Morfologia confluenței dorului cu iubirea – comprimată filosofică și Sofistcarea sau cum omul contemporan postmodern își complică artificial viața și activitatea – pamflet filosofic post postmodernist) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

• Morfologia  confluenței  dorului  cu  iubirea

Dorul și iubirea sunt noțiuni metaforice extrem de bine cunoscute și  răspândite în lumea largă, fiind pronunțate și utilizate de ambele sexe umane, însă de foarte multe ori, încurcându-le menirea, necesitatea folosirii, ambianța și formatul  constituirii lor  de mare și profundă trăire sufletească și fizică. Când spun despre formatul constituirii lor ca trăiri umane, am în vedere istoricul evolitiv-ontogenetic al suporturilor lor fizic-metafizice în perpetu și dinamică  transformare și organizare în arhetipuri bazale intrinsece, care formatează în timp nu altceva decât  ancestralul pe care se  alcătuiește ceea  ce  numim dor și  ceea  ce  numim iubire, incifrate organic în toată infrastructura atât fizic-biologică cât și în cea cognitiv-senzitivă a acesteia.

Încă odată despre iubire (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist & research professor, director & chief editor at Jurnalului Bucureștiului) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

În procesul  desfășurării marei  epopei a morfogenezei  dorului  și a iubirii, deși  organic închegate într-un  totântreg,  dorul  și iubirea totuși, etapizat evolutiv între aceste două  tipuri   sentimentale de percepție apar deosebiri radicale, care le  poziționează pe trepte diferite ale potențialului intrinsec-acestral-genetic al arhetiplui ființial  uman. Astfel se face, că iubirea, fiind o fire labilă, plastică, dinamică  și  transformabilă, înfluențată direct  și supusă ușor nemijlocit de cele  mai  diverse situații conjuncturale ale  veții, joacă, la figurat  vorbind, un fel  de factor tactic, un fel de stimulator al  constituirii, structurării și aprofundării a  ceea ce se stabilește în  acest feL concentrat și neschimbat – arhietipul  ființial  ancestral uman  intrinsec numit dor. Aceasta  de fapt este și  definiția  dorului.

În acest fel  constatăm,  că dorul ține  de  esențial, adică  de  primordial în ipostazele  sale metafizice, cele spiritual-sufletești. Figurat  forbind, așa dar, dorul constitue factorul strategic, cel temeinic al dezvoltării ființei  umane, care îl conține incifrat pe factorul tactic–iubirea. Deci  iubirea este factorul care influențează dorul, manipulând cu el și determinndu-i  intrinsec, de data aceasta  materia  funcțională  arhietipală fizic-merafizică (obiectiv-subiectivă) la etapa respectivă concretă, dar  nicidecum tot potențialul său istoric arhetipal  ontogenetic. Se  întâmplă atare  fapt,  pentru că  iubirea este nestatornică, încât pe  cât  de ușor și repede poate să se nască, pe atât  de ușor și repede poate  să  și  dispară. Tocmai datorită  acestui  lucru  ea poartă un  caracter preponderent  efemeric. De ce? Pentru că iubirea ține mai mult de fizicul uman, adică de biologicul său schimbător și  vulnerabil,  ghidat fundamental  de sexualitate, dar nu de ancestralul ei-materia  metafizică  stabilă  și  eternă. Toate acestea au loc în general ca princii ale relațiilor intrinsece, ca atare, între dor și iubire.  Însă în regim  de funcionalitate evolutiv-etapizată, se petrece  pervertirea dinamicii transformabile a factorilor ce influiențează din exterior asupra dorului  și iubirii  în sens pozitiv sau  în sens negativ.  Astfel  se face, că  la  unii oameni  dorul este mai  manifest și  mai accentuat, iar la alții poate  lipsi  cu  desăvârșire.

