„Bună ziua, Domnule Profesor și Stimate Coleg,
Am citit cu emoție rândurile de mare sensibilitate și delicatețe la adresa mea, trimise bunului nostru prieten – un om minunat – Ionuț Caragea.
Ați intuit cu preciziune situația și poziția mea în decontextualiză(-n-)tul context românesc, sunteți un fin analist și un observator perspicace.
Slavă Domnului că mai sunt oameni dintre aceștia, ca Domnia-Voastră, pe biata Terra, unde (așa-zișii) profeți sunt sfâșiați de hoardele mafiote și de cele de câini de pază ai unei orânduieli nedrepte, în totală neorânduiala și ordinata dezordine.
Va mulțumesc din suflet pentru caldele cuvinte, care pentru mine sunt o adevărată îmbărbătare și mă motivează să merg mai departe, să-mi continui opera în lumea asta demotivată și demotivantă .
Grație Fratelui nostru comun Pompiliu Comșa, v-am putut citi de mai multe ori, și sunt realmente impresionat de calitatea scrierilor și zicerilor Dvs.
Dacă va fi să supraviețuiesc și dacă veți veni într-o bună zi în România, (și dacă) veniți și pe la Galați, nu ezitați să dați un semn, vreau să cunosc și să strâng mâna unui MARE OM ca Domnia-Voastră. Deși mă așteaptă trei operații: două în viitorul foarte apropiat (eventratie și hidrocel – infecție nozocomială), iar a treia mai în iarnă sau la primăvară (de extirpare a prostatei), doresc din tot sufletul să facem echipa, să colaborăm pe multiple planuri, să devenim tandemul care să impună respect lumii occidentale. Chose promise, chose due… !
Cu deferență gratitudine și cu cele mai alese gânduri,
Cher Collègue, Très Cher Ami et Confrère
Ma (trop) petite santé m’a empêché de vous écrire et de vous remercier, encore et encore, de tout ce que vous faites, pour moi ! Des sacrés douleurs entravent mon sommeil, mon repos, et je suis réduit à ronger mon frein, à avaler les couleuvres de cette impitoyable maladie qui m’a pris pour cible, hélas ! Trois (millions de) fois hélas !!!
L’homme de coeur et d’esprit que vous êtes, a compris, à coup sûr, mon délabrement physique et le piteux état auquel m’a acculé cette périlleuse pathologie, comme quoi vous avez décidé de me tendre la perche, de voler à mon secours, ce dont je vous remercie – saurais-je jamais vous remercier comme il faut ? – de tout coeur (je n’ai qu’un coeur…) et de toute mon âme (c’est une âme unique, au sens de fils unique, par exemple…).
Enfin, à toutes fins utiles, je m’en arrête là, parce que mon épanchement pourrait sembler trop rhétorique, sinon pathétique…
En tout état de cause, ou plutôt dans mon cas de figure: au besoin on connaît l’ami. Et qui sait si un jour, on ne découvrira qu’on est frères en esprit et en franco-phonie/philie… Tiens, comme ces Trois Points se répètent, dites donc !…
Avec mes salutations les plus distinguées et mes sentiments les meilleurs
[…] Colegul, prietenul și „compatriotul” meu, profesorul Constantin Frosin – cu grave pro… […]
[…] Colegul, prietenul și „compatriotul” meu, profesorul Constantin Frosin – cu grave pro… […]