Acasă Evenimente „Uns cu toate alifiile” (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist,...

„Uns cu toate alifiile” (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

„Să te ferești totdeauna de acela care te-a înșelat o dată.” – Publius Syrus

Conform dicționarului de argou al limbii române, expresia „e uns cu toate alifiile” definește un om care a trecut prin multe, s-a ocupat de multe activități „ortodoxe” sau mai puțin „ortodoxe”, un om cu experiență mare de viață, versat, abil, viclean. Deci, caracteristici esențiale ale acestei expresii sunt experiența și viclenia.

Viclenia (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Experiența provine din dobândirea multor cunoștințe despre realitatea zilnică a vieții, din contactul material interacțional dintre om și lumea înconjurătoare. Noțiunea ca atare are mai multe înțelesuri:

  • Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc zi de zi, din realitatea înconjurătoare;
  • Verificarea cunoștințelor deținute pe diferite căi, prin metode practice, pentru cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare;
  • Încercare, experiment provocat intenționat pentru a face observații, a studia ceva;
  • O trăire a unui eveniment rămas în amintire, petrecut în trecut, în general
  • Suma experiențelor de viață, a trăirilor pe care o persoană le-a avut.

Înțeleptul Socrate spuneacă: Experiența este ceea ce îți permite să identifici o greșeală, când o faci din nou!” Poți s-o identifici înainte de a săvârși din nou greșeala sau după. Depinde cât de repede îți merge mintea, adică cât de repede te ajută ea să-ți amintești o situație prin care ai trecut.

Pași prin istorie, călător prin timp – Socrate (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Aristotel spunea: „Dacă vei dovedi cauza, vei dovedi la o dată efectul, și invers; nimic nu poate exista fără cauză”. În limbajul actual, deosebit de cel al lui Aristotel, filozofia aristotelică folosește cuvântul „cauză” pentru  „explicație” sau „răspuns” la întrebarea „de ce” s-a întâmplat.

Experiența dobândită ne oferă întotdeauna o informație reală despre viață! Ca atare, este bine ca un conducător să fie un om trecut prin anumite situații în viață, putând adăuga astfel un bagaj inteligenței, transformat apoi în înțelepciune.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Socrate, Platon (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea, spunea că viața este o instrucție perpetuă între cauză și  efect, că oamenii slabi cred în noroc, ceiputernici–în cauză și efect.

Conceptul de cauză–efect are o vechime de milenii și se bazează pe observația umană asupra realității și modificărilor pe care le suferă. Analiza stărilor ambientului și a efectelor acțiunilor umane asupra acestuia a dus la constatarea că orice se întâmplă în natură se poate motiva cumva, consecința acțiunii oricărei cauze fiind numită generic „efect”, iar cuplul „cauză-efect” a devenit mecanismul de explicare aproape a orice există pe lume. Adică, între cauză și efect se produce ceva, ceva care devine o experiență a vieții. Viclenia, această însușire, comportare a unui om, este sinonimă cu a fi perfid, ipocrit, fals, vicleșugit. Are și un sensdiminuat: șiretenie, șmecherie, șiretlic, stratagemă.

Se mai poate spune că vicleana este folosită într-un scop rău, este arma diavolului. Ea vine ca o atitudine înșelătoare, specifică celor care caută să profite de pe urma celor de lângă ei. Omul viclean nu poate fi sincer, cinstit. El are gândirea pervertită. Viclenul caută să pară înaintea celorlalți mai bun decât este, viclenia sa fiind adesea asociată cu ipocrizia, falsitatea, șiretenia, prin care caută înșelarea cuiva.

Vicleniei îi plac întunecimile vietii! (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Starețul unei mănăstiri spunea: „Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul, atât duhovnicește cât și firește; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creștin, asta e departe, dar nu mai poți fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului”. Se distruge astfel tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai a tât, ci și tot ce-i omenesc.

Vicleanul știe mai bine ca oricare altul să iasă din încurcături, experimentele pe care le-a făcut l-au transformat într-un om versat–„uns cu toate alifiile”–și este greu de doborât, fiindcă el s-a „rafinat” întru viclenie, a devenit sau este pe cale de devenire, „regele” viclenilor. Nimic nu este mai cutremurător decât strigătul omului viclean, sigur pe el care, conștient în sineasa de ilegalitățile făcute, vrea să scape de ele, să arate lumii că este un om puternic și nimic nu-l poate doborî. Sub masca falsei bunătăți, falseei omenii, falsei dreptăți, cel viclean caută să-i îmbrobodească pe susținătorii lui cu diverse minciuni, promisiuni.

 

Unde ne este demnitatea, curajul de a înfrunta om de acest gen? Cum este posibil ca unele țări din Uniunea Europeană să vrea altceva decât frații, verii lor? Atunci de ce au intrat în aceastăuniune? Este proverbială expresia unul hăis și altul cea”, și căruța nu va mai înainta! Pentru cine nu cunoaște expresia, săi-o amintim că este un strigăt cu care se mână boii înjugați pentru a merge spre stânga. A trage hăisa=atrage la stânga, a nu fi de acord cu ceilalți, adică doi oameni care nu se înțeleg, unul zice „hăis” și celălalt„cea”...Cam așa sunt aceste vremuri pe care le trăim: hăisăm, hăisăm!Și așa ne tulburăm!

Cu mulți ani în urmă am scris un alt eseu în care explicam că expresia provine din latină, unde existaşi ca proverb: În română este mai cunoscut ca: dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuia regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.Hr. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi. Strategia a fost folosită efectiv şi eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi ai celui Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriv aceluilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor, cu un număr mic de trupe.

În fine, să ne ocupăm de vremurile apropiate, când s-au găsit alte metode de divizare. Au fosts erviciile de Securitate, întocmite după modelu lcelui stalinist din Uniunea Sovietică. Ca să fii recrutat de KGB în serviciul de contraspionaj, de exemplu, trebuiasă ai o pregătire specială. Și deveneai „uns cu toate alifiile”! Masaj serios! Școală serioasă, nu glumă. Probabil că se dobândeau și cunoștințe de psihologie, pentru a putea cunoaște bine indivizii pe care erau obligați a-i urmări și a-i pedpsi.

Astăzi, unii dintre noi exprimă sentimente de respect și admirație unor conducători orgolioși până la pierderea minții, și care acționează în vederea distrugerii unui alt popor. Ba mai mult, încercând să-i convingă pe alții că „acesta nu este un popor!” Cum se poate gândi în acest mod? Unde ne este demnitatea? Chiar ne dorim continua încrâncenare, dezbinare? Admirăm și respectăm, ce? Comportamentul dictatorial? Și pe vremea lui Stalin era tot așa. Unii îl admirau din idioțenie, alții din supușenie, și alții de frică. Și pe vremea lui Ceaușescu–tot așa. Și din păcate au mairămasdestuiimbecili! Dar, treaba lor! Poate dacă n-ar fi ei, nu am putea departaja cu ușurință binele de rău.

Rusia chiar dacă invadează sau nu teritoriul Ucrainei, deși pregătirea de invadare este evidentă, oricum a adoptat o strategie cinică, de o rară cruzime. Să-ți permiți un astfel de joc cu adversarul tău, înseamnă că îl consideri de la început inferior; o astfel de pregătire cu amenințare, cu șantajarea Organizației Națiunilor Unite, a Statelor Unite ale Americii, dovedește mai mult decât o stare de anxietate, este suprema răutate, dacă nu nebunie, din dorința de răzbunare, de punere la punct, de a-ți arăta supremația, de a reface ceea ce nu mai poate fi refăcut. Cauza se bine cunoscută. Acum săvedem și efectul ei!

Orgoliul și mândria (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

 Corespondență de la Vavila Popovici

„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/de bătaia de aripă a păsării în agonie… /În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”

Notă. Articolele autoarei  Vavila Popovici  în Jurnalul Bucureştiului

Articole asociate

Zăngănitul de arme de la frontiera Ucraineană în interpretarea Generalului (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu

Jurnal de călătorie după un an de pandemie Covid–19 (Corespondență din Ucraina de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite)

Viorel Patrichi: Hulă rusească și arohanță haholă pe… Donul liniștit

Viorel Patichi: Se pare că Nursultan Nazarbaev nu ar fi un fugar…

Viorel Patrichi: Rusia a trimis trupe în Kazahstan. Intră și China în hora din Kazahstan?

Nota redacției

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului