Dincolo de aparenţele „globalizării”. Satul ultimei speranțe (Singuri în satul global – Atitudini) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Dincolo de aparenţele „globalizării”. Se spune că lumea a intrat într-o nouă eră–era globalizării. Graţie căror schimbări s-a declanşat acest fenomen? Sunt ele oare acele criterii, care ar putea servi într-adevăr drept repere pentru o astfel de abordare a lucrurilor? Este globalizarea un concept imaginat, apărut în rezultatul contemplării şi reflectării subiective de către conştiinţile secolului a proceselor ce au loc în evoluţia vieţii moderne pe mapamond, sau cu adevărat un proces obiectiv cu implicaţii profunde universale în timp? Drept călăuze, considerate a ne conduce spre o astfel de viziune asupra categoriilor teoretico-filosofice, în care ar putea fi încadrat fenomenul globalizării, servesc următoarele principii:
creşterea excesivă a populaţiei globului şi răspîndirea, mai mult sau mai puţin omogenă a ei, pe toată suprafaţa lui
dezvoltarea şi amplificarea relaţiilor internaţionale, interstatale şi interumane
internaţionalizarea şi socializarea cuceririlor omenirii în domeniul ştiinţific, politic, cultural şi religios
informatizarea multidimensională a evenimentelor cotidiene în cele mai diverse aspecte ale cunoaşterii lor
mondializarea fenomenului economic şi participarea lui tot mai activă la rezolvarea problemelor de ordin socio-politic
internaţionalizarea factorului politic şi creşterea tot mai puternică a ponderii lui în abordarea problemelor economice și culturale ale omenirii
participarea tot mai activă a naţiunilor lumii la anticiparea imperativelor înaintate de viaţa lor socială în cadrul unor foruri internaţionale de decizie
La baza conţinutului acestor principii stă esenţa lorexprimată în următoarele categorii:
factorul uman (populaţia)
relaţiile inter-oameni, inter-naţii şi inter-state
dezvoltarea virtuţilor umane în domeniul cunoaşterii vieţii şi a naturii
capacitatea de utilizare şi răspândire a cunoştinţelor acumulate în sânul comunităţilor şi dincolo de marginile lor
interconexiunea factorului economic cu cel politico-social şi influenţa primului asupra celui de-al doilea
interconexiunea factorului subiectiv (politic) cu cel obiectiv (economic) şi influenţa primului asupra celui din urmă
capacitatea comunităţilor de a subiectiviza şi generaliza rezultatele contemplării vieţii sociale şi de a le aplica la construcţia şi perspectivizarea unei strategii de conduită şi comportament civic constructiv
Dacă aceste componente sunt caracteristice pentru o lume de început de mileniu III, atunci tot ele au fost proprii şi lumii secolelor premoderne. Astăzi, se consideră că omenirea acelor timpuri nu ar fi cunoscut amploarea socializării internaţionale a acestor valori (categorii) esenţiale, ce caracterizează vigoarea potenţialului ei vital. Însă să ne întrebăm: cum şi în ce direcţie s-au schimbat particularităţile ei de-a lungul timpului?Şi oare s-au schimbat ele într-adevăr?Dacă vom aduna şi apoi aduce la un numitor comun derivatele sensului păstrării, aplicării în viaţă, şi îmbogăţirii lor, atunci rezultatul operaţii ne va indica formula unor construcţii care întotdeauna au solicitat să fie descifrate, problemele cărora au trebuit să fie traduse în viaţă şi care, de fapt, sunt comune atât pentru lumea secolelor premoderne, cât şi a celor contemporane, cu precizarea că ele au fost şi continuă să fie interpretate în mod subiectiv, adică diferit din punct de vedere al importanţei lor pentru destinele lumii, atât atunci cât şi acum.
