Acasă Personalitati Un titan „gălățean” al literaturii europene francofone, cu grave probleme de sănătate,...

Un titan „gălățean” al literaturii europene francofone, cu grave probleme de sănătate, candidat la „indemnizația de merit” din partea USR de peste 3 ani… (Corespondență de la „compatriotul meu”, prestigiosul profesor emerit dr. Constantin Frosin – „le plus illustre des Roumains” – publicistes, francophiles, contemporains)

Există oare cineva în România care dorește „să-l execute” (evident, simbolic) pe „cel mai ilustru” publicist (poet, scriitor și traducător) român, francofil, contemporan, Profesorul emerit Constantin Frosin, pentru că nu-și poate asuma inferioritatea față de acesta?

Preambul

În 1959, după instituirea celei de-a V-a Republici franceze, Franța va renaște din „propria-i cenușă”,  dar fondatorul acesteia, comandantul istoric–legendar  Generalul  Charles de Gaulle (1890–1970), cel mai ilustru dintre francezi, va trebui să facă față mai multor tentative de atentate (atacuri) teroriste care aveau ca scop înlăturarea lui de la putere (din funcția supremă a statului), în care a fost ales, prin vot, democratic, pe 21 decembrie 1958.

Este președintele Franței în exercițiu René Coty (1882–1962, în funcție între 1954–1959, ultimul președinte al celei de a IV–a Republici), care va și demisiona în favoarea acestuia, nu înainte însa de a-l susține public pe Charles de Gaulle (în funcție între 1959–1969) pentru Palatul Elysée„„Le plus illustre des Français”,  […] celui qui, aux années les plus sombres de notre histoire, fut notre chef pour la reconquête de la liberté et qui, ayant réalisé autour de lui l’unanimité nationale, refusa la dictature pour rétablir la République.”” (René Coty, Message aux Chambres, 29 mai 1958)

Bibliografie

Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea I: OAS – Organizația Armată Secretă, puciul generalilor de la Alger, dosarul Bazooka, atentatul de la Pont-sur-Seine)

Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)” „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea II: Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)

Vrâncean de origine, profesorul Constantin Frosin, debutează ca publicist în revistele românești în 1990 în Revista V din Focșani, („Pourquoi la revue V”, nr. 2;   „Decembrie anticipativ, nr. 3;  Fiul și bastardul”, in Revista V, nr. 4), iar ca poet de expresie franceza în primăvara anului 1991, în revista Florica (cu poemele „Le bat d’eau ivre si Anamnèse” (nr. 32, 3 pagini)

