Bună ziua Dle Michel Gavaza,
Am publicat materialul dvs cu o serie de detalii suplimentare pentru publicul nostru (românesc), adică, cu tot ceea ce am putut afla despre dvs si asociația culturală franco-română pe care o dirijați (conduceți) în Franța, Soleil de l’Est pe Valea Loarei din Franța.
Bună ziua Dle Thomas Csinta,
Am primit cu bucurie mesajul (vestea) dvs în care îmi faceți cunoscut faptul că ați publicat în Jurnalul Bucurestiului, materialul legat de pregatirea deschiderii Salonului pictorilor din colectivul artistic al asociației „Soleil de l’Est”, urmată de un vernisaj cu două lansări de carte, luni 6 februarie 2023, orele 18h30. Vom fi acolo să vă așteptăm. Va mulțumim pentru atenția pe care ați acordat-o pictorilor noștri si în mod particular activităților asociației „Soleil de l’Est”, de promovare a picturii contemporane române, pe meridianele Bucurestiului, acum.
Pictorii noștri, echipa de curatori (Valentin Tanase, Daniel Crăciun Victor Dima) cât si subsemnatul vom fi onorati de prezenta dumneavoastra la acest important eveniment cultural, pentru pictura contemporana româna. Vom avea multe lucruri a vă relata. Pictura română este foarte bine, ok, în plan intern, dar puțin cunoscută în afară. „Soleil de l’Est”, se ocupă pe măsura forțelor (posibilităților) sale și a finanțărilor primite, se diminueze acest handicap. Am văzut, si salut faptul ca aveți si o versiune în limba franceză. Bravo!
Bună ziua Dle Thomas Csinta,
Îmi face o deosebită plăcere să comunicăm cu dvs, pe două considerații: Jurnalul Bucureștiului se ocupă de artele plastice, îndeosebi pictura contemporană, și al doilea că aveți și o versiune în limba franceză. Eu am dublă naționalitate, română și franceză (ca de altfel și dvs) și împreună cu soția mea Mariana, ne-am stabilit cu familia în Franța în anul 1987 (aproximativ, în aceași perioadă ca și dvs), evident cu mult înainte de revoluție, pe motive culturale, și suntem sensibili că cineva se mai ocupă în România de limba franceză acum când populația de pe tot globul vorbește (numai) limba engleză. Cu plăcere constatăm că în Romănia mai există o serie de persoane cultivate (jurnaliști, scriitori, artiști și în special, oameni de știință ca dvs) care au rămas fidele francofoniei. Cu permisiunea dvs, vă voi relata câteva fragmente din viața personală și a asociației „Soleil de l’Est”.
- Revoluția din 1989 ne-a prins în Tours Métropole Val de Loire (prefectura departamentului Indre et Loire), oraș pe malurile Loarei, unde locuiam în acel timp. Cu un an înainte rezervasem galeria municipală „Maurice Mathurin” pentru o expziție de fotografii, postere, cu icoane și mănăstiri din Bucovina, în scopul de a arată francezilor o parte din cultură religioasă ortodoxă română. Dar pesta câteva zile a început revoluția română. Francezii au fost entuziasmați, în acele vremuri de flacăra revoluției din România. Unii au dat năvală în galeria de artă M. Mathurin, crezând că noi am organizat expoziția în cinstea revoluției, ori ea era prevăzută cu un an înainte. S-a potrivit să fie așa. Vizitatorii ne-au pus o mulțime de întrebări, cine sunteți voi românii, ce limba vorbiți, ce istorie aveți, aveți și ceva cultură? Căci datorită blocadei impuse de războiul rece, între de cele două părți (România și Franța) nu existau contacte de nici un fel, iar populația nu era informată nicicum. Așa că împreuna cu soția mea Mariana și cei doi fii ai noștri Bogdan și Călin am gândit să facem ceva să-i „luminăm” pe francezi. Astfel s-a născut ideea „Soleil de l’Est” ce înseamna razele de cultură ce vin din estul continentului european și se propagă peste întreaga lume. Puțin cam utopic, dar în realitate Estul a dat Europei mari nume de oameni de cultură, printre care de la noi N. Grigorescu, I. Andreescu, C. Brâncuși, G. Enescu și lista nu este limitativă.
- Obiectivele asociației „Soleil de l’Est” au fost axate cu prioritate pe promovarea artelor vizuale din România, dar și din alte țări din Estul Europei, prin expoziții, „résidences d’artistes”, editare de cărți de artă cu pictorii din colectiv. Cu perseverență și dăruire, exclusiv pe baza de voluntariat, „Soleil de l’Est” a organizat 170 expoziții de pictură în Franța, Belgia, Olanda, Italia, Austria, etc, și de câțiva ani și în România la Brașov și București, a invitat la „résidences d’artistes” 150 pictori români și din alte țări estice, și a editat 24 cărți de artă, și cataloage anuale și de expoziție. Ultimele două cărți „Pictori români din țară și diaspora expun în beneficiul comunităților românești din UE” și „Soleil de l’Est în promovarea picturii brașovene, ieri, azi, mâine” le vom lansa luni 6 februarie 2023 la Palatul Parlamentului.
- La rândul său, fiul cel mare (nr. probabil, Bogdan) care locuiește și lucrează în Haga, Olanda, a fost contaminat cu „microbul” asociativ și a creat în urmă cu 8 ani o școală de sâmbătă pentru copiii de români din acel oraș. La școală micii românași învață să scrie și să vorbească corect românește, dar nu numai atât, la școală sunt invitați colindători din țară și de Crăciun sunt organizate mici concerte de muzică și expoziții de pictură.
Sperăm că ne vom întâlni Dle Thomas Csinta și cu dvs mâine la vernisaj.
Bună ziua Dle Michel Gavaza,
Din păcate, eu nu pot fi prezent la vernisajul pe care îl organizați la Palatul Parlamentului pe 6 februarie 2023 pentru că eu plec la Paris pe 9 februarie pentru niște cursuri și consultații la doctorat (pe care le conduc) dar și la niște procese criminale ale Curții cu Jurați de la Paris la care sunt delegat permanent și trebuie să fiu prezent! Par contre, cher monsieur, vă trimit un membru al redactiei al Jurnalului Bucureștiului, Mihai Vasile (Sângealb), inginer-jurnalist-alpinist și fotograf (autor de cărți și publicatii), membru al AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, București) cu care veti putea discuta și care va realiza si câteva imagini, ceea ceea ne ar permite să publicăm un vast material informativ despre dvs si asociatia culturală franco-română „Soleil de l’Est” pe care o conduceți. De altfel, eu sunt în Brașov până pe 9 februarie, poate ne vedeam aici, după revenirea dvs din București și înainte de plecarea mea la Paris. Ținem legătura Dle Michel Gavaza și vorbim la Brașov.
Cher Momsieur Thomas Csinta,
Cu Dl. Mihai Vasile (Săngealb) delegatul dvs, am avut un cordial schimb de păreri, cu ocazia vernisajului de ieri seară (6 februarie 2023), ce a avut loc, „comme prévu”, în prestigioasele spații ale sălii „C. Brâncuși” în Palatul Parlamentului, București. Noi, soția si cu mine, ne aflăm în Brasov pâna pe aprox 14 martie 2023, deci sper că vom avea timp sa ne vedem și cunoaște, si comenta despre circulatia artei române în UE. Pe 28 feb voi fi la București, pentru decrosarea lucrărilor. „L’art pour être connu, doit circuler”.
Bună ziua Dle Michel Gavaza,
Aveți în acest mesaj articolul publicat în Jurnalul Bucureștiului despre Vernisajul pe care l-ați organizat în sala C. Brâncuși a Palatului Parlamentului, cu fotografii realizate de către trimisul nostru special, membru al redacției, Dl. Mihai Vasile (Săngealb).
În alte ordine de idei, să știți însă că (din câte am putut constata în cursul verii trecute) la Hărman (Zona Metropolitană Brașov) s-ar putea să aveți un concurent potențial în persoana Dlui Nicolae-Ioan Vrâncean.
În continuare, vedeți și articolul lui Claudiu–Victor Gheorghiu, artist vizual de la UAP (Uniunea Artiștilor Plastici din România) despre expoziția unui confrate al dvs, Christian Paraschiv, care în cursul verii 2022 a fost și el prezent în tabăra artiștilor vizuali organizată la Hărman (între 15-24 iulie 2022) de către colecționarul de artă Nicolae-Ioan Vrâncean.
Bună ziua Dle Thomas Csinta,
Mă bucur că ați avut răbdarea să citiți misiva mea. Vă autorizez să o publicați, cum și sub ce formă veți dori dvs. Credeți că dacă vor apărea mai multe astfel de comentarii în presă, se vor trezi cei ce pun bârne în roate la promovarea culturii româna în spațiul european? În particular, va trimit aici în attach și Scrisoarea deschisă a unei asociații a românilor din Karlsruhe-Germania. Să vedeți ce probleme grave sunt cu Departamentul Românilor de Pretutindeni. Sau cel puțin cum le percep românii din afară. Nu vă pot autoriza să o publicați, căci nu este emisă de „Soleil de l’Est”. Dar, ca și pentru mine, care nu cunoșteam în amănunțit aceste detalii, este o sursă reală de informație, de la cei jefuiți. Eu voi fi în București pe 27/28 februarie 2023, pentru finisarea expoziției, decrochage, ambalat lucrări etc. Pâna atunci voi fi în Brașov, este posibil să ne vedem. Vom comunica.
Bună ziua Dle Michel Gavaza,
Sunt foarte interesante documentele pe care ați avut curajul să mi le transmiteți și vă mulțumesc atât pentru ele cât și pentru încrederea pe care mi-o acordați. Mă bucur foarte mult că v-am cunoscut, cel puțin online! Poate ne cunoastem și în lumea reală. Vă stau la dispozitie, orcând și oriunde. Credeti că m-ati putea autoriza să public conversația noastră sub formă de interviu? Daca nu doriți, nu este nicio problemă, secretul profesional mă obligă la confidențialitate! Eu revin în țară pe 15 februarie și „tranzitez” București la sediul Jurnalul Bucureștiului până pe 17 februarie 2023. Am putea sa ne vedem în week-end sau în cursul săptămânii viitoare, dacă sunteți în Brașov?
Bună seară Dle Thomas Csinta,
Va mulțumesc pentru abnegația și stăruință dvs de a prezența în reală lumină activitățile asociației „Soleil de l’Est”, pe dosarul promovării picturii contemporane române, atât în afară cât și în țara. Noi, „Soleil de l’Est”, instalați în Franța din 1994, eu personal cu familia din 1987, avem în palmares o mulțime de activități și proiecte duse cu succes la bun sfârșit; pe motivația căci arta română (încă) nu e bine cunoscută în Franța, în comparație cu alte țări culturale din Est. Ne străduim să facem cunoscut francezilor că România este o țară culturală; dar acest lucru nu se face cum ai bate din palme, ci sunt necesare finanțări, în afară de voluntariatul nostru de 100%. Se poate deci înțelege de orișicine, căci o țară fără cultură, această „nu există”. Facem referire aici la dictonul marelui om de stat care a fost Charles de Gaulle (1980-1970, fost general și om politic francez, prim-ministru al Franței în 1958 și președinte între 1959-1969, devenit în 1940 șef al guvernului din exil la Londra), care a militat „pentru crearea marii Europe de mâine, puternică și unită prin cultură, de la Atlantic la Urali”. Cât de departe suntem acum.
Luni seara am avut un foarte plăcut schimb de idei pe domeniul cultural cu Dl. Mihai Vasile (Săngealb), „ambasadorul” dvs, cu toate că specialitatea dumnealui era alta decât pictură. Ne-am înțeles foarte bine, și reportajul dvs este la mare apreciere. Evident, fapt îmbucurător și de avangardă în societatea românească, că mai sunt și alți promotori privați ai artelor românesti. Se înțelege că Statul român nu are, sau nu dorește să aibă capacitatea de a o promova eficace, așa că orice intervenție pozitivă pe acest dimeniu este mai mult decât salutară. Mă refer la Dl. Nicolae-Ioan Vrâncean, pe care l-ați prezentat în epistola dvs, cu Nicolae-Ioan Vrâncean, și țin să-l salut și pe această cale. Deosebirea este că domnia să are în spate o finanțare puternică de la visteria cabinetului de avocați, iar noi ne milogim pe la tot felul de organizații quasi mafiote ale Statului român să ne dea și nouă un pic de ajutor financiar. Nu afirm nimic pe gratis, luăm spre exemplu Departamentul Românilor de Pretutindeni, care de ani buni jefuiește din decontul final al proiectului aprobat și finanțat de la visteia publică, sume importante de bani, ce intră apoi în bugetul departamentului că economii sau beneficii. Câtă perfidie. Pe banii jefuiți de la noi. Asociația a românilor din Karlsruhe, Germania (al cărui comunicat vi l-am transmis) a scos în vilag aceste practici. Să vedem dacă se va lua vreo măsură. Căci secretarii de stat de la Departamentul Românilor de Pretutindeni sunt numiți politic, fără nici o pregătire în domeniu, și schimbați anual, pentru ca și alți prieteni politici să poată profita de voiaje pe gratis în toată lumea, suportate din banii publici, chipurile că să rezolve problemele românilor din afară.
Revenind la fenomenul Harman, „rezidențele de artiști” pe care le organizăm și conducem noi, au ca scop principal imersarea pictorilor invitați, în cultură franceză, prin vizite la castele, muzee, catedrale, citadele, de pe Valea Loarei. Ar putea fi imaginată o colaborare, pe acest dosar: Hărmanul să prezinte câțiva pictori doritori să cunoască Franța, și să finanțeze proiectul, iar „Soleil de l’Est” va conduce practic pe teren rezidență de artiști, cu tot ce este necesar. Trebuie știut că „Soleil de l’Est” conduce încă din 2001 astfel de „tabere de creație” la care au fost invitați și găzduiți în Franța peste 130 pictori din România, disidență, și din alte țări din Europa de Est.
Bună ziua Dle Michel Gavaza,
Vă mulțumesc pentru răspunsul dvs detaliat care m-a lămurit în privința mai multor probleme. Vreau să știți însă că eu sunt în Franța din 1988 și sunt profesor (universitar) de MASS (Matematici aplicate în stiinte sociale) în sistemul (ultra)eltist de Grandes Ecoles. Cercetările mele au la bază studiul comoportamentului infracțional criminal cu ajutorul unor structuri matematice sofisticate (sisteme complexe, sisteme formale de tip Godel, teoria algebrică a grafurilo, cercetarea operațională, teoria abstractă a categoriilor și a rețelelor, etc.) cu care am intervenit în soluționarea unor erori judiciare în dosare criminale francofone (franceze și belgiene) pentru restabilirea adevărului istoric, pe care de altfel le-am prezentat și la congrese internaționale.
În România sunt detașat din 2002 (de la Centrul de Consultanță, Studii și Cercetări de pe lângă Școlile Superioare de Înalte Studii) să conduc filiala noastră de la București CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development–Headhunting), având caobiective principale informarea, orientarea şi pregătirea elevilor (cu Diplomă de Bacalureat Românesc), respectiv, a studenţilor (în special din primii 2 ani, dar şi din anii superiori ai Universităţilor tip Politehnic sau Economic), pentru Concursurile de Admitere în reţeaua Şcolilor Superioare Franceze de Înalte Studii (Grandes Écoles), în special cele ştiinţifice (ENS), inginereşti (de tip GEI), economice (de tip GEC), respectiv, veterinare (VETO), precum şi în universităţi de tehnologie (UT), care au incluse în programa lor de învăţământ, Ştiinţele Exacte şi Ştiinţele Tehnice, în cele Economice şi Comerciale, respectiv, în cele Veterinare, membre ale CGE (Conferinţa Şcolilor Superioare Franceze de Înalte Studii– „Grandes Ecoles”).
Ca urmare, eu sunt un om de știință, cu o pregatire pluri-, inter și transdisciplinară (fizică teoretică și matematică, modelizare matematică și matematici aplicate, științe social-economice, pedagogie și științele educației, psihologie, (psiho)sociologie, științele socio-judiciare) și nu am niciun fel de competențe nici în domeniul artistic și nici în domeniul literar. Din contră, am competențe în jurnalismul de investigație (fiind abilitat și ca private investigator), dar nu mă consider sub nicio formă ziarist cum cred unuii că sunt. În sfârșit, voiam să vă spun că eu am auzit de dvs și de asociația Le
„Soleil de l’Est” cu mult timp înainte să scriu de dvs. Mai exact de pe vremea când lucram la dosarul criminal „Azzimani El Jabri. L’étrange témoin du crime”. Deci este vorba de un sfert de secol. Atunci mi s-a vorbit de un român „prin zonă”, Gavaza care „se ocupă de asrtiști”. Unii spuneau că sunteți rus, alții că sunteți român, nici nu mai contează. În privința Dlui Nicolae-Ioan Vrâncean poate aveti dreptate. Fost avocat de succes (în civil), probabil a putut să-și adună bani cu care, la Hărman și-a construit un mic imperiu („paradis artistic”), în care, în cursul verii trecute (15-24 iuli2 2022) a organizat tabere de creație pe banii și cheltuiala lui (fără ajutorul unei finanțări publice, din câte știu).
În ceea ce il priveste pe „trimisul nostru special” la Vernisaj, Mihai Vasile (Săngealb), într-adevăr, el este inginer, alpinist și de multă vreme fotograf și nu are prea multe copenențe, nici el în domeniul artelor vizuale, dar inițial am făcut apel la un „profesionist” și el membu al Staff-ului Jurnalului Bucurestiului, un pictor-iconar cunoscut si apreciat de către UAP, Claudiu–Victor Gheorghiu, dar acesta mi-a comunicat printr-u mesaj privat (foarte sec!) pe WhatsApp că „nu am timp de așa ceva”. Vă spun sincer, că acest lucru m-a deranjat. În primul rând, pentru că știam că a făcut un comunicat de presă în Jurnalul legat de evenimentul dvs (pe care l-am preclurat în redacție!), iar în al doilea rând, pentru că, după părerea mea, ar fi trebuit să fie onorat de faptul că vă poate întâlni și conversa cu dvs, o șansa, pentru el, pe care nu cred că o va mai avea vreodată, din păcate. N-ar fi exclus să fie „înregimentat”, vorba prietenului meu și corespondentului nostru permanent de presă (al Jurnalului Bucureștiului ) din SUA (New York) Grid Modorcea (cel mai prolific scriitor român în viață). Dar nu este o dramă. Eu revin în România, undeva la mijlocul săptămânii viitoare. Poate facem în asa fel să ne si putem vedea, să ne putem cunoaste. Mi-ar face mare plăcere.
Cher Monsieur Thomas Csinta,
Asociația „Soleil de l’Est” nu are, si nu poate avea, nici un fel de concurenți, în România, si mai puțin în EU, cum este de altfel și CUFR pe care îl conduceți, pentru că obiectivul principal al asociației este prezentarea, promovarea și cunoașterea unei părți a culturii române, pictura contemporană, pe meridianele europene. Arta noastră picturală este foarte bine promovată si cunoscută în interiorul țării, dar mai puțin, chiar foarte puțin în afara. Istoria este mai veche, la momentul revoluției române, în decembrie 1989, eram în Franța deja de 2 ani la Tours, situație în care mi-am dat seama că „le Français de la rue” (francezul de pe stradă) nu cunoștea nimic despre cultura României. Totuși, anumite capete luminate de la Paris, cunoșteau. Dar nu era suficient. Atunci împreună cu membrii familiei mele si cu un grup de intelectuali româno-francezi am luat hotarârea sa creem o asociație cu acest scop, pe care am botezat-o „Soleil de l’Est”. Pe aceasta motivatie au fost organizate expozitii de pictura, „résidences d’artistes”, și editate cărți de artă cu pictorii români. Dintre cele peste 180 expozitii de pictură, circa 95% au fost organizate în Franța si în alte țări din UE, tocmai în scopul menționat mai sus. Mai facem precizarea, cu désarroi, căci la punerea în operă a „resedintelor de artiști” în Franța, nu am primit nici un sprijin de nici o culoare de la organizații culturale ale Statului român. Numai prin munca noastră de promovare a picturii române, am reușit să atragem municipalități franceze, Conseils départementaux, Conseils Régionaux, care ne-au ajutat si susținut sub diferite forme. Începând din anii 2010, au fost organizate retrospective, numite ulterior Saloane, în prestigioase locații bucureștene: ARCUB (instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București). Biblioteca Națională a României, Palatul Parlamentului, Teatrul Național București, etc. Oare de ce? Pentru ca eruditul public bucureștean să știe, să cunoască, să afle, că eminenți pictori români (din țară și diaspora) în număr de 130 artiști, au fost la „Soleil de l’Est” în Franța, au creat, iar lucrările lor prezentate în multiple expoziții au fost apreciate si iubite de eruditul si cunoscatorul public francez și european. Considerăm aceasta o mândrie pentru cultura românească, și pentru România. Astfel ați ajuns si dvs sa ne cunoasteți.
România nu are ce prezenta altceva de calitate în afară, decât cultură. Altfel, avem și plătim cu banii contribuabililor, o grămada de politicieni corupți, șpăgi de sute de mii de euro, trafic de influență, pile, chiar și la Departamentul Românilor de Pretutindeni, v-am scris în mesajul anterior că lucrurile se interferează foarte bine, și fac parte din societatea româna. Toate acestea se cunosc peste tot. Merge și-așa!
Faimoasele tabere de creație din România. Pictorii români care au participat la astfel de tabere, ne-au relatat că în țara românească sunt unii oameni foarte bogați, care în așa-zisă filantropie a lor, invită pictori la astfel de tabere, în conacele lor, unde principala activitate este băutură și mâncare „à volonté, au niveau pantagruélique”. După care a două zi, mahmuri de beție, pictorii crează oarecari lucrări pentru colecția personală a amfitrionului. Seara următoare începe programul la fel, s.a.m.d. Acești așa-ziși filantropi au un singur scop: crearea de colecții personale cu lucrări semnate de pictorii invitați. Din fericire mai sunt și excepții, una dintre acestea este Dl. Vrânceanu de la Hărman, care realizează și vizite culturale la obiective naționale de mare interes din Ardeal, și mai organizează și expoziții, spre exemplu, la Căminul Artei, București.
În legătură cu „fenomenul” cuvânt interpus înaintea altora, căci sună frumos, probabil că este invenția sau copia preluată de la Dl. Marius Tița, critic de artă.
Prin anii 2015 Dl. Tita se apropiase de „Soleil de l’Est”. Domnia sa ne-a propus această „zicală” a inventé la nomination phénoménal „Soleil de l’Est”. Numai că la noi deciziile nu sunt luate de o singură persoană, orice fel de decizii sunt discutate, analizate, cu membrii Consiliului de Administrație al asociației, cu echipa de curatori care au oficiat și la vernisajul din 6 februarie, și cu pictorii aderenți. Toți aceștia au fost împotriva utilizării denumirii Fenomenul „Soleil de l’Est”. Fapt ce a produs furia dlui Marius Tița.
Îmi aduc aminte vag de colaboratorul dvs Dl. Claudiu–Victor Gheorghiu, și nu prea înțeleg de ce este ostil asociației „Soleil de l’Est”? Din câte îmi aduc aminte el a realizat (publicat) unul sau două mici articole în Jurnalul Bucureștiului prin 2015 (Old JB, atunci, un ziar de informații și de știri naționale adresat marelui public bucureștean, aflat sub directia lui Nick/Nicolae Iliescu, decedat în primăvara anului 2019 ca urmare a unui stop cardio-respirator) legate de lansarea volumului „Soleil de l’Est vingt ans d’activité”, și o expoziție de pictură la ICR (Institutul Cultural Român) București. Mai departe filmul mi s-a rupt cu acest domn. Dacă domnia sa consideră că ceva nu a fost în regulă din partea noastră, prezint acum „postum” scuzele de rigoare. Ca activați și în domeniul publicisticii, avem în proiect să editam un Catalog cu cele 260 articole de presă referitor la activitățile asociației „Soleil de l’Est”, începând din 1990 pâna în 2023, inclusiv cu cele două articole pe care le-ați publicat recent în Jurnalul Bucureștiului. Ne puteți recomanda pe cineva care să ne tipărească acest catalog pe A4 ? Căci am găsit și în Brașov mici edituri, care aflând că „Soleil de l’Est” este o organizație franceză, s-au umflat la preț.
Și acum va voi relata parcursul meu sub formă de „résumé”. Eu sunt de profesie inginer agronom, promoția 1965 al Instutului Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași. Am lucrat peste 20 ani în sectorul agriculturii colectiviste CAP, și în cel de stat, la IAS. După stabilirea în Franța (1987) am avut un șoc formidabil căci diplomă mea nu a fost recunoscută oficial, și nu am găsit de lucru. Mi-am luat inima în dinți și am început, imediat după primirea azilului politic, să lucrez ca muncitor zilier necalificat într-o fermă. După care am evoluat la o Cooperativă agricolă (ce este total deosebit față ce știm noi din patria mumă). La această cooperativă agricolă am avut iarăși un șoc: Inițial am fost angajat că muncitor sezonier, după care am fost numit responsabil pe un sector important de activitate. Foștii mei „colegi muncitori” au protestat că „ce n’est pas possible de mettre un étranger chef sur des Français”. Timp de 8 ani de zile am îndurat această discriminare. După care, fiind naturalizat Francez, am postulat la Bruxelles pe post de expert în organizarea și funcționarea agriculturii liberale. Cunoscând bine limba rusă, am participat la misiuni în Rusia, Kirghizstan, și România. Legat de pictură sunt „autodidact” cu vechi „ștate de plata”. În 1951, mama mea care era un intelectual m-a dus la București, la deschiderea Muzeului de Artă al RPR (Republica Populară Română), în Palatul Regal. Țîn minte și acum trei tablouri: „Omul cu tichia albastră” de Van Eyck, „Carul cu boi” de Nicolae Grigorescu și „Portretul lui M. Sadoveanu” de Corneliu Baba. După ce am intrat pe salariu (n.r. am devenit salariat), am colindat toate marile muzee europene. Înainte de plecare am încropit o colecție personală cu lucrări de Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Musceleanu, Ion Pacea, Constantin Piliuță, etc. Mă opresc aici.
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
