1.jpg)
A trecut neobservată încă o dată aniversarea eronată a zilei „Poetului nepereche”. Există nenumărate documente contradictorii care indică faptul că nu știm când s-a născut Eminescu, dar continuăm să sărbătorim hăbăuci. Noi celebrăm pe 15 ianuarie, dar sora lui susținea că fusese născut pe 20 decembrie. E posibil să se fi născut pe 5 decembrie sau chiar pe 14 decembrie, conform actelor școlare. Oricum, dincolo de aiureala zilelor de naștere, le propun entuziaștilor care ne îndeamnă la „prețuirea valorilor românești” oricum ar fi ele, un mic exercițiu lingvistic.
Se dau următoarele expresii eminesciene (toate luate cuvânt cu cuvânt din „Poezii”). Vi se cere să faceți propoziții coerente în limba română cu: cipru verde, pleiada-ți auroasă, al negurei flor, dormită oftarea, ondoală-n zefire, și-l confie, undoind încetișor, undula-n flori, răsgeme-ngrozitor, muge a pustiu, candida vâlvoare, deasupra idrei, plâns de cucuvai, joacă schinteind, păr ebenin, repede danț, mitutică, stânce nante, bolta brună, negru talar, orcanul ghețos, ale patimilor orcane, cântare metalină, flamă dulce, stele auroase, se cunun căzânde, rouă de plânsori, suvenirea surâsului, vinele stocite, dizmețit/ dismețită, vergin, delta biblicelor sânte (sau sânta candel-a sperării), reflectul ei roz-alb, mândru diadem, visul selbelor, zimbrul sombru (sau sombre palate), stea radioasă, veghea în estaze, garafa pântecoasă, cruce mărmurită, mese lunge.
Se pot adăuga substantive ca și: paranimfă, arpă, silful, fantazie/ fantazii, nouri, tristeță, lacrime, profume, desperarea, danțul. De asemenea, pot fi utilizate și verbe precum: întoană, freme, răspânde, resaltă, delasă, să rump, să blastăm, se aridic. Se pot adăuga regionalisme precum: încalte, voi cerca, nime, tină, vă mân.
Se mai pot alege absurdități precum diluviul de foc, cacofonii (clasicul „Ca cu a ei putere” sau „Ca cobea ce îngână”), rime ridicole (ochii săi… Știrbey), sau, optativ, se poate trece la analizarea unor propoziții aiuristice cum ar fi „bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare/Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite” sau „În darn răsună vocea-mi de eco repețit”. Pe final se poate medita câteva clipe asupra modului cum se face acordul între subiect și predicat, din fraza: „Minciuni și fraze-i totul ce statele susține”. Celui ce construiește cea mai bună frază i se atribuie din oficiu premiul „brațe nervoase” și posibilitatea „de a bea suflețelul din sân” (la alegere)!
Notă. Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Patrichi Viorel
Marș la clasa a IV-a! Marele profesor Doru Pop, care a cercetat limba română pe la universitatea Bolyai și prin Carolina de Nord, ne arată că Mihai Eminescu era un agramat, un fel de idiot cu față de pârțar. De exemplu, profesorul Pop sapă din greu și descoperă că Eminescu nu știa să facă nici acordul dintre subiect și predicat! Și ne oferă ca probă versul „Minciuni și fraze-i totul ce statele susține” din cunoscutul discurs al proletarului. După mintea universitarului Pop, Eminescu trebuia să scrie „Minciuni sunt totul” sau „Fraze sunt totul”. Și ce poezie de Pop ar fi ieșit! Evident, el are convingerea că „minciuni” ar fi subiect. Așa că marș la clasa a IV-a, Profesore! Și apoi să mai scrii…
Comments are closed.