acestui loc, este necesar să aflăm care este dotarea bisericii, cum a evoluat ea. Astfel, s-a păstrat altarul construit în stil baroc la anul 1787, creația sculptorului Franz Eberhard și a pictorului Mohr din Brașov. Amvonul e din lemn, sec. XVII. Accesul se face prin sacristie, o capodoperă, cu console sculptate cu chipuri omenești. Bolta și elementele decorative florale aparțin Renașterii.

Fiind o cetate-biserică țărănească, așa cum am spus, cetatea era dotată cu multe camere de locuit și de provizii. Vedem peste tot, în preajma culoarului de apărare, camere țărănești, care îmi aminteau de casa lui Cervantes de la Alcalá de Henares. Accesul la ele se face pe niște scări înguste și foarte abrupte. În partea sudică a curții intrerioare s-a păstrat o fântână cu cumpănă ce asigura aprovizionarea cu apă pe durata asediilor.

Iată, așadar, un monumet de istorie și artă, în care recunoaștem și stilul romanic, și cel renascentist, și cel gotic și baroc, dar și amprenta neaoșă, elemente ale vieții țărănești, specifice zonei Hărman. Cei care mergeți al Brașov, merită să ajungeți în Hărman, localitate care este un fel de suburbie a Brașovului, aflată le circa 3-4 km de oraș. Dovadă că Hărman nu are poștă, poșta localității e la Brașov. Dar în rest are de toate. Este un sat-cetate, o așezare foarte puternică, demnă de biserica-cetate, cu oameni foarte aprigi, care știu să-și apere comorile.

Asemenea biserici fortificate fac parte din marile utopii ale omenirii și ele pregătesc Civitas Innocentiae, dovedesc că fac posibilă o astfel de cetate a viitorului.

Grid Modorcea, Dr. în Arte

Articolele autorului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului

 

Articolul precedentVicleniei îi plac întunecimile vietii! (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)
Articolul următorProtejat: „Jihadul la feminin″. Primele atentate – sinucigașe din istorie. Prima femeie-kamikaze de origine europeană !
Matematician şi fizician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care aui contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze îin lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) au fost admiși în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.