În esenţă acest numitor comun leagă într-o valoare constantă întreg potenţialul reformator al ei care nu poate avea o mai trainică temelie identitară de desăvârşire decât Învăţătura Creştină. Atare concluzie ne permite să afirmăm, că aşa-zisa globalizare nu este un fenomen nou, după cum se crede şi cum este interpretat de o conştiinţă în expansiune a unei lumi, care se întrece pe sine nu în plan socio-cultural şi moral, ci în unul fizic şi material. De fapt, nu este vorba despre un grad de desăvârşire mai înalt al principiilor de bază ce caracterizează diversitatea internaţională a fenomenului social, ci doar numai de o abordare diferită a conceptelor Marii Învăţături nu în planul esenţial al vieţii, ci în sensul cel mai primitiv cu putinţă al ei, ca şi acum 2000, 1000 sau 100 de ani în urmă–acel al dreptului celui puternic asupra celui slab, al dominaţiei imoralităţii, nedreptăţii şi incertitudinii.
Dacă aceste principii socotite a pune în valoare potenţialul şi dinamica dezvoltării pe verticală a omenirii sunt considerate a sta la baza globalizării, atunci ele acţionează în acelaşi sens cu o putere înzecită impusă de expansiunea mai mult a pseudovalorilor de cât a valorilor adevărate astăzi, într-o epocă a acceleraţiei aşa cum au acţionat în acelaş mod ieri sau alaltăieri, însă cu o amploare mult mai redusă corespunzătoare gradului de dezvoltare al societăţilor umane ale timpului respectiv. La fel dacă sclavul epocii autarhice (sclavagiste) murea de foame şi de teroare, în neştire şi singurătate, acum 1000 sau 2000 de ani, atunci înfometatul (sclavul), înstrăinatul şi analfabetul celor aproape două miliarde de oameni a aşa-zisei lumi a treia moare în aceiaşi neştire şi singurătate în epoca modernă.
De fapt adevăraţii factori ai globalizării, îi vom putea găsi, chiar la suprafaţa fenomenelor sociale internaţionale. Ei sunt factorii globalizării consecinţelor nedreptăţii, inegalităţii, imoralităţii şi ai sărăciei, proprii atât comunităţilor primitive, celor postprimitive cât şi comunităţilor contemporane considerate moderne. În realitate, are loc perpetuarea în timp a aceloraşi racile care au măcinat şi continuă să macine omenirea. Aceste adevăruri ne pot permite să vorbim despre o globalizare în sensul care i se atribuie acum acestui fenomen pervers înţeles? Adevărata globalizare va începe atunci, cînd omul va privi cu atenţie în urmă, la drumul parcurs deja, pentru a se dezmetici, a se cunoaşte pe sine, a pătrunde în tainele fiinţei şi a descoperi sensurile adevărate ale existenţei sale. El va trebui să se întoarcă la origine, la categoriile sufletului, la legăturile lui cu Învăţătura Creştină.
La baza fenomenului globalizării autentice, a viitorului va sta doar unul singur –respectarea cu stricteţe a normelor morale şi spirituale. Semnele globalizării adevărate vor fi cele ale instaurării în viaţa socială a popoarelor, a supremaţiei legilor puterii spiritului. La ce bun informaţia computerizată, promptă dacă ea este folosită la înmulţirea fărădelegilor şi polarizării lumii. Omul computerizat, prin însăşi felul său de a fi, într-un univers purificat de orice orânduire sufletească se va îndepărta la fel de mult, de omul aflat la capătul disperării fiinţiale şi sufleteşti asaltat de inamiţie, boli şi singurătate, cum s-a îndepărtat stăpînitorul de robi înconjurat de draperiile moi şi catifelate ale suitei sale confortabile de palat, de sclavul care îşi da ultima suflare pentru a-i asigura acestuia aceleaşi roze imaginaţii ale unei bunăstări şi dreptăţi globale. Numai adevărul creştin poate face ca imaginaţiile subiective despre realitatea condiţiei omului computerizat, ca şi ale stăpânului de suflete umane, să se apropie de esenţă care este în toate cazurile una şi aceeaşi şi care are un singur sens – sensul globalizării virtuţilor spiritului în fiinţele umane.
Satul ultimei speranțe (Singuri în satul global–Atitudini). Din ce în ce mai mulţi oameni se văd copleşiţi de singurătate pe uliţile unui sat global al viitorului.Să aducă oare el fiecăruia întunericul singurătăţii? Oare ei se vor înspăimânta de sine însăşi, de prezenţa ca atare a semnificaţiei finţei lor? De unde apare şi de ce pune stăpînire pe suflete această idee demolatoare şi înfricoşătoare? Vine ea din colapsul format de prăbuşirea în neştire a conştiinţei de sine ca o prezenţă, care necesită imperativ să fie valorificată şi preţuită de om? Oare nu apare ea din cauza perderii de sine împreună cu ceea ce prezintă în el o esenţă cvasiuniversală şi cvasivalorică–sufletul ? Să apară singurătatea în interiorul unei stări generate de îmbinarea imaginilor simbolice reproectate de pe o suprafaţă pe alta a oglinzilor aflate faţă în faţă a spiritelor umane ce formează ansanbulul feeric al existenţei? Să nu să se regăsească chipurile acestora pe tabloul amprentelor simbolice ascunse în adâncurile transparente ale oglinzilor?
Căci oamenii cuprinşi de solititudine, contemplându-şi chpurile neapărat se vor recunoaşte pe sine în oglinzile disperării lor. Şi doar numai atunci, când se vor înstrăina de sufletele lor, ei nu-şi vor mai găsi cu uşurinţă imaginile în adâncimea întunecastă nici a uneia din ele, astfel pierzând şi consistenţa proprie împreună cu ceea ce constituie o certitudine în ea-spiritul (sufletul). Solitarii, care şi-au pierdut imaginile în oglinzile sineluinu trebuie să se înfricoşeze, cutreerând ulicioarele satului global. Ei vor fi salvaţi în ultimă instanţă de aceeaşi statornică substanţă a fiinţei, care se va regăsi neapărat întruchipată în oglinda propriului sine care este sufletul. În acest sat global oamenii viitorului vor fi siliţi de frica de singurătate ce va putea pune stăpînire pe ei să descopere sinele în oglinda propriului suflet, care va păstra neapărat chipul lor fiinţial.
Solititudunea va fi numai una aparentă şi nu substanţială, căci se va forma în urma căutării imajinii sinelui ca esenţă în exterior, în oglinzile spiritelor altor fiinţe umane , dar care îi vor oferi cunoaşterii înstrăinatului numai întruchiparea formei dar nu şi a esenţei sale, sufletul rămănînd a-i aparţine în totalitate. Omul nu trebuie să se teamă de peisajul încă neidentificat al satului global al viitoruluii. Chiar dacă acest sat va fi o creatură concentrată al unei idei globaliste adusă în realitate el va rămîne, totuşi, format din case , drumuri, oameni sinestătători şi diverşi, care vor trebui să privească unul altuia în ochi şi în care vor descoperi, că mai au un chip mult diferit unul faţă de altul.
Singurătatea nu va apărea în urma suprapunerii imaginilor, care prin contrastul formelor lor vor da oamenilor de mîine certitudinea, totuşi, a unei împăcări cu sine, o dată ce ei, astfel, se vor conştiientiza ca diversităţi, chiar dacă nu întotdeauna îşi vor putea găsi certitudinea sinelui în imaginea formei pe care o îmbracă acesta în fiinţa proprie şi descifrată în ochii semenilor. Dar, chiar şi atunci, în cazul impactului accidental total posibil al înstrăinării, mai există aceeaşi singură speranţă-găsirea de sine în oglnda propriei fiinţe ca cea din urmă şansă de recuperare. Refugiul duce spre Lumea lui Dumnezeu. Frica de singurătate va apare la acei care nu-l vor căuta pe Dumnezeu şi nu-I va cunoaşte Împăîrăţia. Marele dispărut Papa Ioan Paul al II-lea spunea fără nici o urmă de rezervă, adresându-se lumii, împăcat fiind cu sufletul său şi găsindu-şi liniştea şi spriginul în Legea lui Dumnezeu: „Nu vă temeţi, nu vă fie frică !”(n.r. un îndemn la a nu fi speriat sau îngrijorat, un mesaj care apare în contexte religioase, cum ar fi predicileIPSîn cadrul Zilei Mondiale a Tineretului, dar și în cărți de dezvoltare personalăsau spirituală, cum ar fi „Secretul Veacurilor”de Robert Collier,în care transmite ideea de a avea încredere în forța lăuntrică)
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii,a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionuluicu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centralea țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
„Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
„Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
„Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
„Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
„Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
„Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
„Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
