Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Un altfel de București. „Dicționar Utopic” – a 123-a carte a marelui...

Un altfel de București. „Dicționar Utopic” – a 123-a carte a marelui intelectual Grid Modorcea (Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Am primit de la artistul plastic Ioan Cuciurcă, grafician de elită, curatorul Salonului de grafică anuală al României, un ciclu fotografic, în 13 episoade, Street Photography in Bucharest (Fotografii stradale în București). Vă mărturisesc că de la artistul fotograf, pictor și sculptor Vasile Blendea nu am mai văzut așa ceva. Bucureștiul văzut de Ioan Cuciurcă este o imagine de paradis. Încadrările și linia compozițională dau o dinamică aparte imaginilor și ne revelează un oraș „ascuns”, plin de mister.

Sunt imagini de vis ale orașului București, care ne introduc în timp, în Bucureștiul de altădată, în lumea pionierilor, a arhitecților care au construit acest oraș, care au făcut din el Micul Paris. E o mare iubire a artistului pentru un oraș mereu sluțit de edilii lui, fiecare făcând mari promisiuni, ca unul Pasalelă, care spunea că a vorbit deja cu arhitecți japonezi și că Bucureștiul va arăta ca Tokio, cu șosele suspendate! E bine că orașul a rămas ne-suspendat, ci doar primarul-medic a fost suspendat undeva pe la  Jilava. Numai primari cu vorba. O expoziție organizată la Academie de Răzvan Theodorescu a relevat capodoperele arhitectonice ale Bucureștului total abandonate de edili. Măcar dacă unii mai breji ar fi fost și ar fi în stare să întrețină acest oraș, să renoveze vechile clădiri din „Belle epoque” și interbelic. Să facă o autentică întreținere a lui, nu ce face toboșarul Nicușor.

La Belle Époque, „epoca de aur” în care condițiile de trai au crescut considerabil

Păcat că Ioan Cuciurcă nu i-a făcut și lui Nicușor o poză, cu o tobă de gât, cu explicația „Nicușor are o tobă, bum, bum bum…”. Dar e foarte frumos că el nu a politizat orașul. Iar clădirile înalte le-a fotografiat în așa fel încât par un fel de zgârie-nori, o felie din New York, urmărind într-adins à la Jean-Michel Basquiat acest efect extra-planetar, pozând îndeosebi clădirile și zidurile pline de graffiti. E uluitor că nu vedem nimic murdar în Capitala Romîniei, de parcă ar fi o capitală de viitor, pe care am dori-o așa, curată. Ciclul lui Cuciurcă ar fi demn de un album turistic, fiindcă în America, la rafturile bibliotecilor, România nici nu există, toate țările sunt prezente prin albume fotografice, numai România, nu! Acest ciclu, Fotografii stradale, ar merita o atenție din partea UAP, a Ministerului Culturii, a Guvernului, să investească într-o astfel de carte de vizită fotografică. Minunate sunt pozele din Cișmigiu. Unghiurile alese, felul cum cade lumina, cum se reflectă pădurea în apa lacului, peisajele cu instantanee umane, fac din Cișmigiu un parc magic.

Nu demult, am scris și publicat un articol în care arătam ce dezastru a făcut Nicușor din acest parc. L-a răscolit cu totul. Iar crima lui cea mai mare a fost că acolo unde era altădată iarbă și flori, a pus pietriș. A astupat pământul din jurul Pavilionului central numai cu pietriș. Pe vremea lui Ceaușescu, exista un sistem de irigații, care menținea parcul viu, iarba și florile. În loc ca Nicușor să refacă acest sistem, să ude parcul, el a găsit soluția să-l omoare. Lipsa de ploaie din acestă vară, a făcut din el un maidan. Și acum nu mai există nici un fel de iarbă în el, totul este uscat și bătătorit. De curând, s-au instalat noi aparate de joacă ptentru copii, după modele occidentale. Îl invit pe Ioan Cuciurcă să realizeze un ciclu numit Copilăria. În racord cu citatele lui Brâncuși despre copilărie. Nu există ceva mai frumos decât acest spectacol ludic, al copiilor care se joacă, al vieții dumnezeiești, în care citești viitorul țării. Mi-a plăcut îndeosebi faptul că pe artistul-fotograf îl interesează viața, oamenii! Dar nu cancanul, nu senzaționalul, ci firescul. Imaginile sunt pline de tineri, de tot felul de oameni în ipostaze cotidiene, tot felul de instantanee, care configurează viața umană a orașului.

