Acasă Turism O călătorie prin locuri mai puțin bătute: Georgia (Corespondență de la Paulina...

O călătorie prin locuri mai puțin bătute: Georgia (Corespondență de la Paulina Popescu, prozator, preşedinte al Asociatiei Românilor din Triunghiul de Aur-ARTA, Canada – Ontario)

Ideea de călători în acesta țară cu un aer misterios post sovietic a venit dintr-o discuție cu un prieten dar m-a atras pentru că nu știam nimic despre ea și nu fusesem niciodată în acest colț de lume, Caucaz. Așadar am cumpărat bilete din Bucureșți la Tbilisi cu escală la Atena, zbor realizat de Aegian Airline, singurul dezavantaj a fost zborul de noapte. De fapt aproape toate avioanele zboară noaptea din acesta țară.
Hotelurile le-am rezervat noi prin Booking, majoritatea dintre ele avînd și micul dejun inclus iar pentru deplasarea de la un oraș la altul am folosit taxiul.
Georgia este o țară necunoscută, cu peisaje grandioase între munte și mare în Caucazul de Sud. Plimbîndu-te pe străzile din orașul vechi respiri un aer oriental sub balcoanele colorate și îți rămâne în minte mirosul edenic de smochini înfloriți. Situat pe vechiul drum al mătăsii, Tbilisieste un pod peste două lumi și două continente Europa și Asia.
Orașul are o frumusețe spectaculară fiind așezat pe malurile râului Koura înconjurat de munți magnifici pe trei părți.
Tbilisia fost ars în întregime de perși la sf sec 18, refăcut în perioada țaristă, construcțîi tipice din epoca Uniunii Sovietice se amestecă cu interesante clădiri medievale.
Centrul orașului nu este mare și se poate parcurge ușor pe jos. Am folosit metroul, adînc săpat în mijlocul orașului și ft ieftin, 0.5 lari (25 cenți). Am întîlnit turișți ruși și polonezi atrași de prețurile mici. Bineînțeles că am văzut și două oacheșe țigănci vinzind pantofi la gură metroului.
Tbilisi este celebru mai ales pentru superbele balcoane din lemn sculptat care se clatină în cartierul vechi și unele dintre ele sunt gata să cadă. Alexandru Dumas în cartea să Voyage au Caucase amintește despre băile persane cu apă sufuroasa iar Pușkin vorbește despre băile turceșți.
Aleea Rsustaveli este un fel de Champ-Elysées local, unde se află Opera și Muzeul național care oferă panorama culturii antice, cu statui din aur, figurine, coroane ale triburilor antice pînă la epoca modernă a Georgiei precum și perioada ocupației sovietice. Aici sunt expuse rămășițele omului modern datind de aproape 2 milioane de ani. Exponatele sunt explicate în limba engleză care este un lucru lăudabil.
Istoria vechie a Georgieii-a inspirat pe argonauți. Legenda spune că Colchis, care locuia în Georgia posedă un berbec cu lînă de aur iar Iason și argonautii au fost trimiși să o aducă în Grecia.  Lînă de aur repezenta simbolul bogățiilor din țările de est la care rivneau elenii. Căutătorii de aur puneau niște lînă în rîurile cu nisip aurifer pe care o atrinau la uscat ziua și adunau aurul după ce o scuturau bine. Iason ar fi întîlnit-o pe Medea prințesă georgiana.
În anul 2014 a avut loc o teribilă inundație în Tbilissi care a ucis sute de animale și 20 de persoane. Un tigru evadat din grădina zoologică a omorît un om.
Fortăreața Narikala există încă din secolul 4, în mijlocul ei se află biserica Sf Nicolae. Puteți ajunge acolo cu telefericul.
Biserica ortodoxă Sameba sau Sfînta Treime, construită din piatră albă este cea mai mare și cea mai frumoasă din oraș, mai ales din exterior, construită în 2004  reprezintind renașterea spiritualitățîi georgiene după decenii de oprimare sovietică. A fost construită cu donațîi private și este una dintre cele mai mari biserici din Europa de Est.
Statuia Kartlis Deda, mama Georgia reprezintă o femeie îmbrăcată în costum georgian tradițional, care are o cupa de vin într-o mînă și sabia în cealaltă pregătită pentru dușmani. Protectoarea orașului veghează peste locuitorii ei, se ajunge acolo pe jos traversind grădina botanică sau cu telecabina.
Ceasul aplecat există din 2010 și a fost construit din materiale vechi, care îți oferă un mini show în fiecare zi la 12 și ora 19. Un bărbat întîlnește o față se castoresc, au copii și apoi mor, ciclul viețîi.
Podul păcii, monument moderndatează din 2009 după conflictul cu Rusia, fiind un pod simbolic făcînd legătură dintre vechiul oraș și viitor.
Noul teatru face parte din arhitectură futuristă, un fel de șurub din sticlă și metal care se strecoară sub picioarele parlamentului.
Micile străzi din centrul istoric au un farmec aparte și la fiecare intersecție apare cîte o biserica, o casă în ruină sau o nouă construcție ultramodernă.
Două, trei zile sunt suficiente pentru a descoperi toate secretele capitalei.
Tbilisi este alimentat de izvoare de apă caldă care țîșnesc direct în plin centru al capitalei. Puteți închiria o sala privată la băile sulfurose pentru 40 de lari (18 eur) aveți un mic salon cu toaletă și piscină cu apă termală numai pentru dvs. pentru o ora, udată cu un pahar de vodtka.Tbilisi în limba georgiana înseamnă cald. Regele care vină pe acest ținuturi a fost surprins să vădă că un fazan pe care îl împușcase a căzut într-un zvor de apă fierbinte și a ieșit gata fiert. Fazanul face parte din emblemă orașului Tbilisi.
De la Tbilisi am făcut o călătorie în mică localitate Mtskheta, clasată patrimoniu mondial UNESCO aflată numai la 20 km de capitală. Orașul este fosta capitală a Georgiei și cunoscut pentru a fi leagănul religiei creștine în Georgia. Atracția principala este catedrala Svetitskhoveli (Stilpil viețîi), construită în 1010 pe locul primei biserici din Georgia. Aici  au fost încoronați, căsătoriți și apoi îngropați regii Georgiei. Legendă spune că evreul Elioz care locuia la Mtskheta a fost martorul crucificării lui Isus în Ierusalim și care ar fi cumpărat de la un soldat român tunică lui Isus pe care a adus-o în Georgia. Sora să Sidonia de religie creștină l-a așteptat la poartă orașului. De îndată ce a atins tunică a murit de emoțîi și a fost îngropată în grădina regală. În 326 regele Mirian a construit prima biserica din lemn pe mormîntul ei. Oamenii au văzut deja o minune, lucrătorii nu puteau să taie un copac care crescuse pe mormîntul ei. Numai după o noapte de rugăciuni făcute de Sfînta Nino, oamenii au putut să doboare copacul.
Vaticanul sau Atosul Georgiaei se află la Mtskheta, locul unde creștinismul a devenit religie de stat în 337.
Pentru a ajunge aici se poate lua o marshrutkas de la stația de metrou Didube din Tbilissi, legăturile sunt frecvente și un transport costă 1 lari de persoană.
Tot aici se poate vizită mînăstirea Jvari, una dintre cele mai vechi din Europa încă funcțională, construită în sec 6 pe vîrful unui deal, de unde se poate admira un peisaj fantastic și se pot zări pînă și munțîi Caucaz. În general intrarea la biserici este gratuită în Georgia dar atenție cum va îmbrăcăți, femeile trebuie să poartă rochie sau fustă, capul acoperit, nu pantaloni și bărbațîi pantaloni lungi.
Din Mtskheta am făcut o excursie cu taxiul la Gori, orașul lui Stalin. Aici am vizitat cetatea troglodită din Ouplistsikhe, patrimoniu mondial UNESCO care conține peste 700 de peșteri, din care nu au mai rămas decât 150,  unde se pot vizită construcțîi datând din epoca de fier 1650 înainte de Hristos. Tăiată în piatră de nisip, acest oraș, cu chilii, altare, capele cu picturi murale, farmacie, pivniță pentru vin care se întinde pe 8 hectare a supraviețuit milioanelor de oameni care au locuit aici, eroziunii, cutremurilor fiind un exemplu de arhitectură pagină și creștină.
Legendă spune că cetatea ar fi fost construită cu sclavi cărora li se dădea unelete din aur acoperite cu fier. Când uneltele erau uzate de atâta muncă și apărea aurul sclavii își recăpătau libertatea. Cetatea a avut o importantă  comercială și strategică, un loc ideal pentru caravane și un loc de refugiu. Aici au fost descoperite cisterne de apă, cuptoare de pâine, unelte pentru fabricarea vinului.
Sinistrul muzeu dedicat lui Stalin care era georgian, găzduiește fotografii, hîrtii, arme, cadouri diplomatice. Aici am văzut și un tablou făcut din frunze de tutun, creația lui Eugen Costache oferit de bolșevicii români lui Stalin. În 2011 statul georgian a răsturnat statuia tiranului mustăcios din piață spre nefericirea locuitorilor care protejează încă numele copilului patriei.
Stalin, monstrul rece a condus Uniunea Sovietică între 1929 și 1953. Stalin s-a născut la Gori tatăl sau fiind un cizmar alcoolic și violent care își bătea soția. La 16 ani este trimis la un seminar pentru a deveni preot. Cinci ani mai tîrziu a devenit ateu și marxist. Sub numele de Koba începe o carieră de agitator organizind greve. În 1905 îl cunoaște pe Lenin în Finlanda. De cinci ori evadat din Siberia acest revoluționar profesionist a adoptat  numele de Stalin «omul de fier ».
Când s-a declanșat revoluția Stalin se află la St-Petersburg. În 1918 avînd ordin să rechizitioneze grâu da foc la satele recalcitrante și împușcă locuitorii. În 1929 este stăpînul Kremlinului și conducătorul mișcării comuniste internaționale. Perfect leninist Stalin va guverna după principiile mentorului sau: un partid unic, șef unic, lichidarea opozanților. Cînd împlinește 50 de ani este numit tatăl poporului, creează cultul personalității și este venerat că un dumnezeu pe pământ. Uniunea Sovietică a devenit în timpul sau o mare închisoare în care a guvernat teroarea.
Vestul a câștigat războiul contra lui Hitler cu Stalin, fiind un paradox al istoriei.
Fiica lui Stalin Svetlana a murit în UȘA la vîrstă de 85 de ani după ce a părăsit Uniunea Sovietică în 1967. Numită mică prințesă a Kremlinului a fost o celebritate în USRR, unde mii de ruși și-au botezat fetele cu numele de Svetlana în onoarea ei. Ea a devenit profesor de engleză și literatură rusă, traducător literar. Mama ei s-a sinucis cînd ea avea numai 6 ani. Când s-a îndrăgostit la 17 ani de un cineast evreu cu 24 de ani mai în vîrstă decît ea, Stalin l-a trimis pe acesta în Siberia. Căsătorită de mai multe ori reușește să evadere din USRR cerînd azil la ambasada UȘA în New Delhi.
Stalin a fost un caz psihiatric atins de isterie și idea persecuției, o brută semianalfabetă coborâtă din munții Caucaz. El însuși spunea «Nu am încredere în nimeni, nici chiar în mine». Stalin avea o înclinație spre sadism. Și-a arestat propriul medic de familie. Chiar la inmormintarea lui din cele cinci milioane de admiratori care au venit să se închine 1500 au murit sufocați, că un ultim omagiu. 