Iubirea de sine și demnitatea umană (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Dorul, așadar,  poate fi cel  mai  diferit posibil atât ca distribuție aplicată  către cineva sau  ceva,  cât și ca intensitate și  tensiune sufletească. Se întâmplă  atare lucru, atunci  când  dorul  se intersectează, încorsetează, îmbientează  și se amplifică cu o mare și tensionată iubire față  de cineva sau  ceva. În astfel  de cazuri  dorul  și iubirea  se  potențează reciproc,  dorul, adică,  de fapt,  capacitatea sufleteacă a omului de a recționa sensibil la o privocare/trăire, având o influență totuși determinativă asupra iubrii și condiționând omului comportamentul afectiv, pentru că dorul este stabil–ancestral și se supune încet, în mod evoluționist, etapizat transformării (vezi mai sus cauza). 

Așadar, în  astfel  de cazuri dorul omului stimulat de o iubire puternică va fi și el  puternic și priofund față de cel iubit sau cea iubită. Această metamorfoză se desfășoară, atunci când mersul  lucrurilor este pozitiv/dezvoltator. Însă  în cazul când mersul  lucrurilor este  negativ și iubrea este slabă  sau lipsește,  și  dorul omului este cu mult mai  slab, uneori  lipsind în  totalitate.  În  același timp trebuie  de  menționat  reeșind din  cele spuse, că orice om ca arhietip ființial  ontogenetic  ancestal (vezi mai sus) conține în sine pe Sein/sufletul-germenul, adică potențialul energetic ascuns permanent al  dorului, pe când nu oririce om dintre aceștea și  nu  numai cel mai  frecvent,  este capabil să iubească sau să iubească fidel și  statornic (vezi mai sus).

Drept  concluzie constatăm  deci următoarele: 1) atât dorul cât și  iubrea se îngemănează și au comun ca trăire afecțiunea;  a) afecțiunea  dorului  și b) afecțiunea iubirii, dar  în același  timp  se  deosebesc radical fiind trăiri/lucruri difrite prin 1) afecțiunea dorului  fiind  ancestrală, stabilă,  încet transformabiă ce ține preponderent de suflet/metafizic iar 2) afcțiunea iubirii fiind preponderent vulnerabilă, nestatornică, manevrabilă,  în  principal  fizic-biologic-sexuală,  foarte ușor transformabilă.

Comprimate filosofice („Oamenii în ipostazele primordiale ale iubirii”, „Cultură şi culturism de stat”) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic, franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Concluzia  finală:  dor  fără iubire poate exista, dar  iubire fără dor nu. Deci  să iubim cât  mai mult și puternic ca să ne fie dor  întotdeauna de cel iubit sau de cea iubită și atunci  viața  va fi plină și fericită și de dor și de iubire.  

• Sofistcarea sau cum omul contemporan postmodern își complică artificial viața și activitatea

Exagerările firii/minții umane sunt unele dintre  caracteristicile  dominante evolutive ale trecerii prin contemoranietate a omului postmodern-etapă a ei numită concret etapa post postmodernistă a  devenirii sale. Tema ete una de anvergură capitală și  poate servi drpet subiect de abordare a unui întreg studiu aparte, dar aici voi aduce în evidență nemijlocit impactul pe care îl are  asupra cotidianului obișnuit al veții omului și activităților sale unele ingrediente concrete ale sofisticării ei, care pun pedici serioase manifestării adevărului, simplei lui expuneri, punând concomitent la grea încercare răbdarea și mersul normal necomplicat artificial al lucrurilor și actvităților  umane.

Legea neînduplecată a exagerării (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Pentru a fi mai explicit, convingător, incitant  și  pe înțelese voi  aborda tema  de la sine persoană, adică de la persoana întâi singular a unei trăiri proprii, deși pot fi supus unor speculații rău voitioare,  tipice celor care vor să vadă și văd numai intriga și neverosimilul în orce lucruri, în special atunci când ele se anfățișează ca singularități  personale.  Am avut și continui să am nefericita  experiență a sofisticării inutile , preponderent inconștiente, alteori chiar cu  rea intenție  a încercărilor mele,  fără  însă nici un  rezultat de a accesa și a fi recunoscut  pe tărâmul publicistic atât literar cât și științific la  baștină,  adică la  mine  acasă  care se numește Republica Moldova, deși la  mine acasă este și Țara-România.