„Nicușor pe eșafod” (Corespondență de la Grid Modorcea, Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Ioan Cuciurcă este un artist al fotografiei. Calitatea aceasta deosebită a fotografiilor, care sunt foarte dinamice, foarte cinematografice, are drept cauză faptul că artistul este un grafician de elită, cum am spus, fapt dovedit și prin ceea ce a expus în Saloanele de grafică, dar mai ales în expoziția sa de la „Simeza”, de acum câțiva ani, unde, pe lângă lucrări de grafică, a expus și fotografii artistice, precum seria unui bărbat legat cu funii, înlănțuit, la concurență cu Mihai Stănescu! Iar grafica sa digitală, peisajele liniare, ca niște săbii Ninja, superbe spectacole viu colorate, concurează abstracționiștii americani, cum sunt cei care expun curent la Pace Gallery. Fotografiile sunt marcate de această experiență. Artistul plastic din el își spune cuvântul atunci când privește prin obiectivul aparatului de fotografiat, care nu este o năzdrăvănie modernă, cu calități și lentile de ultimă oră, este un modest „Canon”. Mijloacele contează în artă, desigur, dar nu ele sunt cheia valorii, ci felul cum le folosești, cum le valorifici. Fotografiile stradale merită o expoziție amplă, cu proiecții, să le vadă toată lumea!

Mi-aduc aminte cum i-am organizat lui Vasile Blendea o expoziție la Cinemateca Română, în care el a expus o Istorie a literaturii române în imagini, de la Arghezi la Nichita Stănescu, cu explicații cum i-a fotografiat pe Bogza, Marin Preda, D. R. Popescu și pe toți corifeii literaturii cărora le-a bătut la ușă. Iar eu, în sala de proiecții a Cinematecii, prezentam filmul Brâncuși-Cioplitorul de suflete! Eveniment rar, cum nu a mai existat în România. Trebuie să reînviem această tradiție, a marilor fotografi-cineaști ai României. Ioan Cuciurcă trebuie să expună ce a creat, fiindcă fotografiile sale sunt adevărate opere plastice. Și acestă expoziție trebuie să aibă loc la cea mai vie galerie din București, Kulterra, și să devină itinerantă, să meargă în toată țara. Ministerul și UAP trebuie să o finanțeze. De la Vasile Blendea nu am mai văzut în România vreo expoziție de fotografie valoroasă.

În America galeriilor expozițiile de fotografii sunt mai numeroase decât cele de artă plastic propriu-zisă. Fiindcă americanii pun la baza filmului fotografia. De aceea se și numește țara filmului. Pe aripile vântului, de pildă, este modelul unui mare fotograf-cineast, Victor Fleming, care a fost un renumit fotograf, iar imaginile din filmul său sunt memorabile, fiindcă sunt fotografice, fiecare secvență semănând cu o serie de tablouri filmate. Este filmul care deține recorduri de vizionări și încasări. Atenția fotografului este mai mare decât cea a operatorului, care se bazează mai mult pe calitățile tehnice ale aparatului de filmat. De aceea, în multe filme imaginea este stângace, neglijentă.