După unii Stalin a ordonat moartea a 20 de milione de persoane. Unul din primele victime a fost țăranul care refuză să se colectivizeze. Între 1929 și 1933 a expulzat 10 milioane de țărani în gulag pe care i-a ucis. Un alt genocid a fost foametea provocată deliberat în Ukraina între 1923-1933, care a făcut 8 milioane de victime. Între 1937-38 700.000 de oameni au fost executați că dușmani ai poporului: polonezi, nemți, coreeni, ceceni, cazaci.
Alexandar Soljeniti, celebru dizident sovietic care a petrecut mulți ani în gulag a afirmat că Stalin a făcut 66 milione de victime.
O altă localitate pe care am vizitat-o a fost Signahi numit și “orașul dragostei” un mic oraș fortificat aflat în cea mai mare regiune producătoare de vin din Georgia, situat la 115 km de Tbilisi. Aici am fost întîmpinați de proprietarii pensiunii, o casă vechie de peste o sută de ani, cu brînză și vin.
Am vizitat cu interes micul muzeu al orașului. Începînd cu 1996 guvernul a inițiat un program de renovare a centrelor turistice, Banca Mondială imprumutind 3,5 milioane de dolari pentru păstrarea moștenirii culturale, 37 de case private au fost renovate și reabilitate.
În trecut orașul a fost un loc strategic înconjurat de un zid enorm și 28 de castele. În timpul invaziilor oamenii se închideau în interiorul orașului.
Unul dintre cei mai celebrii pictori georgieni, Niko Pirosmani este originar din Signahi. Acest pictor era sărac dar posedă o casă pe care a vîndut-o fiind îndrăgostit de o actrița de origine franceză, Margarita de Sevres. Cu banii obținuți de pe vînzarea casei a cumpărat un milion de trandafiri pentru a îi oferi iubitei. Din nefericire actrița l-a părăsit iar pictorul a murit sărac sub scară unei clădiri. O parte din picturile sale sunt expuse în muzeul din oraș.
O curiozitate din oraș este Casă de căsătorii deschisă zi și noapte și unde mulți turișți își unesc destinele. Pentru cei care vor să divorțeze trebuiau să se întoarcă la Signahi, în prezent divorțul se poate face online. 
Tot aici se află manăstirea Bodbe care adăpostește mormântul sfintei Nino, fiica unui general român, care a convertit regele Mirian și regina Nana la creștinism. Pentru georgieni manăstirea este unul din locurile cele mai sfinte. La moartea sfintei Nino, regele Mirian ar fi vrut să îi onoreze memoria  punându-i coșciugul în marea catedrala Svetiskhoveli dar 200 de oameni nu au putut să ridice coșciugul dându-și seama că sfânta voia să rămână acolo. O biserica a fost ridicată deaspra mormintului ei devenind o minastire cu 300 de maici. Astăzi mînăstirea este un loc de pelerinaj unde se roagă  30 de măicuțe.
Locuitorii sunt ospitalieri, blânzi, saritorii cu turiștii. Oamenii de aici sunt  mici de statura, bruneți cu ochii de culoare închisă și tenul mat, că în Orientul mijlociu. Sunt oameni extrovertiți care își exprimă din plin emoțiile mai ales prin muzică populară. Georgienii sunt ft naționalișți după ce au suferit de-a lungul anilor atîtea invazii ale turcilor, perșilor, grecilor, românilor, mongolilor, rușilor. Este greu să găsești un popor mai naționalist că georgienii. Puțini georgieni vorbesc engleză, mai puțîn franceză însă toți vorbesc rusă. Pentru a găși pe cineva care vorbește limba enlgeza am întrebat 7-8 persoane.
Georgiaare 5 milioane de locuitori majoritatea minorități armeniene, cecene, țigane dar au o limba proprie, un alfabet unic cu litere fără unghiuri, rotunde, o religie ortodoxă, numeroase ritualuri și canonizari.
