Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Pornind de la o analizā mai atentă şi acceptând în sine cā suntem supuși transformărilor de orice fel, literatura astăzi trece printr-un ,,fiasco” la fel ca societatea ,,eşuatà” în care trāim. Am vāzut pe parcursul ultimei perioade, cā cine ne salvează, sunt tot strămoșii noştri, acei titani ai literaturii, care nu sunt lāsaṭi sā ,,doarmā” nici o secundā, în timp ce „contemporanii de rând” sunt neglijati.
Întrebare: de ce d-lor literaţi, în special criticilor, ,de ce nu încercați sā vā aruncați privirea „spre cei de astăzi, spre poeţii. prozatorii, dramaturgii” de care vă loviţi zilnic pe reţele virtuale? Am văzut teze de doctorat cu tematici diverse, cum ar fi de exemplu „Ideea Europeanā în opera Eminesciană” etc, dar n-am vāzut o tematicā cum El, poetul de azi, se situează în ideea europeană?-ṣi aici să vorbim concret de cei pe care îi întâlnim zilnic lângá noi, cum ar fi scriitorii Camelia Vlăsceanu, Onel Mihalache, George Vlaicu, etc, romancieri, ai timpului prezent. O istorie nu se scrie doar cu cei ,,morţi” dar și cu cei „vii”. La o curte nu sunt doar „regi şi regine”, mai sunt şi „valeţi”. Ei sunt cei „vii” cărora ar trebui sā li se acorde un interes mai mare. O istorie nu se scrie numai cu trecutul, ignorând prezentul, cu atât mai mult în literatură româneascā post decembristă. Dacā vorbim de scăderea valorică a literaturii, da, există astăzi o discrepanţă evidentă pe scara valoricā şi prefer sā ne oprim puţin la acest subiect.
În anii 1820-1880 Alexandr Puṣkin ṣi Feodor Dostoievski, dezvoltă în literatura rusească o explozie, cunoscută, ca fiind, „vârsta de aur a literaturii ruseşti”, resimţitá în lumea întreagă, influienţânţând literatura de orice fel. În această eră, scriitorul Lev Tolstoi dezvoltă curentul care îi poartă numele, curentul ,,toltoist” generat de uimitoare scrieri ca romanul Anna Karenina, Învierea, Război ṣi Pace, etc.
Înaitând pe parcursul istoriei literare, dar ṣi în timp, acest „nivel” bun se menţine ṣi apar o serie de scriitori români, care dezvoltă valoric o literatură de calitate, ṣi amintesc nu neapărat în ordine cronologică, scriitorii; Camil Petrescu, Garabet Ibrăildeanu, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu. Apar criticii Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, etc., care toţi menţin valoric literatura română. Dar ce se întâmplă astăzi aici printre noi? Mai găsim valoare în literatura post decembristă ? Să avem încredere în ea? Răspunsul multora este; categoric nu! De ce? – este întrebarea mea pertinentă!
Nici un scriitor nu s-a ridicat la valoarea lui Tolstoi în literatură, dar criticile vremii au scos în evidentă prezentul, permiţând ṣi altor scriitorii ai timpului să fie descoperiţi ṣi să ocupe un loc în literatură. Altfel toţi scriitorii s-ar fi pierdut în „negura” vremii! Poate nici chiar Eminescu, despre care Ibrăildeanu a scris: „dacă ar fi trăit, ar fi fost cel mai mare poet al timpurilor”, da, nici chiar El nu ar fi rezistat! Iată de ce este bine să privim ṣi la „farfuria” noastră pentru ca generaţiile prezente ṣi viitoare să nu ne dea uitării.
În acest articol voi face o descindere prin romanul modern, cel de „ieri ṣi azi ” cum vreau să-l numesc, deṣi nu se ridică la nivelul „vârstei de aur” a literaturii universale, dar nici nu putem trecem oricum prin scrierile prezente. Onel Mihalache scrie un roman erotic, de „mici” dimensiuni având la bază, un limbaj vulgar, este un fel de „preambul” între romanul lui Liviu Rebreanu (Ion, Răscoala) ṣi cel al romanului lui Onel Mihalache „Fântâna cu uluc”, „Un trandafir prea repede ofilit” etc. Autorul se foloseṣte de limbajul popular, dar obscen, poate prea repetativ, care nu ridică valoric opera sa la nivelul aṣteptat de autor, dar este un roman citibil, chiar plăcut celor care iubesc beletristica tipologică de dragoste ṣi este un fel de „Nora Iuga” la o ,,densitate” mai mică, …dar de ce nu l-am citi? – are dreptul la o ṣansă.
Revenind la romanul actual, modern, George Vlaicu în romanul său „Dincolo în nemurire”, este descrisă viaţa scriitorului, dedicată femei pe care o iubeṣte, un fel de „Lorelei” modernă în care el, autorul îṣi prezintă iubirea, o apără într-o societate plină de „erori”. Scriitorul îṣi alege cu atenţie personajele feminine, toate fiind realităţii actuale, crează acel suspans evident notabil. Chiar dacă nu se compară cu Ionel Teodoreanu, cartea lui George Vlaicu trebuie citită de criticii noṣtri ṣi analizată. Lista poate continua căci numai aṣa, apărându-ne valorile prezente ṣi nu cele trecute vom putea rămâne în memoria generaţiei viitoare.
Inteligenţa artificială, nu are nevoie de trecut, dar nici de noi, ea va scrie doar ce-i vor dicta alţii în viitor. Noi suntem datori să ne amintim unii pe alţii, până o putem face. D-le scriitor X care faci o lucrare de zece pagini despre Eminescu, Caragiale, Creangă, să fi evidenţiat, cine îṣi va mai aminti de tine în viitor, dacă tu nu ṣtii să-ţi aperi prezentul, colegii de generaţie, de condei, pe cei simpli, să scrii despre ei ṣi nu despre cei trecuți! Fiecare îṣi are timpul lui, gândiţi-vă bine ṣi nu fiţi ignoranţi! Iubiţi-vă între voi, respectaţi-vă mai mult, căci critica are rolul de a îndrepta „slăbiciunea” din operele voastre, corectându-vă acolo unde este necesar. Îmi amintesc de un citat care spunea: „Puţini oameni sunt destui de înţelepţi pentru a prefera critica ce le este folositoare, laudei care îi trădează.” Lăsaţi trecutul, iubiţi prezentul, restul vine de la sine. Aveţi grijă de voi!
Miriam-Nadia Dabău, o romantică incurabilă
Articole asociate
[…] în articolul precedent (Cum privim literatura astăzi? Partea 1), arătam niṣte idei preconcepute ale unora despre literatura contemporană, exemplificând doar cu […]
[…] Cum privim literatura astăzi? (Partea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – e… […]