În cazul unui artist-fotograf, acest lucru nu este posibil. Și dacă vreți o judecată de valoare asupra filmului românesc, vă spun că majoritatea filmelor bune sunt creația operatorilor lor. Imaginea este cea care triumfă în ele. Operatori ca Nicolae Barbelian, Ovidiu Gologan, Grigore Ionescu, Alexandru Întorsureanu, Călin Ghibu, Iosif Demian, Florin Mihăilescu, Nicolae Mărgineanu sau Dinu Tănase și-au pus amprenta pe filmele pe care le-au creat, nu-i de mirare că unii dintre ei au devenit și regizori, au făcut filme. La nivelul școlii românești de imagine nu s-a situat nici un alt compartiment. Și cred că Noul Val al filmului românesc datorează performanțele tot operatorilor tineri (generația Marius Panduru, Oleg Mutu), care continuă tradiția marilor artiști-fotografi-operatori ai acestei arte.

Fotografiile stradale sunt tablouri în mișcare, fiindcă episoadele lui Ioan Cuciurcă sunt legate, au o unitate de privire, de viziune, datorită și fondului sonor,  muzicii chopiniene care le ilustrează și ne dă iluzia mișcării. E suficient să vedeți fotografiile alb-negru ale lui Ioan Cuciurcă, sunt excepționale! Imaginile alb-negru și cele color se armonizează perfect. De aceea, eu îl îndemn pe artist să meargă la Kulterra, unde va găsi un pasionat al noului, Ștefan Vezure, și să organizeze împreună o expoziție, să le vadă pe viu cât mai multă lume.

Grid Modorcea („the great Mitică”–Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)

Dicționar Utopic, prezentare

Este pentru prima oară când în cultura română apare un Dicționar Utopic dedicat artei neconvenționale a viitorului. Este a 123-a carte a lui Grid Modorcea și a 25-a sa carte dedicată artei din Cetatea viitorului, pe care a numită-o Civitas Innocentiae.  Este o lucrare cu totul specială, care completează volumul Homo Novus, romanul viitorului, care prezintă pe larg cum arată această Cetate a Inocenței. Este un dicționar practic pentru cei care stau cu fața spre viitor, care visează o lume mai bună, care construiesc încă de pe acum Civitas Innocentiae, o cetate a omului liber, neînregimentat, purificat. O cetate ideală în care individualitatea se realizează prin armonie cu comunitatea.  O lume a egalității depline, posibil de realizat, pe baza valorilor omenirii și a celor mai bune fapte pe care ele le-au creat.

Sunt incluși în acest dicționar termini care privesc lumea de mâine, Lumea II, în care am vrea să trăim, în care nevoile materiale au fost depășite și existența are o singură dependență majoră: arta, felul artistic cum își trăiesc oamenii viața. Explicațiile fac legătura între ceea ce este și ceea ce va fi, între fenomenele majore așa cum sunt ele înțelese azi și cum sunt prevăzute a se derula în viitorul apropiat sau îndepărtat. Volumul mai cuprinde și trei Anexe dedicate tendințelor actuale care pregătesc arta neconvențională a viitorului. Sunt analizate cele mai semnificative expoziții de artă americane, care configurează o realitate utopică în care toți oamenii vor face artă sau sunt legați de plăcerile estetice. Există deja un târg de artă dedicat acestei relități, numit Outsider Art Fair. În contextul când pacea va triumfa și omenirea nu va mai depinde de nici un fel de zei, de politică, religie și bani, când traiul oamenilor va fi asigurat, Viitorul va fi o operă de artă. (Redacția Editurii Scriitorilor)

Articole asociate

Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Istoria artei ca un roman – „Vizitatorul” (roman) cel de-al 122-lea volum al marelui intelectual Grid Modorcea (Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață), corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Zilele academice ieșene. Sesiunea știinţifică anuală a institutului de cercetări „Acad. Ioan Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi [(Lucrarea „Rolul parametrilor comunicării prin social – media în promovarea sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)]

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe?

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 1)

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez, napoleonian, de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

10 COMENTARII