I.  Critica literară franceză despre Constantin Frosin

  • Denis Emorine, despre volumul Mots de Passe” (l’Ancrier Editeur, Mundolsheim, Strasbourg, 1995, ISBN 2–84012-043-7): „Constantin Frosin, la poésie entre cœur et raison-poezia între inimă și rațiune. pp. 5-7.” „Român prin naștere, francez prin inimă/simțire prin adoptarea unei limbi și a unei culturi pe care le cunoaște și le practică de minune – acesta este Constantin Frosin. Aceste două date îi impregnează poezia, constituie bogăția ei prin sincretism. Într-un cuvânt, echilibrul legat de armonia stilistică. Într-adevar, multe aluzii la Apollinaire, Baudelaire, Verlaine, Prévert… sunt presărate în Mots de passe. Confruntarea între aceste două culturi, chiar cauționată de Apollinaire, nu se produce fără șocuri pentru Frosin (…). Deturnări fecunde ce creează toată forța și inspirația lui Constantin Frosin, de vreme ce, suscitându-ne admirația, el folosește limba franceză ca pe o armă retorică. Totuși, a reduce originalitatea acestui poet la un aspect strict polemic, ar fi nedrept. Uneori, denigratorul totalitarismului se metamorfozează în bardul unei iubiri imposibile, impregnat(ă) de melancolie : „ Suspendu à tes lèvres, j’ai le vertige : / c’est mon coup de grâce qu’elles prononcent. /Mon sang ne fait qu’un tour, puis se fige./ Il ne me reste plus que la couronne de ronces.” (…) În fine, trebuie să salutăm în Constantin Frosin pe giuvaergiul jocurilor de cuvinte. Câteva titluri de poeme sunt deosebit de edificatoare: Chat-sœur (în loc de Chasseur), Pot de chat-grain (în loc de chagrin), Aqua sa serre (în loc de A quoi ça sert). Tot atâtea ocheade lingvistice, menite să dezmintă așa-zisa rigiditate a limbii franceze. (…) Poezia e întâi de toate o luptă dusă împotriva sinelui, acea ființă care ne privește acționând și reacționând. Dualitate pregnantă la Frosin, atunci când scrie: „De passage devant mon miroir/J’observe quelqu’un qui pleure: Moi. Je lui souris, juste pour voir / là un peu de bonheur”. Această dedublare impregnează volumul în diverse grade: din acest schimb, adesea conflictual, între inimă și rațiune, se naște opera care-l intrigă pe cititor, pentru a-l seduce și mai mult””.
  • Roland le Cordier (fost Președinte al Société des Poètes Français), la pagina 22 a celebrei reviste Visages du XX-e siècle, nr. 107/1998: „Constantin Frosin, Poète roumain de culture française” : „Românii, frații noștri latini,  ne cultivă limba și civilizația cu multă pasiune. Printre ei, unul din cei mai fervenți, Constantin Frosin (…) : Poliglot, scrie direct în franceză. Lui i se datorează atât traduceri clasice, precum Luceafărul lui Eminescu, cât și moderne (…). Poet, el se amuză cu temele, abil cu jocurile de cuvinte, calambururi, transpuneri ale gândului. Prozodia sa poate fi clasică (sonete și stanțe), sau liberă și tumultuoasă ca ton. Sub masca fanteziei și a unei indiferențe afectate, ultimele sale poeme denotă profunda gravitate care îl pătrunde când este pus în fața evenimentelor din vremea sa. Laureat a numeroase concursuri, Constantin Frosin figurează în „Richelieu”, anuarul consacrat personalităților din Francofonie””. 
  • Jean-Paul Mestas, în „Cahiers de Poésie Jalons (nr. 41, pp. 26-28): „Ca poet, Constantin Frosin se exprimă direct și exclusiv în limba franceză. Precum niște săgeți, poemele sale bântuie spațiul cotidian, dar și lăuntricul unui microcosmos, unde viața e uneori cea mai periculoasă dintre aventuri. Poetul face față celor două planuri evitând, acesta fiind turul său de forță, să dea culmilor mai multă înalțime decât au în realitate. Când liric, când moralist și deconcertant precum Socrate, Frosin pare că a găsit o cale de a comite haiku -uri ale căror formule sunt mai puțin nipone, mai degrabă cioraniene. În definitiv, nu e imprudent să spunem că poezia română are în el una din valorile sale în plină evoluție!”.