Mă voi opri  concret la acest fenomen care are o proliferare  în principiu fregvent alogică până în pânzele  nu albe, dar întunecate ale aberaței  și chiar uneori a absurdului, ce capătă deseori înfățișarea, pur și simplu, a unor năravuri obraznice  greu  de  tolerat, în special   în cazul de față a actvității științifice a unei  reviste autoctonă, cu toate  că aceeaș  experiență am  trăit-o aici și în cazul  publicisticii literare (vezi Petru Ababii, Transmulticultralismul monoteist sau trancedendență și creștinism. Paradoxurile postmodernismului basarabean. Suportul postmodernității”. Editura Prag-3, 2008, p. 183).

Morfologia  transformării omului în neom (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Cauzistic mă voi opri la un epizod concret experimenatat  pe viu aici, la  o  instituție sus-pusă, cu un reprezentnt și el sus-pus, cu grade în frunte (evident nu le voi da numele), care mi-a demonstrat puterea sofisticii/sofisticării lucrurilor, aberația și absurdutatea ei, care, de fapt, mi-a descoperit orgoliul mental de superior înfumurat a unui  om/oameni  pus(și) a gestiona întregi instituții, organe  mas media, reviste cultural-artistce, literare și  științifice și care, culmea, cred  cu tot mentalul și convingerea, că sunt chiar originari dar nu originali. De  ce  spun nu originali pentru că originalul ține totuși de lucruri mai simple, accesibile și mai ușor de înțeles, iar a fi originar în  sensul  postmodernist  al  noțiunii–a fi complicat, dar fals  crezut a fi superior, performant, deși  mai greu de înțeles, în schimb, obligatoriu, și  ceea  ce este principal pentru  sofistici, a fi importanți,  adică,  de fapt, a fi aberanți și chiar absurzi.

Esențial a fi orfiginar înseamnă pentru revista științifică și deriguitorii ei la care am  apelat  formalismele dar nu esențele, formalisme ridicate la rangul  absolut  de a  hotărî soarta unor adevăruri crezute ca atare și neesențial neglijate de formele  fetișiste livrești  textuale de toate felurile–ingrediente standardizate de orgolii la  fel  de standardizate și fetișisate de apucăturile postpostmdeniste ale  lor, care le domină  mentalul și el plin de orgolii  pe  care le  numesc sofisme mentale, iar producția lor  nemijlocită-sofisme pragmatic-lucrative.

Iată sofismele pragmatic-lucrative ce caracterizează concret această  publicație  științifică (nu-i voi da numele),  pe  care am  solicitat-o, dar care sunt, de fapt, proprii sub  diferite variații majorității publicațiilor cele mai diverse. Voi fi amănunțit în dealii pentru a evidenția semnificația și  „compoziția”  sofisticării și a sofismelor ei alcătuitoare pragmatic-lucrative. Respectiva revistă cere opotrtun și fără menajamente ca toate notele explicative care apar pe parcursul dezfășurării narațiunii textului, să fie identificate cu cifre, obligatoriu, puse în  paranteze pătrate (alte publicații cu cifrele puse sus în dreapta cuvântului), punctul după ghilimelele citatelor pus înaintea sau după ele în dependență de caracterul citatului, în cazul acestei  publicații notele de subsol (bibliografia), obligatoriu, trebuie scoase din text și așezate compact, tot obligatoriu, la sfărșitul textului (alte bublicații la sfârșitul fiecărei pagini  de  document).

Nu voi detalia caracterul arhisofisticat al expunerii referințelor bibliografice, încât se face impresia,  că oamenii care au introdus aceste aberante reguli, special au vrut să complice lucrurile astfel încât cei care nu dau importanță  fanatismului lor să nu mai persevereze,  să mai vrea să facă  ceva, gestculând a  lehamete,  dar a lehamite „gesticulând” și cu mintea. Acum  să  gândim puițn logic. Ce trbuie să  facă  cel care scrie? El trebuie să fie  încordat și să țină cont nu cumva să nu țină minte,  să omită ceva din toate aceste detalii, apoi să nu  greșască  cum  se pun cifrele  notificabile, apoi citatele  să le transfere la sfârșitul textului de fiecare dată întorcânduse, citindu-le din tect, impunâdu-l astfel pe cititor să  înrerupă  cititul și să consulte referința, asfel impunându-l  să  întrerupă  și cândul  propozițiilor citite și tot așa, cu același caracter, sens  și aceeași  semnificație până la capăt. Sau să zicem. Oare când  cititotorul nu vede direct în text care citat bibliografic este  întreg  și care  este parțial? Nu!? Obligatiriu soarta lui  trebuie pecetluită cu un nou  sofism, cu un punct care din neatenție  poate fi pus înaintea  sau după  ghilimelele  de rigoare.

Dar  ce  se petrece cu referințele/citatele  biliografce  autoricești de la sfârșitul textelor documntare?!  Din ele  sofisitcatorii postmoderniști înfumrați și crezuți superiori oricărei simplități/simplificații au făcut adevărate oaze a sofismelor  inoperante/a sofistcărilor, atât  de stufoase  încât dacă greșești și pui, doamne ferește, de pildă, anul  publicației  înainte sau  după numărul paginii citate  este tragedie, iar documentul nu-ți  va fi din această cauză, pur și simplu, publicat, necăutând valoarea  lui  esențială. Da! Da! Acest avertisment  stă  cocoțat prinre alte  restricții standard, de acet fel, de fapt, niște nimicuri ale unor mentalități   postpostmodernste foarte  nocive  pentru  un  act de  creație liberă.

Oare nu ar fi mai normal, mai ușor, mai lesne, loigc, corect și accesbil ca toate aceste complexități, artificialisme inutile de înlătuat și omise foarte simplu, și de pus referințele biblografice întocmai cum sunt fără a le înfrumuseța cu fel de fel de  sofisme imediat, nemijlocit la sfârșitul citatului în cauză, încă și mai mult  artificiazlizat de așa zișii temerari ai adevărului științific? La urma umei nu trăim într-un habitat ideal, cu oameni idali, performanți  în toate cele  știute și  neștiute.  Ferice de cei peformanți dar nicidecum ideali, însă care sunt  sunt  minoritari și ai impune și pe ceilalți să fe la fel, este un  lucru  imposbil. Se are în vedere oamenii cu adevărat performanți/esențiali, dar nu parodiile lor fomalist-postpostmoderiste.

„Bâlciul deșertăciunilor” este o iluzie  sau nu? (comprimată filosifico-pamfletică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Viața și așa este extrem de sofistcat construită și nu este nevoie  de a o mai sofistica/complica încă. Și nu este cazul ca arealul intelectelor să fie „violat” și  artificializat de cei care se cred superiori prin înfumurările  lor stufoase  în  modul  cel  mai  diversificat  posibil. În el convețuiesc  intelecte dintre cele mai variate, printre care sunt unele mai performante,  ce nu dau importanță  de la sine natură formalismelor de tot felul, dar care  nu pot să găsească realizare  în  masa amorfă a  atmosferei post postmoderniste dominantă  în care  trăiesc.

O altă gafă postmodernistă caractetistică multor publicații cultural-ștințifice, în special a celor  oficioase  din  oricare  domeniu  de activitate este  refuzul de accepta materiale publicate cândva deja de alte reviste. Refuzându-mi documentul gestionarul publicației respectve mi-a replicat, că revista  este  de știință și ea are standardele și  regulile ei stricte obligatorii dintre cele menționate aici, ca ceva foarte oruginar, crezut de recenzenții ei, drept o revistă  care publică numai  și numai articole  inedite, adică, de fapt, suprasofisticate și încă numai dintre cele  nepublicate nicăeri, cândva de alte periodice. Performanțe  superioiare dinte  cele  mai  alese măi frate, nu frunză verde, probabl  pentru a părea, fals desigur, că sunt ceva  ieșit din comun, adică excepțiionali, de parcă  publicațiile sunt atăt  de multiple și cititorii atât de mulți și speciali încăt așteaptă zi și noapte să citească  absolut totul și  pe toate nu cumva să rateze ceva sau să repte citirea. Așa înșeleg acești oameni-căpetenii a fi democratic, adică așa înțeleg ei adevărta democrație.

Caracterul realităților actuale la etapa prezentă, este dominant polivalentă estimativ-valoric, și ea se spirijină legic pe niște reguli determinate democratic de la sine  necesitate prin care își ordonează oportunitatea de a  fi. Pe aceste legi care le dictează  omului percepția și ea legică constituitoare, de fapt, trebuie acceptată și înțeleasă corect, dar nu implimentată după reguli interpretate pervers, egoist și orgolios, împovărate  cu fel de fel de sofisme  si sofsticări   prin care omul  se complică pe sine, viața, astfel, de fapt, pedepsindu-se cu propria ignoranță postpostmodernistă îngânfată și întunecată. Odată ce realitatățile posedă o ordine,  prin urmare și componentele lor trebuie să  funcțineze ordonat cu reguli. Nimeni nu cere renunțarea la  ordinea unor reguli inclusuv  în  publicistica  de  toate tipurile,  dar ele nicidecum nu trebuie să  întreacă  bunul simț, ci trebuie implimentate logic și corect,dar nu  înloucite și  învălmășite sofisticat cu artificii alogice și inoportune, care împovărează grav actul cunoașterii. Oare nu sunt artificalismele sofisticate ale unor  miniți inflamate de morbul postpostmdernist al formelor și mult mai puțin de esențele ascuse de  ele adevărate pacoste,  aberații  și chiar absurdități și  paradoxuri? (vezi Petru Ababii, „Căutăm formele sau esențele ascunse de ele”, „Jurnalul  Bucureștiului”, Ianuarie  2026)? Din  păcate se constată, că în spațiul  publicisticii românești, nemaivorbind de cea basarabeană sunt puține publicații care nu sunt afectate de acest morb al „performanțelor excepționale postpostmoderniste” molipsitoare, înțelegând perfect specificul actual al conjuncturilor  postpostmoderniste românești, debarasâduse efectiv și corect de apucăturile fetișiste și nocive formale ale perioadei în curs de traversare, servind  drept exemplu  de  urmat pentru toți ceilalți.

Petru Ababii și a sa gândire critică filosofică – o viață trăită fără jumătăți de măsură – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Cronică de întâmpinare de Dr. Iosefina Schirger dr (poetă și prozatoare)

Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova,  a absolvit în 1972 Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporan; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris (Referat asupra Operei filosofice al autorului Dr Peru Ababii), Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Articol asociat

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Subiect de teză de doctorat. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Formalismul (psiho)socio – matematic al unui dosar infracțional criminal în cadrul jurisdicției franceze. Modelul operatorial – spectral de investigare {sup[ps(y) – sp(y)]diag(y)} a testului sociometric judiciar

Subiect de teză de doctorat în științe sociale (socio – judiciare). Eugen Weidmann (german) și André Vitel (francez) – ultimele execuții publice (prin ghilotinare) în Franța. Incursiune în istoria seculară a execuțiilor publice franceze pe baza teoriei categoriilor, a rețelelor și a grafurilor (Marile dosare criminale ale execuțiilor publice prin ghilotinare). Modelul operatorial – spectral de investigare {sup[ps(y) – sp(y)]diag(y)} a (i)responsabilității penale în combaterea erorilor judiciare

Subiect de teză de doctorat în științe sociale (socio – judiciare). Incursiune în istoria execuțiilor celei de a V-a Republici Franceze (4 octombrie 1958 – 9 octombrie 1981). Modelul operatorial – spectral de investigare {sup[ps(y) – sp(y)]diag(y)} a (i)responsabilității penale în combaterea erorilor judiciare

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

Codul socio‑genetic (CSG) – o repunere în dialog a umanului prin filtrul științei și filosofiei – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

„Elogiul matematicii – Elogiul vieții” prin intermediul sistemelor complexe (teoria haosului) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)