„Despre relevanța incompletudinii Gödeliene” – Observații și Repere – cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu (membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

Abstract. My research topic, focusing on Kurt Gödel’s two incompleteness theorems published in 1931, explores the epistemic shock, relevance, and consequences of these theorems for mathematical thought of that era.

Rezumat. Tema cercetării mele, focalizată pe cele două teoreme de incompletitudine ale lui  Kurt Gödel, publicate în 1931, explorează şocul epistemic, relevanţa şi consecințele lor asupra gândirii matematice din epocă. 

Ce (nu) ne spune teorema lui Gödel despre mintea umană

Tema cercetării mele este focalizată pe cele două teoreme de incompletitudine ale lui Kurt Gödel, celebre în logica matematică, publicate în 1931 sub titlul „Über formal unentscheidbare Sätze der Principia Mathematica und verwandter Systeme” („Despre propozițiile formal indecidabile ale Principia Mathematica și sistemele înrudite”)^[2]. Aceste teoreme ale lui Gōdel au marcat un punct de cotitură în istoria logicii, oferind un răspuns negativ la întrebarea pusă de David Hilbert privind demonstrația consistenței matematicii, cu mai bine de douăzeci de ani mai devreme.

Definiţii lămuritoare privind cele două teoreme gödeliene.

Prima teoremă de incompletitudine stabilește că orice teorie coerentă suficient de puternică pentru a demonstra teoremele fundamentale ale aritmeticii este în mod necesar incompletă. Această incompletitudine se manifestă prin existența unor enunțuri care nu pot fi nici demonstrate, nici infirmate în cadrul teoriei respective. Un enunț este considerat demonstrabil dacă poate fi dedus logic din axiomele teoriei, şi este refutabil dacă negația sa poate fi dedusă. Enunțurile care nu sunt nici demonstrabile, nici refutabile sunt denumite indecidabile în contextul acelei teorii.

A doua teoremă de incompletitudine este simultan un corolar și o formalizare a unei părți a demonstrației primei teoreme. Aceasta abordează problema demonstrațiilor de coerență ale unei teorii: o teorie este coerentă dacă există enunțuri care nu pot fi demonstrate în cadrul ei (sau, echivalent, dacă nu se poate demonstra atât A, cât și non-A); de exemplu, coerența aritmeticii este adesea exprimată prin faptul că enunțul 0 = 1 nu este demonstrabil în interiorul ei (știind că, desigur, 0 ≠ 1 este demonstrabil). Sub ipoteze cu puțin mai puternice decât cele ale primei teoreme, se poate construi un enunț care exprimă coerența unei teorii în limbajul acelei teorii. A doua teoremă afirmă atunci că, dacă teoria este coerentă, acest enunț nu poate fi o consecință a ei, ceea ce poate fi rezumat prin: „o teorie coerentă nu își demonstrează propria coerență.”

Nota redacției. Paradoxul lui Gödel

Aceste două teoreme sunt valide, de exemplu, pentru aritmetica lui Peano și, prin urmare, pentru teoriile mai puternice decât aceasta, în special teoriile destinate fundamentării matematicii, cum ar fi Teoria mulțimilor sau Principia Mathematica. Teoremele de incompletitudine și, mai ales, consecințele lor asupra gândirii matematice din epocă, au reprezentat un şoc epistemic, greu de acceptat, dacă îi amintim, de exemplu, numai pe David Hilbert și elevii săi. Într-adevăr, inițial, puțini matematicieni au înțeles aceste teoreme și implicațiile lor, dar au fost și minți sclipitoare, printre care se numără John von Neumann, Paul Bernays, un colaborator apropiat al lui David Hilbert, Alonzo Church, Stephen Cole Kleene și J. Barkley Rosser, care au jucat și un rol important în apariţia teoriei calculabilității. Vom mai adăuga că teoremele de incompletitudine abordează raportul, fundamental în logică, dintre adevăr și demonstrabilitate și, mai ales, stabilesc formal că aceste două concepte sunt profund diferite.

