Ucraina rezistă nemiloasei agresiuni rusești declanșate de către Vladimir Putin (General de Bg. (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, directorul săptămânalului Patria Română)

„Kramer contra Kramer” într-o confruntare de tip „Război și Pace” în lugubrul game „În slujba poporului” de tipul „Jocul ielelor”, componentele funeste ale unui digraf într-un sistem complex, într-o probematică (inter – pluri și transdisciplinară) aflată în „Agonie și Extaz” cu actul final „Dulce ca mierea este glonțul patriei”

Când trupele rusești au declanșat sângeroasa agresiune pe 24 februarie asupra Ucrainei, fără îndoială Conducerea Federației Ruse și Înaltul Comandament Militar Rus credea într-o victorie rapidă și o re-editare a „blitzkreig-ului” pe care contase și Hitler când invadase Rusia în 1941.

Dar și calculele Germaniei fasciste și de data aceasta, ale Federației Ruse au fost greșite. Cei atacați, atunci rușii. acum ucrainenii, nu s-au lăsat înfrânți. După aproape 3 săptămâni de război, bombardamentele rusești au transformat o mare parte din orașele ucrainene vizate, în mormane de dărâmături.

Imagini teribile, ruine fumegând  edificii istorice, imobile, case, drumuri distruse ….
Și oamenii, bătrâni, copii, mame disperate, fugind sau înghesuindu-se în autobuze sau în camioane pentru a scăpa de coșmarul bombelor și rachetelor, de gloanțele soldaților ruși care nu fac distincție între civili și militari.

Toate acestea reamintesc ororile celui de-al Doilea Război Mondial, o nouă dovadă a absurdității, cruzimii și cinismului celor care decid aceste războaie.

Câți ani vor trebui pentru a reconstrui aceste orașe? Câte destine și vieți distruse fără milă? Din punct de vedere militar, pentru imensa Forță Armată Rusă, situația pe frontul ucrainean este un eșec. Armata ucraineană rezistă!

Elanul patriotic a insuflat curaj și determinare și trupelor și populației civile care s-a organizat pentru apărare. Armata Rusă deocamdată evită ca să procedeze la „un covor de bombe” asupra orașelor ucrainene și nici nu a declanșat un atac masiv asupra Kievului care ar duce la o distrugere comparabilă cu Stalingradul în 1942 și la lupte de stradă provocând măceluri ale populației! și la imaginea unui genocid care Rusia dorește să o evite!

Ca răspund, NATO se mobilizează și întărește flancul estic european. Contigente americane sosesc în Europa iar în România sunt dislocați și polonezi, francezi, italieni și englezi. (cu avioane de vânătoare).
Este o demonstrație de forță pentru a transmite semnalul Rusiei că NATO este gata să pună în aplicare art .5  în cazul atacului unui membru, „unul pentru toți, toți pentru unul !” Această tragedie a poporului ucrainean nu trebuie să ne împiedice de a analiza cauzele acestui eșec al diplomației care a permis brutala agresiune și unde sunt cei care poartă responsabilitatea situației prezente!

Este, fără îndoială, Occidentul, SUA și începând cu 2014, conducătorii Uccrainei, Petro Poroșenko și Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy care au lăsat să creadă poporului ucrainean că Ucraina poate fi primită în Uniunea Europeană și în NATO. S-a creeat astfel ideea că pot fi apărați de marele vecin Rus.

Occidentul și SUA s-au angajat și în 1990, în momentul Dezmembrării Blocului Comunist și ulterior, în anii 1997 că NATO nu va primi membrii proveniți din fosta Uniune Sovietică, nu va instala baze în apropierea frontierelor rusești și nu va amplasa rampe de lansare de rachete, care pot să aibă focoase nucleare! Ori, angajamentele nu au fost respectate: 3 foste state au fost acceptate, Lituania, Letonia, Estonia, au fost instalate baze în România, Polonia, Bulgaria și rampe de lansare de rachete.

Se pune întrebarea: cum ar reacționa SUA dacă Rusia ar instala în Mexic sau Canada rampe de rachete? În 1962, Conducătorul Comunist Nichita Hrușciov a trimis rachete în Cuba Dictatorului Fidel Castro.

Președintele John Fitzgerald Kenndey, cu mâna pe butonul atomic a dat ultimatum Rușilor care au retras imediat rachetele! Rusia, indiferent de conducătorul ei, nu va permite niciodată ca Ucraina, pământ rusesc dar și îările foste republici sovietice, din imediata proximitate, Moldova, Armenia, Georgia să devină membre NATO.
Reputatul Analist, Consilier CNSAS,Dr. Florian Banu, amintea pe bună dreptate într-un interviu la Televiziunea Română că în 1997, Samuel Huntingtonîn „Clash of Civilizations“ (Șocul Civilizațiilor) apărut în 1993 prevedea ciocnirea inevitabilă între Religii și Societățile Moderne și dădea Ucraina ca exemplu, fiind o țară deșirată între un Vest pro-occidental, romano sau greco-catolic și un Est-ortodox și slavofil.

Este interesantă situația Finlandei care după războiul ruso-finlandez a ales o poziție de neutralitate pentru a evita confruntarea cu „Ursul” Sovietic. S-a lansat și o doctrină Kekkonen-Paasikivi, după numele a doi președinți finlandezi, doctrină care promova o strictă neutralitate față de cele 2 blocuri. Societatea finlandeză se dezvolta după modelul occidental însă fără a adera la nici-o Alianță, NATO sau organism care ar fi avut o poziție anti rusească.

Această situație i-a fost foarte favorabilă căci a putut beneficia de relații comerciale privilegiate cu Rusia, multe din afacerile companiilor occidentale fiind realizate în fosta Uniune Sovietică prin intermediul firmelor finlandeze.
Țara are 1300 km de frontieră cu Federația Rusă și este foarte vulnerabilă la orice posibil conflict cu vecinul său de temut. Un prim pas pentru a ieși din paradigma acestei „neutralități binevoitoare” față de Rusa a fost aderarea în 1995, împreună cu Suedia și Austria, alte două țări care aveau Neutralitatea ca doctrină oficială.
Invazia Ucrinei de Forțele Federației Ruse a adus în dezbatere publică în aceste țări o posibilă aderare la NATO care le-ar asigura o apărare comună, conform Art .5 în cazul unei agresiuni!
Totuși, Primul Ministru Suedez, Magdalena Andersona declarat la Summit-ul de la Versailles, în Franța, din 11 martie că Suedia este neutră și nu a avut un război de 200 de ani și că nu se gândesc deocamdată să adere la NATO. În Dezbaterea actuală provocată de Agresiunea Rusiei se dezvoltă însă în „Mass Media“ și nu numai, o adevărată „Vânătoare de Vrăjitoare” contra celor care nu sunt „politic corecți” și emit păreri sau analize care sunt diferite de „Streamul” (Curentul) general.
Este fără îndoială o imensă tragedie care trăiește poporul ucrainean: distrugerea orașelor, victimele nevinovate și brutalitatea cu care Armata Invadatoare Rusă acționează.

Nimic nu poate motiva acest război căci totul, într-o Lume Civilizată trebuie soluționat prin Dialog, prin Căile Diplomatice și Discuții și Propuneri Constructive. Toate acestea nu trebuie să ne împiedice la o analiză lucidă, echilibrată și onestă a cauzelor care au dus la această tragedie a Poporului Ucrainean!

Începând cu 2014, după „Revolta” din Piața Maidan, de la Kiev „facilitată“ de Serviciile Occidentale și de SUA, venirea la Conducere a lui Petro Oleksiiovici Poroșenko și în 2019, Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, pro-occidentali amândoi și „bascularea“ dorită a Ucrainei în „Câmpul Occidental”, situația s-a schimbat!

Rusia nu putea lăsa „inamicul” potențial în „fața Porților” („Hannibal ante Portas”), nici Crimeea și nici Flota Mării Negre de la Sevastopol în mâinile unui potențial adversar!
A urmat „războiul civil” din Donețk și Lugansk, anexarea Crimeei(care nu a fost niciodată ucraineană de „Facto”) și escalada verbală care a permis Rusiei timp de 8 ani să își pregătească agresiunea actuală. Iar, poporului ucrainean să i se prezinte „Povestea Minunată” că Ucraina va adera la Uniunea Europeană, la NATO, care îl va apăra de „Vecinul cel Rău” și că totul va fi bine!

A spune aceste Adevăruri, despre „realii“ vinovați, Guvernanții Occidentali, Americani și cei doi Președinți Ucrainieni,  Poroșenko și Zelenskyy nu înseamnă a justifica Imperialismul Rus și dorința „Țarului“ de la Kremlin, dorință de altfel exprimată de nenumărate ori (să nu uităm discursul de la Conferința de la Munchen din 2004) de a „reface“ Imperiul ex-Sovietic, în fapt vechiul Proiect Imperial Rus de Hegemonie (formă de guvernare imperială indirectă, în care statul lider „hegemon” conduce din punct de vedere geopolitic statele subordonate mai degrabă prin mijloacele implicite ale puterii, amenințării, decât prin forță militară directă). care datează de la Petru Cel Mare.

Dacă Guvernanții „Democrațiilor Occidentale” ar fi luat în calcul cu inteligență, diplomație, realism și spirit constructiv, în interesul Națiunilor pe care le conduc, acțiunile și politica față de Rusia nu am fi ajuns acum în pragul (improbabil) al evocării unui al III-lea Război Mondial.

Pentru a termina analiza acestor evenimente prezente care bulversează Lumea, nu putem să nu evocăm vizita Vice-președintelui American Kamala Harris, democrată-progresistă-neo comunistă, vice-lideră a ceea ce va rămâne în istoria SUA ca ceea mai catastrofică Administrație Democrată a „excelentului” (sic!) Joe Biden!

Congresul american a aprobat un important buget, 1,4 Md $ pentru furnizarea de echipament militar Ucrainei.
Țările cu frontiera comună, Polonia și Ungaria au declinat oferta de a lăsa să tranziteze furnizările de echipament militar prin teritoriul lor.
Aceasta le-ar fi făcut „Ținte desemnate” pentru represaliile Rusești!
Guvernul și Președintele României au refuzat acest tranzit și nu putem decât să salutăm această poziție care ține cont de interesele vitale ale României de a nu fi atrasă într-un conflict armat!

Ultimele declarații ale șefilor delegațiilor Ruse și Ucrainene care s-au întâlnit în Turcia lasă să se întrevadă Lumina unei Soluții Diplomatice a acestui Război !

Să urăm din tot sufletul ca Pacea să se instaureze cât mai repede pentru a curma suferințele Poporului Ucrainean.

General de Bg. (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu,  directorul săptămânalului Patria Română