Geogia oferă o bucătărie, vinuri suculente, o cultură proprie pe care lungă anexare de către imperiul sovietic nu a ucis-o. Rugbyul este sportul cel mai popular în Georgia.
Georgia este o țară ortodoxă, cu biserici la tot pasul, construite în locuri imposibile, find a două țară din lume după Armenia care a adoptat creștinismul că religie de stat la începutul secolului IV. Turiștii vin aici să viziteze biserici și  mai ales pentru a admira icoane și fresci care evocă vechi culturi zoroastiene.
Georgia este o țară plină de cerșetori, femei rahitice îmbrăcate în negru, bătrîni bolnavi fără pensii pînă și copii de 3 ani vin și cerșesc. M-a frapat să văd cel puțîn 10 cerșetoare în față unei biserici, așezate pe două rînduri.
Chota Roustaveli, cel mai mare poet al Georgiei este un fel de Homer georgian care a scris celebra epopee medievală « Cavalerul cu piele de pantera ». Ar fi trăit la sf secolului 12 și ar fi fost ministrul reginei Thamar (1184 – 1213) de care s-a îndrăgostit. Din acest motiv a fost exilat și ar fi murit la Ierusalim, îngropat în mînăstirea Sfintei Cruci.
Țara este încă îngrădită de tradițîi patriarhale, nu este ușor să fii față acolo.
Geogienii au familii mari, unde copii stau cu părințîi pînă la 30 de ani. Fiul își aduce mireasă acasă dar continuă să își asculte mama. Bărbațîi sunt ft galanți cu femeile. Este o ofensă că femeia să își plătească notă de plata la restaurant și să fie într-un mijloc de transport față în față cu un bărbat. Pentru o față raporturile sexuale au loc după căsătorie. Bărbațîi beau ft mult vin, au » o gena « pentru vin, cum glumesc ei. La o masă clasică georgiana fiecare invitat bea 5 litri de vin alb. Gerogienii beau numai vin alb.
Mulți georgieni poartă numele de George, toți băiețîi primii născuți în familie se numesc George în onoarea sfîntului George. Sf George a combătut musulmanii înainte de divizarea catolicilor de ortodoxi. Într-o clasa dintr-o școală în Georgia pot există cel puțîn 20 de elevi cu numele de George. În același timp majoritatea fetelor se numesc Nino în onoarea sfintei care a introdus creștinismul în țară. Cuvîntul « mama » în limba georgiana înseamnă « tată ».
Străzile sunt ft animate cu lume peste tot și mult trafic. Este dificil să traversezi o stradă dar există pasaje subterane. Unele mașini au volanul la stîngă în timp ce altele au volanul la dreapta, acest lucru se datorează că au importat multe mașini din Anglia și Japonia. Există ft mulți cîini vagabonzi pe stradă.
Georgienii mănîncă multă pâine și brînză. Specialitatea țării este khinkali, un fel de ravioli umplut cu carne de vită, miel cartofi, brînză. Locuitorii  consumă tot felul de salate de roșîi și castrați, vinete. Deșertul este inexistent, georgienii mincind fructe sau «tchourtchkhela», snickers georgieni, care arată că o luminare confecționată din nuci îmbibate cu suc de struguri care apoi sunt uscate la soare.
Tradiția de a primi oaspeți se numește «supra» și face parte din patrimonial cultural imaterial  UNESCO din 2017. Supra există de secole și are o legătură cu Grecia antică. Dar în ultimul timp a jucat un rol important în conserverea identitățîi naționale. Aceste mese opulente au atras atenția internațională și de cîțiva ani au fost scrise cărți despre vinul și bucătăria georgiana, cum ar fii For the Love of Wine de Alice Feiring și Tasting Georgia, de Carla Capalbo. Fiecare petrecere are un »tamada » un toastmaster. 
Georgiaeste o țară vechie, istoria vinului datează de 8000 de ani făcînd parte din cea mai vechie zona de producție de vin din lume iar anumiți lingvișți cred că etimologia cuvintului vin își are originea din cuvîntul georgian «gvino». Vita de vie acoperă o suprafață de 100.000 hectare, într-o o țară muntoasă cu un climat sub tropical. Vinul este produs cu metode ancestrale, strugurii sunt zdrobiți și apoi vărsați în mari vase din teracotă sau piatră care sunt îngropate, închise și acoperite cu pămînt în timpul iernii. Vinul alb are cîteodată o culoare portocalie rară pentru vinurile albe. În Georgia sunt peste 500 de soiuri de vită de vie. O sticlă de vin georgian se poate cumpără și în Canada, unde îl puteți achiziționa începînd de la 16$. Vinul este folosit pentru promovarea identitățîi naționale, un fel de a se diferenția de ruși care beau vodtka. Pe lîngă vin « chacha » este alcoolul cel mai apreciat din Geogia, este un fel de  țuică de struguri de 40 – 60 de grade.
Nu vorbiți de Rusia sau de ruși în general în față georgienilor, pentru că sunt detestați.Războiul ruso georgian din august 2008 a amintit lumii întregi existența unui popor milenar, georgienii. Scrierile biblice îi localizează în Asia minor în al doilea mileniu înainte de Hristos.
Limba georgiana, aparține grupului de limbi caucasiene sau kartvekiene, având și sunete guturale. Fiecare litera a alfabetului este un mister în sine. Am fost frapată să îi aud vorbind și să nu înțeleg nici un cuvînt.
Muzica polifonică georgiana face pate din tezaurul UNESCO, pînă și istoricul Strabo a amintit de această muzică.
Dacă ne-am lua după legende pe muntele Kazbek, un masiv din Caucaz Zeus l-ar fi atașat pe Prometeu pentru a-l pedepsi pentru că ar fi furat focul pentru a-l da oamenilor. Georgia este țară miracolilor infinite și patria primului european, primul grup de oameni care au emigrat în afară Africii cu1,7 milioane de ani în urmă.
Georgia nu este o țară scumpă fiind cu predilecție o destinație ideală pentru turiștii cu rucsacul în spate și călătorii cu un buget limitat și în același timp o țară sigură cu criminalitatea redusă, cu adevărat «terra incognita».
Din Georgia  puteți achiziționa un corn pentru băut vin la banchete tradiționale, icoane, bijuterii, vin și coniac. Nu uitați să admirați rândunicile care se foiesc pe cerul georgian, Georgia fiind un paradis a acestor păsări fermecătoare.
Paulina Popescu (Teacher at Brigadoon Public School, Kitchener, prozator, Preşedinte al Asociatiei Românilor din Triunghiulde Aur-ARTA, Executive Team, Canada – Ontario)
Absolventă a Facultății de Limbi străine (Universitatea București), Paulina Popescu a fost profesoară de limba franceză în Kitchener din provincia Ontario (Canada). Din 2008 colaborează la ziarul Agenda românească cu rubricile: „Întreabă un profesor” și „Impresii de călătorie”. A câștigat două premii literare publicând proză scurtă în limba franceză la Editions David, Ottawa, în volumele „Parcours identitaires” (2005) și „La premiere fois” (2017). Este corespondent (de presă) din Canada al ziarului  Jurnalul Bucureştiului
Articolele autarei Paulina Popescu în Jurnalul Bucureştiului
Transcrierea textului cu diacritice, conform limbii române moderne, ca de altfel,    completările (hyperlinkuri) aparțin, în exclusivitate redacției și nu autorului (corespondentului), deci eventuale greșeli de interpretare nu pot fi imputate acestuia.
Lucrări publicate sub egida Jurnalul Bucureştiului
Articolul precedentJurnal de călătorie. Vacanţă în plină pandemie de coronavirus (I). Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)
Articolul următorFrânturi de viață….Partea II. (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.