Contexte şi cronotopuri

Dar cum s-au născut aceste două teoreme care au tulburat apele gândirii meta-matematice mondiale? Ar fi fost necesară poate reconstituirea unei imagini de ansamblu asupra personalităţii lui Gödel, de la activitatea sa de la Viena până la ultimele zile din Princeton? O explorare a operei lui Kurt Gödel, „cel mai mare logician de la Aristotel încoace”, după expresia lui John von Neumann, în contextul istoric al Europei de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea; dar și în contextul științific: de la crearea teoriei mulțimilor de către Georg Cantor la rezultatele anilor 1930-1931 şi paradoxurile începutului de secol, ilustrate de diferite școli din filosofia matematicii, până la la confruntarea între filosofia completitudinii a lui Gödel și cea a lui David Hilbert, subminată–după cum recunosc toate istoriile filosofiei matematice-de teoremele limitative ale lui Gödel.

Mă voi opri, totuși, asupra celor doi „piloni” definitorii ai vieții și operei lui Kurt Gödel: Viena 1929 şi Princeton 1934.

Cronotopul Viena 1929 este marcat de Teza lui Gödel, publicată în 1930, în care se abordează calculul predicatelor de ordinul întâi. Teorema gödeliană a completitudinii afirmă că pentru orice teorie a calculului predicatelor de ordinul întâi, o formulă este demonstrabilă dacă și numai dacă este validă. Teoria completitudinii este modelată, probabil, şi de principalele axe de cercetare ale logicienilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, precum dezvoltarea teoriei mulțimilor, cele trei paradoxuri legate de autoreferențialitate și problema fundamentelor matematicii. Cronotopul Viena mai cuprinde şi cercetările din 1930, publicate în 1931. Remarcabil este sistemul, suficient de puternic pentru a formaliza aritmetica elementară, care conține propoziții indecidabile, nici demonstrabile, nici refutabile în sistem, deşi consecvența sistemului nu poate fi stabilită printr-o demonstrație formalizabilă în sistem. Aș mai reține respingerea, cel puțin parțială, a programului lui Hilbert în cele două versiuni ale sale, şi transformarea problemei fundamentelor matematicii.

Cronotopul Princeton 1934 înregistrează definiția computabilității, formulată aproape simultan de Gödel, Alonzo Church și Alan M. Turing, definiții și concepte precedate în evoluția gândirii godeliene de problema fundamentării aritmeticii elementare și a justificării sale epistemologice, după teoremele limitative din 1931. Întrebarea matematică și filosofică dacă există mașini capabile să scrie tot ceea ce noi, oamenii, putem gândi primește un răspuns negativ. În sub-cronotopul 1938, Gödel își va anunța rezultatele cercetărilor privind consistența axiomei alegerii și a ipotezei generale a continuumului cu axiomele teoriei mulțimilor. Sub-cronotopul 1958 marchează apariţia ultimului text publicat de Gödel, „Despre o versiune până acum neutilizată a punctului de vedere finitar” [„On a hitherto unutilized version of the finitary standpoint”].

Despre relevanța incompletitudinii gődeliene. Observații și repere.

Precursori şi contemporani^[3]

Două dintre cele mai profunde idei ale secolului al XX-lea au fost teoria relativității a lui Einstein și teorema de incompletitudine a lui Gödel. S-a scris despre modul în care Henri Poincaré a anticipat multe dintre conceptele fundamentale care au stat la baza relativității restrânse, dar anticiparea de către acelaşi savant francez a unor aspecte de bază ale teoremei lui Gödel pare a fi mai puțin cunoscută. Ideile lui Henri Poincaré axate pe aceste subiecte se regăsesc în cărțile sale, care au fost traduse încă din timpul vieţii: Știință și ipoteză (1903), Valoarea științei (1905) și Știință și metodă (1908).

In memoriam Albert Einstein (1879 – 1955). Experiența care neagă existența timpului în fizica cuantică. Inseparabilitatea cuantică (Revista de Interdisciplinară de Matematică și Matematici Aplicate  „Galileo Galilei” – prof. dr. Thomas CSINTA)

Ne întrebăm retoric și cu o ironie paideică: dacă Poincaré nu ar fi decedat în 1912, în urma unei operații de apendicită la vârsta de 58 de ani, ar fi avut doar 62 de ani când a apărut teoria relativității generale a lui Einstein în 1916, și 72 de ani la apariția mecanicii cuantice în 1926; iar dacă ar fi trăit până la vârsta de 77 de ani, ar fi putut să recenzeze teoremele de incompletitudine ale lui Gödel, care îi confirmau intuițiile logice și metalogice. De pildă, în Știință și metodă (1908), Poincaré a inclus secțiuni atât despre „Noile logici”, cât și despre „Noua mecanică”, fiecare dintre aceste studii și comentarii conținând expuneri ale ideilor, pe atunci futuriste, specifice acestor domenii.

