Rusia „imperială” își „recuperează” teritoriile istorice (General de Bg. (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, directorul săptămânalului Patria Română)

Lacrimi, bocete de disperare ale familiilor care își plâng morții, case și blocuri incendiate, scene inimaginabile de dezolare ….După 4 zile de Război, poporul ucrainean continuă să reziste!
Teribila și nemiloasa agresiune a Rusiei nu a reușit să îl îngenuncheze !

La Frontierele României, cozile devin din ce în ce mai lungi, femei, copii și bătrâni căci bărbații se fac rari, mobilizarea până la 60 de ani, a fost decretată. Românii și-au deschis brațele, autorități, voluntari, Biserica, se mobilizează pentru a primi acești oameni loviți de soartă și de focul ucigător al armelor rusești .

Dar, totul era previzibil!
Occidentul ca de obicei, nu vrea sau nu poate să înțeleagă Istoria. După prăbușirea Cortinei de Fier și a Blocului Comunist (Pactul de la Varșovia (alianță militară condusă de Uniunea Sovietică sau pentru CAER, oorganizație economică internațională a statelor comuniste), în 1990, a demisiei lui Mihail Sergheevici Gorbaciov în 1991, a guvernării lui Boris Elțîn până în dec 1999, începe pe 26 martie 2000 era lui Vladimir Vladimirovici Putin, prin alegerea sa ca președinte al Federației Ruse.

Mulți analiști lucizi au scos în evidență că Președintele Vladimir Vladimirovici Putin prin toată politica sa, internă și externă, cum de altfel el însuși a declarat, și-a arătat hotărârea și determinarea de a reface „Imperiul Rus”, reconstituit de bolșevici după „Marea Revoluție din Octombrie” (din 1917) sub numele de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), continuând astfel și chiar depășind vechiul vis Imperial al Țarului Petru Cel Mare (1672-1728)
Acest vis, năruit parțial prin destrămarea în 1990 a URSS, eveniment pe care Vladimir Putin l-a numit „ceea mai mare nenorocire care s-a întâmplat Rusiei, Președintele rus, se străduiește de ani de zile să îl „repare“ și să readucă Rusia pe Scena Mondială ca o Mare Putere. Implicarea în Orientul Apropiat și intervenția în Siria,  Georgia, Armenia, Kazahstan, Crimeea, sunt etapele premergătoare ale Intervenției militare în Ucraina.

Condamnarea acestui atac brutal nu trebuie să ne împiedice să analizăm cauzele acestei tragedii pentru Poporul Ucrainean. Ucraina a fost și este o parte a Marii Națiunii Slave care este constituită de Populația rusă, a „Mamei Rusia -Mati Rossa”

În 980 Cneazul Vladimir Cel Mare, el însuși de origine Vareg sau Viking, a creștinat pe ruși din Cetatea Kievului, de unde Domnea. Pe vremea aceea Moscova nu exista, fiind menționată prima oară în 1147 și devenind Capitală a Marelui Cnezat Rus numai în 1437.
Marele Cnezat al Kievului se va destrăma după Vladimir I al Kievului în peste 50 de cnezate rusești. Ucraina nu a existat de-a lungul istoriei ca Stat, teritoriile ei fiind fie sub suzeranitatea Regatului Polonez, mai târziu o parte sub Imperiul Austro Ungar, fie sub suzeranitatea Imperiului Rus.
Populația din regiunile vestice va adopta ritul romano-catolic sau ritul greco-catolic, este vorba de creștinii ortodocșii care au intrat în comuniune cu Vaticanul, recunoscând Autoritatea Religioasă a Papei iar Centrul și Estul, de Rit Ortodox.

După Revoluția Bolșevică din 1917, Vladimir Ilici Lenin pune bazele URSS și organizează cele 15 Republici Unionale, printre care Republica Socialistă Sovietică Ucraina și numeroase Republici, Regiuni (Oblasti) sau Ținuturi Autonome, toate însă guvernate cu o mână de fier de Partidul Comunist de la Moscova (succesorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și al Partidului Bolșevic, care une un accent deosebit pe caracterul său unic rusesc și invocă deseori în discursul politic, alături de comunism, și patriotismul și naționalismul rus).  Devenită independentă în 1991 (și membră fondatoare cu Belarus și Rusia a Comunității Statelor Independente, ea nu va pune „probleme” co-abitării cu Moscova căci primul Președinte în 1991, Leonid Kravciuk, urmat de Kușma Ivanovici, 1994 -2005 erau rusofili!

Portul Sevastopol, Capitala Crimeei, adăpostea Flota Mării Negre și Rusia nu putea accepta ca Flota să treacă sub controlul Kievului. Problemele vor apărea în 2005-2010 când Viktor Iușcenko, ales președinte va încerca, fără mult succes, să dirijeze Ucraina spre Occident.

Alegerea în 2010 ca președinte, cu sprijinul nemijlocit al Moscovei a unui „fidel vasal”, Viktor Ianukovici va da răgaz Rusiei de a pregăti riposta. Răsturnarea acestuia însă, în 2014  de către Revoluția din Maidan (după numele principalei piețe din Kiev) de o revoltă populară, sprijinită activ de Occident și SUA va însemna inceputul ostilităților cu Moscova și Președintele Vladimir Putin.

Petro Poroșenko noul președinte va îndrepta în mod hotărât Ucraina către Uniunea Europeană și va multiplica demersurile pentru aderarea la NATO. Ca răspuns, Moscova va declanșa și sprijini o luptă armată în Regiunile Estice ale Ucrainei, Donețk și Lugansk  în majoritate rusofile, bogate în rezerve de cărbune și centre siderurgice prin tradiție.

Subiect de teză de doctorat inter-pluri și transdisciplinar. Sisteme complexe. Formalismul (modelul) matematic al algebrei și analizei matriciale în contaminarea unui „human specimen” cu un virus (agent patogen inframicrobian, inclusiv, Covid-2019/SARS-CoV-2). Aplicații la crearea unui vaccin rezistent contra acestuia. [Subject of inter-pluri and transdisciplinary doctoral thesis. Mathematical (model) of algebra and matrix analysis in contamination of a „human specimen” with a virus (inframicrobial pathogen, including Covid-2019/SARS-CoV-2). Applications to create a resistant vaccine against it. (Multi-and inter-disciplinary dissertation topic. The mathematical algebraic and matrix model in the contamination of a human specimen with a virus)].

Conflictul armat se va încheia prin Armistițiul din 2015 de la Minsk,  patronat de Rusia, Franța și Germania care va consfinți de facto autonomia celor 2 Republici pro-ruse deși oficial ele rămâneau sub suzeranitatea Kievului. Pentru Rusia, problema Crimeei și a Flotei de la Marea Negră devenea „arzătoare“. Profitând de faptul că Populația Crimeei, majoritară Rusă, peste 50 % chiar dacă recensământul făcut după incorporarea la Federația Rusă dădea 67 % din populație de etnie rusă, trupele ruse vor ocupa Crimeea și Rusia va organiza un referendum care bineînțeles va consfinți în majoritate, reîntoarcerea în Familia Rusiei. De altfel, Crimea nu a fost niciodată ucraineană.

Hanat Tătar, cucerită la sfârșitul sec XVIII de Trupele Imperiale Rusești, conduse de Prințul Grigori Potiomkin, ea va face față între 1853 -1856 unui Război contra unei Coaliții compusă din Turcia, Anglia, Franța, Regatul Sardiniei (și contigente din Moldova și Țara Româneasca) care avea drept scop să readucă Crimeea sub autoritatea Imperiului Otoman.
Rusia este învinsă, dar numai temporar căci după retragerea în 1859 a trupelor de ocupație, Imperiul Rus va relua conducerea peninsulei, ea rămânând totuși cu o majoritate a populației tătare, până după al II război mondial când sute de mii de tătari au fost deportați de Stalin în Siberia pentru că au colaborat cu Germania Hitleristă în timpul războiului.

În 1954, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Războiul Crimeii, Nikita Sergheevici Hrușciov, el însuși ucrainean va încredința, în mod simbolic, conducerea Regiunii Crimeea guvernului unional de la Kioev. Ordinele și Puterea, totul rămânând în mâna Moscovei. Aceasta este deci „apartenența” proaspătă a Crimeii la Ucraina.
Ignorând adevărul istoric, Uniunea Europeană s-a grăbit să declanșeze „valul sancțiunilor” contra Rusiei. „Păguboase” pentru Europa și în mare parte inutile!
Alegerea în 2019 ca Președinte a lui Volodimir Oleksandrovici Zelensky a marcat acutizarea conflictului cu Rusia.

Deja, 2014 a însemnat ruperea Consensului care a prevalat din 1990 și a însemnat apropierea între Occident și Rusia. În Realitate, Occidentul nu a respectat angajamentele convenite de Președintele Ronald Reagan, de Cancelarul Helmut Kohl și ulterior de Președintele George W. Bush, în momentul Reunificării Germaniei și a Dezmembrări Blocului Comunist, de a nu aduce Organizația NATO lângă frontierele Rusiei și a păstra o „zonă tampon” în jurul ei.
Trebuie amintit episodul dramatic din 1962 când Nikita Sergheevici Hrușciov a adus rachetele rusești pe teritoriul Cubei.

Ultimatumul Președintelui John Fitzgerald Kemmedy a fost clar: „„Retrageți rachetele sau dezlănțuiți „Infernul Atomic” . Am degetul pe buton””
Omenirea a fost la un pas de a retrăi Coșmarul de la Hiroșima și Nagasaki dar de 1.000 de ori mai puternic. Faimosul proverb „Ce ție nu îți place, altuia nu face”, aparent, nu este cunoscut de Americani!

Cei aproape 3 ani în care Președintele Volodimir Oleksandrovici Zelensky  a condus Ucraina, au adâncit „prăpastia “ apărută între această țară și Rusia.
Zelensky  s-a lansat, în mod greșit, într-o „cursă” frenetică pentru a obține admiterea în NATO. Mai mult, a făcut ca Poporul Ucrainean să devină convins că în caz de conflict, NATO ar putea proteja Ucraina. Or  apartenența statului ucrainean la NATO, pentru orice cunoscător al geo-politicii europene, a poziției Rusiei și Președintelui Vladimir Putin reprezintă un „Casus Belli” („justficarea unui act de război”) și Moscova nu ar fi admis în nici un caz acest lucru.
Mai mult, Charta NATO, prin art 5 presupune o reacție colectivă a membrilor săi numai în cazul în care unul din membrii săi este atacat. Acest lucru nu putea fii valabil pentru Ucraina, stat în afara Alianței!

Notă.Art5. Clauza sa este definită drept casus foederis. Conform acestuia, „părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice. Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după ce Consiliul de Securitate va adopta măsurile necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale”.

Suntem deci în plină desfășurare a acestei agresiuni sângeroase.
Statele Uniunii Europene, SUA, Japonia, etc anunță sancțiuni economice contra Moscovei. Arma „supremă” fluturată: excluderea Rusiei de pe Piața Financiară prin eliminarea ei din Tranzacția SWIFT care permite plățile bancare!

Foarte probabil această măsură va avea o influență mai redusă decât ceea scontată. De ce ? Pentru bunul motiv că Rusia, începând cu 2014, s-a pregătit pentru această eventualitate.
BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) și celelalte țări care au aderat la noua Forță Economică și Financiare au pregătit procedurile financiare de decontare între ele, evitând cele Occidentale, aflate sub Supremația Americană. A devenit acum evident că Alianța Obiectivă, Rusia–China, contra inamicului comun, SUA, este în curs de a câștiga în detrimentul Americii și a Lumii Occidentale. SUA, condusa de cel care va rămâne în Istorie ca cel mai slab Președinte, Joe Biden, nu mai asumă, în ciuda aparenței, rolul de Lidership NATO, „ceea mai puternică Alianță Militară a Lumii” cum o caracterizează Secretarului General al NATO, Jens Stolentberg, a fost învinsă după 20 de ani de Trupele prost înarmate și nedisciplinate, ale Talibanilor, în Afganistan!

Cum vor putea lupta contra unei Armate, ca ceea Rusă, în caz de Conflict ? Unde se va opri Președintele Vladimir Putin? Foarte probabil, nu va dori un conflict cu o Țară NATO pentru a evita ceea ce ar putea deveni un Război Mondial. În așteptare, mii de Ucraineni suferă și vor suferi pentru că au crezut în valorile Democrației Occidentale. Să dorim și să urăm din tot sufletul ca Vocea Rațiunii să câștige și Pacea să revină cât mai repede!

Zăngănitul de arme de la frontiera Ucraineană în interpretarea Generalului (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu

Jurnal Politic (1) – Inevitabilul s-a produs (Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite – Ecosec)

De ce Patria Română?

General de Bg. (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu,  directorul săptămânalului Patria Română