În căutarea unei lecturi uşoare de vacanţă am dat peste Codul Cavalerilor, volumaş parodic în care Tom Eaton, un obscur scriitor sud-african, îşi încoardă muşhii literari şi bagă pe ţeava cititorilor ahtiaţi după Codul lui Da Vinci o caricatură haioasă, dar nu mai mult de atât.

Subintitulată „cea mai tare parodie după „Codul lui Da Vinci!””, cartea atrage privirea şi, din inerţia achiziţionării fără discernământ, banii lectorului naiv. După ce sărmanul de cititor fost atacat de Aquaforte cu Codul spart al lui Da Vinci, după ce a înghiţit de la Paralela 45 Codul lui Da Vinci. Surse secrete, a halit rapid de la Humanitas Adevăr şi ficţiune în Codul lui Da Vinci şi a prins Codul lui Da Vinci. Ghid de călătorie şi În lumea romanelor lui Dan Brown, ambele de la Rao, editura Tritonic a găsit şi ea un subiect numai bun de chiverniseală, acest Cod al Cavalerilor.

Ernevant este de la început titlul românesc al cărţii lui Tom Eaton (intitulată în original The De Villiers Code). Traducerea este un tembelism: nici un fel de cavaleri nu apar în roman şi nici nu se face vreo referire comică la cavaleri. De Villiers la care se referă autorul sunt primii hughenoţi din Africa de Sud (deşi poate fi vorba şi de una dintre artistele sud-africane specializată în nuduri), iar referinţa este una intra-culturală. Codul hughenoţilor sud-africani este o pastişă, cu trimiteri la istoria statului african şi intră în categoria de producţii numite în literatura anglo-saxonă drept „spoof”. Aceste pastişe, glumiţe literare pot fi traduse liber cu termenul de „lăbuţe”. Lăbuţele sunt parodii uşoare, jucării narative auto-erotice care scuipă în faţă mecanismele culturale ale literaturii „serioase”. Eaton nu vrea decât să fie simpatic, iar simpatice sunt secvenţele narative în care apar personaje copiate după Dan Brown, are, prin schematismul lor ridiculizează textul original.
De exemplu franţuzoaica Julie Citroen-care este o imitaţie pastişizată a lui Sophie Neveau (nepoata curatorului Muzeului Luvru, Jacques Saunière, o criptografă din cadrul Poliției Naționale Franceze, cu studii la Royal Holloway, Universitatea din Londra, în cadrul Grupului de Securitate a Informațiilor) este eliminată din roman şi înlocuită de o poliţistă sud-africană solidă, de teama încălcării dreptului la copyright.
La fel de ironice sunt scenele în care albinosul antagonist Victor Verster, suferă din cauză că a stat prea mult la soare şi se enervează când vânzătorul de îngheţată nu îi poate oferi, din cauza corectitudinii politice, aroma lui favorită: Plăcinta Eschimosului. „Învăţătorul” malefic este la Eaton un personaj dominat de soţie, profesor ratat şi dornic de căpătuire de pe urma dezvăluirii unui mare secret: prin venele multor personaje importante din Africa de Sud curge sângele adversarilor lor politici. Acelaşi Învăţător nu poate vorbi prea mult la telefon cu episcopul Festus Aringarosi pentru că nu are unităţi destule pe mobil şi a primit diploma de cel mai bun profesor de geografie. Scena de deschidere, în care custodele muzeului moare tăiat în bucăţi, iar bucăţile de trup continuă să umble prin galerie, sub ochii şi flashurile uimite ale unor turişti ridiculizează episodul morţii simbolice a lui Sauniere. În plus, la locul crimei, paznica muzeului îl ameninţă pe Langa să nu mâzgălească tablourile cu dulceaţă, parodia terminându-se cu descoperirea mădularului custodelui plutind mistic pe valuri. Dezvăluind „trucurile lui Dan Brown”, Eaton reuşeşte o excelentă caricatură a stilului narativ american, bazat pe frazarea simplistă şi pe mecanica şcolărească a dialogurilor. La un moment dat chiar există câteva pagini absolut albe, pentru că personajul C. C. Langa se supără pentru că este întrerupt de şoferul de taxi.
Cartea are o calitate majoră, văzut din ghiveciul lui Eaton, reţetarul lui Dan Brown este stupid de simplist: avem un lingvist-agent, o femeie frumoasă şi dinamică, un personaj malefic şi o conspiraţie globală (plus câteva enigme care aruncă în derizoriu stilul amatoristic din Codul lui Da Vinci). C. C. Langa – care este mai mult alter ego-ul lui Dan Brown, decât al lui Robert Langdon şi constituie vârful epic a tot ce poate fi un bărbat contemporan: câştigător al Premiului Nobel, fizician, bigot, specialist în decriptarea simbolurilor şi, mai ales, zeu al sexului-este asaltat de admiratoare şi se vede pe sine ca un talent unic. Această găunoşenie a autorului Codului lui Da Vinci reprezintă, poate una dintre cele mai distractive părţi din carte. „Codul cavalerilor” se citeşte uşor şi este fără pretenţii, parodia excelează mai ales atunci când referirile se fac direct la „Codul” original. Eaton are umor, dar, din păcate, nu are forţă narativă, nu reuşeşte să ducă intriga mai departe de micile jocuri retorice. Din păcate sarcasmul nu compensează inabilităţile de scriitură şi nici glumele şi travestiurile nu sunt suficiente pentru a face un mare autor.
Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.
Bibliografie
- Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)
- Doru Pop (CV)
- Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)
- Autor Doru Pop (Cărți)
- Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul
Articole asociate
Notă. Acreditarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), în calitatee de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)





Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…













1.jpg)
























Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului








[…] Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Codul codul… […]
[…] Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Codul codul… […]