Centenarul distincției lui Albert Einstein cu Premiul Nobel (1922). Filozofia, Știința, Religia și Politica – Albert Einstein (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Inexistența timpului în structuri materiale infinit mici, supuse legilor fizicii cuantice. Inseparabilitatea și Teleportarea cuantică! (Revista interdisciplinară de Matematică și Științe Aplicate Galileo Galilei”)

Din ignoranţă, blocaje dogmatice sau orgolii naţionale, subiectul Poincaré, precursorul lui Gödel este extrem de rar abordat de specialişti. Se afirmă de obicei că, în 1931, Gödel a demonstrat pentru prima dată imposibilitatea tentativei lui Hilbert de a produce o „dovadă finitistică” (finitistic proof) privind consistența aritmeticii, deşi Poincaré argumentase deja încă din 1908, în cartea sa Știință și metodă, că programul lui Hilbert este intrinsec imposibil.

La început a fost Euclid

De-a lungul istoriei, controversele-semn al valorii, stranietății și singularității – au asediat axiomele și demonstrațiile lui Euclid. Cu toate acestea, Elementele euclidiene rămân o lucrare fundamentală în istoria științei și continuă să exercite o influență considerabilă. Gânditori şi vizionari, începând cu Galileo Galilei, Nicolaus Copernic, Johannes Kepler până la Isaac Newton si Baruch Spinoza, au fost cu influențați de „Elementele” lui Euclid. La fel ca mulţi matematicieni moderni, precum Bertrand Russell, Alfred North Whitehead, Henri Poincaré, Kurt Gödel sau grupul de matematicieni Bourbaki.

Filozofia, știința, religia și politica – Baruch Spinoza (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Secolul al XX-lea a revelat două limitări importante ale cunoașterii științifice. Pe de o parte, combinația dintre dinamica neliniară a lui Poincaré și principiul incertitudinii al lui Heisenberg conduce la o imagine a lumii în care realitatea fizică este, în multe privințe, intrinsec nedeterminată. Pe de altă parte, teoremele de incompletitudine ale lui Gödel ne dezvăluie existența unor adevăruri matematice care nu pot fi demonstrate^[4].

Se crede în general că subiecte precum imposibilitatea, incompletitudinea, paraconsistența, indecidabilitatea, aleatorismul, computabilitatea, paradoxul, incertitudinea, limitele rațiunii sunt chestiuni științifice, fizice sau matematice disparate, având puțin sau nimic în comun. De fapt, aceste concepte generează dezbateri, probleme, teorii și sisteme filosofice, jocuri de limbaj, parțial rezolvate și de Ludwig Wittgenstein, cu peste 80 de ani în urmă. El demonstrase eroarea fatală de a considera matematica, limbajul sau comportamentul nostru în general ca un „sistem” logic unitar coerent, mai degrabă decât ca o colectie de fragmente asamblate prin procesele aleatorii ale selecției naturale^[5].

Dezbaterile matematice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au dat naștere la diferite perspective asupra naturii fundamentelor matematicii,  care se contraziceau reciproc. Cea mai vagă poziție standard – afirmă insuficient argumentat unii critici – este intuiționismul, reprezentat în principal de Henri Poincaré. Acesta se opune logicismului strict, reprezentat cu precădere de Bertrand Russell în Principia Mathematica. Pe de altă parte, David Hilbert și formalismul școlii sale nu se bazează pe un fundament complet logic, pentru că în formalism, prioritară este menținerea consistenței şi, în consecinta, teoremele matematicii nu necesită traducere în limbajul logicii. Kurt Gödel a zădărnicit, de altfel, planurile formalismului de a dezvolta un sistem matematic consistent, more geometrico, deşi unii matematicieni au refuzat să accepte rezultatele sale şi au dezvoltat concepte teoretice care puneau la îndoială rezultatele lui Gödel. Primul a fost Wittgenstein, care a încercat să destructureze acest concept. Hintikka a fost al doilea, pe această linie.