  • Louis Delmore prezintă, în revista „Le Journal à Sajat” (nr. 57/2002, p. 75, două volume): 1. „Plus près de Dieu que jamais”: „Prin aceste haiku –uri, de o frumoasă factură, Constanti Frosin face o apropiere de macrocosmos: „De part et d’autre/ les crêtes des montagnes/ces énormes vagues planétaires”, și de microcosmos: Les milliers d’yeux du ciel tentent de comprendre les agissements de l’homme ici-bas”, printr-un soi de panteism revelând prezența lui Dumnezeu la fiecare pagină. Imaginea solicitată ne uimește, ne emoționează prin justețea ei, se face cunoscută până la ultimul cuvânt: „Un énorme dos d’âne/s’arc-boute à la terre. Simplement un volcan éteint”. Ici și colo, o viziune de poet-mag : „Que sont les clairières ? Des réservoirs de Lumière/symbole de sacralité. Dar și omul, cu condiția sa umană, e prezent în această celebrare a naturii : „On se prend les pieds/Dans la triste toile de l’automne/Ce moelleux tapis de feuilles. Sau : On monte pour atteindre Dieu/à deux doigts de l’Infini. Il est encore loin”… Prezent cu suferința și singurătatea lui: „Entre chien et loup/je me range en double file -/Entre les deux, le Néant”… Atât de propice meditației care intervine ca o a doua lectură, își găsește aici deplina înflorire; 2. (în poemele lui Constantin Frosin: „Entre le luth et le marbre, Editions Eminescu, Bucarest). Este un omagiu adus lui Constantin Brancusi, marele sculptor român de la Școala din Paris (1876-1957), al cărui atelier a fost reconstituit în fața Centrului Georges Pompidou: „Une petite maison paysanne passée à la chaux/s’emboite et s’imbrique dans le complexe Beaubourg. Autorul dezvoltă analogia între sculptură și poem: „Armé jusqu’au cœur de ciseaux de lumière, Brâncusi se pointe sur le seuil de l’Infini, Et sculpte, à partir des entrailles de la Terre, De vrais poèmes en marbre, parfaitement accomplis (Sur son luth en pierre). Sau : L’oiseau de notre universel Brâncusi/Ressemble à s’y méprendre à la plume du poète…/L’oiseau symbolise l’absence de toute frontière.  Pentru Constanbtin Frosin, Brâncusi este ocazia de a celebra prietenia franco-română, de a afirma personalitatea artei și a gândirii care fac ca toți să se recunoască într-o umanitate adevărată : „Le coq brancusien salue le coq gaulois/Et le soleil: quel autre jumelage plus parfait,/Quelle meilleure preuve de l’universalité/De l’art, cette émotion jamais à l’étroit ?”. „L’artiste érigé en Créateur”, acestea sunt înseși cuvintele lui Constantin Frosin nous entraîne dans sa course vers l’Infini… rend plus belle et habitable la planète Terre. Ieșim sub imperiul măreției din această lectură, pledoarie pentru Artă și pentru cel care i se dăruiește cu pasiune, cu talent, cu Dragoste/Iubire.
  • Laurent Bayart, despre Ikebana en Miettes” (Editions Alma, 1944), în revista „l’Encrier (Strasbourg, 1995): „Există în poezia lui Constantin Frosin acea rece și terifiantă luciditate devastatoare ce pune preceptele interogației și ale chestionării filosofice. Nihilist, umorul său te îngheață și servește deturnării sensurilor și simțurilor. Scriitura sa cioraniană, în descendența marilor poeți români, acidă și disperată, nu lasă loc nici unei iluzii, nici unei căi de ieșire condiției umane. Imaginile sunt splendide și gustăm cu aviditate deliciile anumitor metafore, precum cea a renașterii, pe care o traduce prin: „Les squelettes d’arbre chuchotent, muets””…  
  • Michèle Pichery, despre despre „Ikebana en Miettes” în revista „” Ecole de la Loire”(1994) : „Autor al unei întregi serii de haiku –uri moderne, în care gânduri profunde zboară din pagină în pagină, așezându-se abia, precum pasărea în căutarea locului ideal pentru cuibărit. Idei aruncate ici și colo în terțete cu fraze scurte, dar cât de veridice ! – care spun multe dincolo de cuvinte (…). Într-o neobosită desfășurare de interogații, poezia sa ne poartă spre luminița de la capătul tunelului, iar poetul, prin elanurile sale lirice, împinge într-acolo tot restul lumii.”
  • Jean Cussat–Blanc , despre despre Ikebana en Miettes”, în revista „Résu”: „Ce sens aduce ofrandei, distrugerea nu numai a mesajului, ci și a materialității darului/harului. Trebuie să vedem motivul cufundării sale în jocul de cuvinte-silabe: „Une mer de pulsions/moutonne aux pieds de nos sens/Le mal de mère rôde. Jocul pentru a surâde, surâsul pentru a nu plânge atunci când Poezia nu este altceva decât un « insupportable bruit de silence””…Ultimele trei aprecieri au fost reluate si de revista l’Esquirou” (nr. 35-36, Série J, Primăvara 1997, pp. 32-33, ISSN 0992-2539). Iar directorul publicației, Roger Coste, concluzionează : Ce distingué poète francophone, membre de notre Académie (Internationale Francophone) depuis 1991, est devenu, de cette date, notre Délégué national en Roumanie. (…) La langue française est en honneur en Roumanie. La poésie aussi”.

Voi încheia acest periplu apreciativ cu spusele lui René Bonnet de Murlive: „Au Professeur d’université  Constantin Frosin, Universitaire Eminent, premier Francophone de Roumanie et dont le français est une autre langue maternelle, original Poète, amoureux de la France et de la Langue française, il revient d’hériter de la place du savant Dorat, l’Erudit de la Pléiade”. (Extras din l’Anthologie La Brigade, éditions Arcam, Paris, 2002, p. 6, ISBN  2-86476-527-6).

  • Daniel Aranjo, multiplu Laureat al Academiei Franceze (pentru Literatură și Critică Literară), despre „L’Âme de l’Argile” (volum antologic al subsemnatului, apărut în Colecția Opera Omnia a editurii TipoMoldova, Iași, 2012, 500 pagini, ISBN 978-973-168-742-1), dar și despre „Petite Anthologie de Poésie Roumaine (aceeași Colecție a aceleiași edituri ieșene, 333 pagini), din cele patru pagini ale acelei cronici, vom face o selecție strictă, tip extras: „Hiperactiv, Constantin Frosin practică câteva arme de creație masivă : poezia sa în franceză, dar și traducerea, activitate compulsivă. (…) Constantin frosin traduce mai ales din poezia română, primul pe lista sa de priorități fiind Eminescu, ultra-romantic, uneori pre-pessoaen. Acest traducător posedă un stil propriu, imediat recognoscibil : despre câți traducători se poate oare spune asta ? (…) Un amestec frecvent de fidelitate, suplețe, neprevăzut, uneori arhaizant, dar și bruschețe, laforghisme : acestea sunt chiar caracterele propriei sale poezii, care preferă adesea deriziunea și „felixitatea” grațiilor frumuseții. Unde începe creația, unde se oprește traducerea ? Unde se oprește creația, unde începe traducerea ? Constantin Frosin e de acord cu Proust: „écrire, c’est traduire”. Datoria și sarcina unui scriitor sunt cele ale unui traducător. Doar că, de acord (și) cu Cioran, Frosin supralicitează: „Traduire est plus difficile qu’écrire”, (…) găselnițele sale poetice ne solicită, prin poezia/poeticitatea lor. Mă voi limita la un singur exemplu, un vers inițial dintr-un poem de Eminescu: „Le long de ces peupliers impairs. Rândurile de mai sus au apărut în revista „Les cahiers de Poésie” (nr. 36, pp. 167 – 170, Editions Joseph Ouaknine, Montreuil, 2013, ISBN 978-2-35664-081-9). Nb. Același articol a apărut și în revista Phoenix” (Marseille, nr. 11 din octombrie 2013, pp. 157-158, ISBN 978-2-919638-10-9, ISSN : 2115-8282).
  • Jacques Charpentreau, Director al Maison de Poésie din Paris: „Această suită de cca 130 mici poeme de trei rânduri, după modelul haiku –ului, exprimă, desigur, o viziune asupra vieții (un soi de optimism tragic), dar noi suntem mai ales sedus de imaginile care îi conferă într-adevăr statutul de poezie” (în „Pages de Garde”, aprilie-mai-iunie 1997).
  • Gio Ferri, Directorul revistei italiene Testuale” (Italia, 03/07/1992):  „Caro Costantin, ho letto in viaggio le tue poesie francesi e in particolare quelle nere : sei molto bravo, sensibile, acuto et, sopratutto, sai lavorare sulla parola (materia infinitamente maleabile) con rara maestria.”
  • Samuel Bréjar, Directorul revistei „Rimbaud Revue” (nr. 8-9/1996): „Constantin Frosin, autor român, profesor universitar, traducător și poet, a scris mai multe volume de poezie (…). Cel intitulat „Pour de bon” (Editura Geneze din Galați, România, în 1996, scris în întregime în franceză), are un stil care îi este foarte personal/specific”.
  • Paul Van Melle, Ddirectorul revistei „Inédit” (Belgia), a scris numeroase articole despre poezia, eseurile și traducerile subsemnatului, din care vom selecta câteva rânduri: despre Tout en vous aimant”: „Iată în sfârsit, texte unde acest fals extravertit se livrează în confidențe care nu-l mai ascund. Iată-l demn de excelentele traduceri pe care le realizează pentru marii clasici ai poeziei române și pentru mai mulți editori, atât români, cât și francezi”; despre „Plus prè de Dieu que jamais”: Am învățat să-l cunosc pe Constantin Frosin în anii 1990; De atunci, cu traduceri bune din clasici și moderni români, și mai ales de când a descoperit haiku –ul, el a evoluat spre sobrietate, păstrând un umor de mai buna factură. Ultimul său volum (sus-citat) confirmă că acest profesor de azi este un bun poet !”; despre „Entre le Luth et le Marbre”: „Iată-mă plăcut surprins de un volum în care CF amestecă tradițiile populare românești, pe poetul clasic Mihai Eminescu și pe sculptorul Constantin Brâncuși, care constituie subiectul volumui de mai sus. Se simte pasiunea lui Constantin Frosin pentru România culturii, atât de apropiată de Franța, de Europa și de limba franceză, și nu de ieri de azi, ci de sute de ani”.

 II. Aprecieri referitoare la traducerile din Mhai Eminescu

  • Jacques Charpentreau, Director al Maison de Poésie din Paris): „Vă mulțumesc pentru volumul consacrat „Luceafărului”. Traducerea dvs. ne permite să luăm măsura acestui frumos poem al unuia din marii noștri scriitori europeni din secolul XIX!”
  • Roland le Cordier, Președinte al Société des Poètes Français: „Am citit „Luceafărului” în traducerea dvs și găsesc acest poem cu atât mai interesant, cu cât noi, francezii, nu mai avem echivalentul acestui gen poetic. Gloire à Mihai Eminescu! Et à son Traducteur! Vă sunt foarte recunoscător pentru că mi l-ați făcut cunoscut”.
  • Paul Van Melle: „Practic, toate traducerile care vin din limba română, sunt datorate lui Constantin Frosin. Traducerea capodoperei eminesciene îmi permite să merg mai departe în aprecierile mele: Frosin este un remarcabil traducător!!! Acest poem figura deja în antologia tradusă de Elisabeta Isanoș. Versiunea pe care o publică Frosin, prin comparație, este evident mai modernă, mai vie și mai ales, mai accesibilă cititorului din zilele noastre. Limba nu se mai încurcă cu turnuri prea romantice din vremea lui Eminescu. Este un lucru bun, căci cel mai mare poet român ar fi evoluat el însuși în acest sens. Munca lui Constantin Frosin este prețioasă, căci ne face cunoscut un Poet din trecutul nostru european”. „Peut-on juger d’une poésie et d’une traduction sans connaître la langue originale ? J’y suis parfois contraint, par exemple pour le roumain et par conséquent pour Les Muses de l’Amour, qu’il me faut bien tenter d’analyser en me fiant à l’excellence du traducteur, que j’ai heureusement lu souvent. Par comparaison et pour telles traductions de classiques, je sais pouvoir faire confiance à Constantin Frosin. Ce qui me met à l’aise devant un auteur comme Horia Zilieru, né en 1933 et proche d’un exégète du poète national roumain Mihai Eminescu. Ces poèmes d’amour, par extraordinaire et à l’inverse de la réputation des fleurs bleues, sont plus poèmes d’amour. Un compliment.” (în Inédit, nr. 150). „Mathématicien, traducteur de Shakespeare et poète, Ion Barbu fut dans la première moitié du XX –e siècle un des intellectuels roumains les plus pointus. (…) Dans le volume qui ressemble ses „Poèmes”, scrupuleusement traduits par Constantin Frosin, une œuvre de jeunesse (…)”. „Je suis incapable de répondre aux deux questions en lisant le recueil Poèmes (de décembre 1995), mais je reviens toujours à mon impression première : Frosin est un remarquable traducteur!” (în Inédit, nr. 114). „Tout d’abord un contemporain, Vasile Ghica, auteur d’aphorismes dignes d’un La Bruyère ou d’un La Rochefoucauld roumains, aussi satiriques et aussi vrais que ceux-là. Le plus souvent, simples lignes où la fantaisie verbale de Frosin se donne libre cours, totalement légitime jusqu’en ses dérives langagières.” (în Inédit, nr. 114).
  • Catherine Roedrer, Cancelarul Academiei din Alsacia: „Admir cunoașterea frumoasei limbi a lui Racine și vă complimentez pentru asta. Apreciez în foarte mare măsură faptul că ne apărați limba și cultura atât de frumos!”.
  • Gustave Hodebert, directorul revistei Feuillets Artistiques et Littéraires (Franța) : „Redacția revistei noastre mulțumește Profesorului CF pentru textul său despre Mihai Eminescu ; literatura franceză, în ce are ea universal, ar trebui să vorbească mai des de acest minunat scriitor. Grație Profesorului Constantin Frosin, care a știut să traducă fără să trădeze operele Poetului, o speranță renaște și entuziasmul eminentului Traducător este foarte convingător. Gândesc că acest eseu merită o comunicare la foarte savanta noastră Academie Franceză!
  • Laurent Fels, poet, critic literar, universitar: „Constantin Frosin este una din personalitățile cele mai importante ale mediilor intelectuale din România. Profesor, eminent traducător și poet, critic literar, eseist, director al revistei proprii „Le Courrier International de la Francophilie” și apărător al Francofoniei (…). Pe coperta 4 a lucrării „Constantin Frosin–Francophile roumain (Editions Poiêtês, 2007, ISBN 978-2-919942-33-6).

În sfârșit, merită să-l citez pe Paul Van Melle (jurnalist, cronicar Radio – Tv, editor și bibliofil belgian): „Je dois supposer qu’à force d’écrire et de traduire en français, Constantin Frosin a fini par presque devenir Français! (Pesupun că tot scriind și traducând în franceză, Constantin Frosin a devenit francez; în Inédit nouveau nr. 166/2002).

Care este justificarea acestor citate ? Pentru a demonstra că îndeplinesc prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească traducătorul de poezie, conform lui Henri Meschonnic și lui Yves Bonnefoy–Marii Maeștri ai Traducerii: să fie poet în limba în care traduce. A doua condiție pe care trebuie să o îndeplinească orice traducător: să stăpânească perfect (dacă se poate spune așa…) limba țintă, în care traduce, să fie familiarizat cu problemele traducerii (cât de cât) și cu marile dicționare de limbă, în care trebuie să știi „să cauți”…

Iar eu le îndeplinesc pe amândouă!

Insist asupra acestui aspect, deoarece sunt membru al USR din anul 2000, secția Traducători, deci în această calitate solicit „Indemnizația de merit”. Probabil că cele peste 200 cărți traduse în franceză, cele peste 700 numere de reviste franceze și francofone, cele peste 200 (poate chiar 300) numere de reviste românești care m-au publicat din 1990, ar fi trebuit să pledeze pentru mine, dar nu a fost să fie așa…

De aceea, reiau și ofer aceste informații, în speranta că cine are urechi de auzit, va auzi, va înțelege că, din ianuarie 1990, am făcut foarte mult pentru literatura și scriitorimea română, de aceea apreciez că merit „Indemnizația de merit” (!) ca și ceilalţi  membri USR (Uniunea Scriitorilor Români): Constantin Abăluță,  Gabriela-Florica Adameșteanu (pseudonim: Gabriela Adameșteanu), Ștefan Agopian, Eleonora Almosnino (pseudonim: Nora Iuga), Dinu Anchidim (pseudonim: Dinu Flămând) , Cornel Dan Antoniu, Adriana Babeți, Mircea Bârsilă, Ovidiu Bibire-Genaru (pseudonim: Ovidiu Genaru), Adriana Bittel Roman, Lucian Blaga (pseudonim: Lucian Alexiu), Bogdán László, Aurel Buiciuc, Leo Butnaru, Mihai-Dan Cantuniari (pseudonim: Mihai Cantuniari), Alexandru Călinescu, Mircea Cărtărescu, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeșu, Radu-Pompiliu-Ioan Cioban (pseudonim: Radu Ciobanu), Constantin Ciobanu (pseudonim: Constantin Th. Ciobanu), Barbu Cioculescu, Alexandru Cistelecan, Doina Constantinescu (pseudonim: Doina Cetea), Radu Cosașu, Dan Cristea, Vasile Dan, Nichita Danilov, Iuliu David, Ioana Diaconescu, Anghel-Gabriel Dimisiano (pseudonim: Gabriel Dimisianu), Alexandru Dobrescu, Traian Dobrinescu, Gellu Dorian, Marian Drăghici, Alexandru Ecovoiu, Egyed Emese, Radu Alexandru Feldman (pseudonim: Radu F. Alexandru), Ferencz Salamon István Imre (pseudonim: Ferenczes István), Basaraba-Angela Filip (pseudonim: Angela Marinescu), Gálfalvi György Kálamán János, Gálfalvi Zsolt Francisc (pseudonim: Gálfalvi Zsolt), Vasile Gârneț, Adrian Alui Gheorghe, Ion Gheorghe, Niculae-Paraschiv Gheran (pseudonim: Niculae Gheran), Ivan Alecu Ghilia, Bogdan Ghiu, Gheorghe Grigurcu  , Ioan Groșan, Dumitru Hîncu, Ioan Holban, Bedros Horasangian, Irina Horea, Radu Iacoban, Gheorghe Iancu (pseudonim: Horia Zilieru), Nicolae Iliescu  , Gelu Ionescu, Ioan Iovan, Mihail Ispirescu (pseudonim: Mihai Ispirescu), Király László, Kovács András Ferenc, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Markó Béla, Sorin-Dan Mărculescu (pseudonim: Sorin Mărculescu), Mircea Mihăieș, Dan C. Mihăilescu, Ion Mircea, Ioan Moldovan, Ioan T. Morar, Ion Mureșan, Ecaterina Murgescu (pseudonim: Ecaterina Oproiu), Grigore Sergiu Nedelcovici (pseudonim: Bujor Nedelcovici), Eugen Negrici, Cornel Nistea, Andrei Oișteanu, Nicolae Oprea, Mircea Opriță, Aurel Pantea, Horia-Roman Patapievici, Dora Pavel, Andrei Pleșu, Irina Poantă (pseudonim: Irina Petraș), Ioan Pop (pseudonim: Ioan Es. Pop), Adrian Popescu, Denisa Prelipceanu (pseudonim: Denisa Comănescu), Nicolae Prelipceanu, Aurel Rău, Valeriu Râpeanu, Radu Sergiu Ruba, Lucia Salem (pseudonim: Lucia Verona), Constantin Grigore Săraru (pseudonim: Dinu Săraru), Gheorghe Schwartz, Miron Scorobete, Ion Simuț, Cassian Maria Spiridon, Dan Horia Stanca (pseudonim: Dan Stanca), Liviu Ioan Stoiciu, Arcadie Suceveanu, Eugen Suciu, Szilágyi István, Tudora Șandru Mehedinți, Mihai Șora, Traian Ștef, Alexandru Ștefănescu (pseudonim: Alex. Ștefănescu), Mariana Ștefănescu, Grete Tartler, Virgil Tănase, Dan-Nicolae Tărchilă (pseudonim: Dan Tărchilă), Dorin Tudoran, Dumitru Țepeneag, Cornel Ungureanu, Doina Uricariu, Ion Vartic, Rodica Marta Vartic (pseudonim: Marta Petreu), Lucian Vasiliu, Ion Vianu, Vasile Vlad, George Volceanov, Varujan Vosganian, Ileana Floarea Vulpescu Joachim-Heinrich Wittstock (pseudonim: Joachim Wittstock), Mihai Zamfir.

Bibliografie

În gura presei: Intelectuali și oameni de cultură, la raport! Cazul dramatic al Prof. dr. Constantin Frosin (reputat publicist, poet, eseist, scriitor și traducător român, „recognized by the whole world”).

Un titan „gălățean” al literaturii europene francofone, cu grave probleme de sănătate, candidat la „indemnizația de merit” al USR de peste 3 ani…(Corespondență de la „compatriotul meu”, prestigiosul profesor emerit dr. Constantin Frosin – „ the most prolific & notorious” poet, scriitor și traducător contemporan, singurul român inclus în dicționarul biografic „Who is who France”)

Remember: Omagiu și recunoștință unor personalități românesti în cărți de matematici generale si aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar – Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico – inginerești și economico – comerciale.

 

Thomas CSINTA, publicații științifice (cărți, lucrări, articole, cu caracter didactic și pedagogic)

Articolul precedentGeniul răului, geniul binelui (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)
Articolul următorManipularea pentru toți sau Fereastra Overton
Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

7 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.