„Philadelphia Experiment” – Un fake de fake. O experiență de teleportare „macroscopică” în 1943 care a uimit lumea, fără să fi avut loc (Corespondență din SUA, Columbia University – prof. univ. dr. Thomas CSINTA)

Critica lui Wittgenstein se situează la un nivel mai profund. El consideră demonstrația lui Gödel ca fiind lipsită de sens, fără însă a o contrazice, afirmând completitudinea deductivă în sensul programului lui Hilbert. De ce? Pentru că este imposibil să vorbeşti despre nonsens în termeni de adevăr și fals. Spre deosebire de Wittgenstein, Jaakko Hintikka stabilește un standard inferior modelului de dezvoltare a sistemelor axiomatic consistente prin raportare la Gödel. Pentru a demonstra inconsistența, Hintikka se va folosi de un canon, nu de un organon, idee pe care o vom aprofunda într-o secțiune viitoare a cercetării noastre. Fără îndoială, critica adusă de Hintikka sau Wittgenstein nu modifică validitatea factuală a celei mai mari descoperiri matematice din epoca modernă, care i se datorează lui Gödel. De aceea Şcoala post-gödeliană încearcă și deocamdată reușește să demonstreze că nu va exista “nimic” care să poată anula sau depăși vreodată teoremele lui Gödel. Ele pot fi privite critic din unghiuri diferite, dar nu pot fi infirmate matematic^[6]. Deși Kurt Gödel dispare fizic în 1978, incompletitudinile gődeliene își dovedesc, în continuare, relevanța și energia epistemică.

Bibliografie 

• Gödel, Kurt (1930). Über formal unentscheidbare Sätze der Principia Mathematica und verwandter Systeme, I. („Despre propoziţiile formal indecidabile din Principia Mathematica şi despres sistemele înrudite”). Monatshefte für Mathematik und Physik, 38 (1930/1931). pp. 173-198. Studiu tradus în engleză de van Heijenoort (1971), ediţia From Frege to Gödel. Harvard University Press.
• *** (1971). From Frege to Gödel. Haarvard: Harvard University Press.
• ^[1]Redactor Şef. Revista Academica, Academia Română; Cavaler al Ordinului Palmes Académiques; doctor în filologie & doctor în ştiinţe economice; Redactor Şef Adj. Revista Noesis; membru în Colegiul de redacţie al publicaţiei Studii și Comunicări/DIS; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România; membru al Academiei Româno-Germane (Mainz); membru al Institutului Român – Biblioteca Română (Freiburg im Breisgau); membru al Academiei Româno-Germane (Baden-Baden).
• ^{[2] [1]}, pp. 173-198. [2], Traducere van Heijenoort (1971); pp. 596-616.
• ^[3]Ambrozy, M. (2023). Futile attempts to circumvent Gödel’s theorems. Conference in: Euroasia International Congress on Scientific Researches and Recent Trends-X, Baku: 2023, Volume X.
• ^[3]Afirmațiile și argumentele susținute în acest subcapitol, se bazează în general pe următorul segment bibliografic: [3], [4], [5].
• ^{[4] [6], [5] [7],} pp. 24-38, [6] [2]
• ^[4]Drago, Antonino (2014). The Emergence of Two Options from Einstein’s First Paper on Quanta.
• ^[5] Drago, Antonino (2025). Einstein’s 1905 „Revolutionary” Paper on Quanta as a Manifest and Detailed Example of a „Principle Theory” [https://www.scirp.org/journal/paperinformation?paperid=47519]; pagină web accesată la 23.03.2025. 
• ^[6]Merriam, A. (2023). Einstein and Gödel’s Thoughtful Walks in Princeton. Long walks spark good ideas. Aug 2, 2023.
• ^[7]Sols, Fernando (2013). Uncertainty, incompleteness, chance, and design. In Intelligible Design, M. M. Carreira and Julio Gonzalo, eds., World Scientific (Singapore).
• ^[8]Starks, Michael Richard (2019). Remarks on Impossibility, Incompleteness, Paraconsistency, Undecidability, Randomness, Computability, Paradox, Uncertainty and the Limits of Reason in Chaitin, Wittgenstein, Hofstadter, Wolpert, Doria, da Costa, Godel, Searle, Rodych, Berto, Floyd, Moyal. Reality Press. pp. 24-38. 
• ^[9]The Emergence of Two Options from Einstein’s First Paper on Quanta
• ^[10]Einstein’s 1905 “Revolutionary” Paper on Quanta as a Manifest and Detailed Example of a “Principle Theory”
• ^[11]Einstein and Gödel’s Thoughtful Walks in Princeton
• ^[12]Remarks on Wittgenstein, Gödel, Chaitin, Incompleteness, Impossiblity and the Psychological Basis of Science and Mathematics

Corespondență de la Narcis Zărnescu, Redactor Şef al Revistei Academica-Academia Română, Cavaler al Ordinului Palmes Académiques, doctor în filologie & doctor în ştiinţe economice, Redactor Şef Adj. Revista Noesis, membru în Colegiul de redacţie al publicaţiei Studii și Comunicări-DIS, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Academiei Româno-Germane (Mainz), membru al Institutului Român-Biblioteca Română (Freiburg im Breisgau), membru al Academiei Româno-Germane (Baden-Baden).

Notă. Articolele autorului Narcis Zărnescu în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist, Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights – United Nations (Press Attached of Organization for the Defense Human Rights – United Nations – Monitor of the Organization) Paris

ODPD (Organization for the Defense Prizoners form the Diaspora) – OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora, partener de anchete (investigații) al ICIS (International Criminal Investigation Service) al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, specializată în științe socio – judiciare, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

CUFR (Centre Universitaire Franco – Roumain, R & D, auprès des Grandes Ecoles Françaises, Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R & D)

Revizuirea condamnării penale a lui Dany Leprince în cvadruplul asasinat de la Thorigné sur Doué. Pe urmele lui Farid El Haïry și Aymen Ibrahim. CCR (Curtea de Revizuire & Reexaminare)

Handicapul în MCF (Mediul Carceral Francez)

Libertate sub sechestru electronic

Dany Leprince–după 3 decenii, un prim pas important către „ultima frontieră” a nevinovăției, pe urmele lui Farid El Haïry și Aymen Ibrahim–ultimii condamnați, achitați și reabilitați de către Justiția franceză ca urmare a revizuirii condamnărilor lor penale (în procedura criminală, respectiv, corecțională). CRR (Curtea de Revizuire și Reexaminare) a deciziilor penale și algoritmul complex al revizuirii acestora. Dany Leprince – après 30 ans, un premier pas important vers la „dernière frontière” de l’innocence, sur les traces de Farid El Haïry et Aymen Ibrahim – les derniers condamnés, acquittés et réhabilités par la justice française suite à la révision de leurs condamnations pénales (en procédures criminelle et correctionnelle). La CRR (Cour de révision et de réexamen) des décisions pénales et l’algorithme complexe de leur révision

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Interviul „cult” al poetei și jurnalistei francofile Lect. Dr. Doina Guriță (membră USR și UZPR) cu Thomas Csinta (profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare, jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural–educaționale și științifice franco–române (cu caracter academic) Jurnalului Bucureștiului

Le grand concours des Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les solutions, le rapport du Jury et le bilan de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Soluții, Comentarii & Raportul Juriului, Bilanț general – 2024)

Asasinarea funcționarilor de poliție Jean-Baptiste Salvaing și Jessica Schneider la Magnanville (departamentul Yvelines, regiunea administrativă pariziană). Procesul & verdictul

In memoriam–dispariția a lui Maddie McCann. Un cold–case „resuscitat”, dar fără succes. În căutarea și restabilirea unui adevăr istoric care nu există!

Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

Reforma Justiției franceze. „Corecționalizarea” infracțiunilor criminale și „criminalizarea” infracțiunilor corecționale prin intermediul Tribunalului Criminal – un generator de erori judiciare (oficiale și oficioase)

Subiect de teză de doctorat. Teoria „abstractă” a pedicidului. Dosarul de pedicid Stéphane Moitoiret (asasinarea lui Valentin Crémault în 2008), succesor al dosarelor de pedicid Grégory Villemin (1884), Estelle Mouzin (2003) și Maddie McCann (2007), după ce în alte dosare de pedicid Christian Ranucci (nevinovat) este condamnat la moarte și executat (pentru asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla în 1974), Dany Leprince (nevinovat) este condamnat la închisoare pe viață pentru un cvadruplu familicid în 1994 (cu un dublu pedicid – Audrey și Sandra Leprince) iar Sebastian – Florian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală într-un alt dosar de triplu familicid în 2014 (cu un dublu pedicid – Antoine și Raphaël Bălan)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours des Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului