Distincţia dintre „religie” și „credinţă”. Evreii nu recunosc nici pe Iisus Hristos, ca Mesia, nici Creștinismul și nici Noul Testament – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Distincţia dintre „religie” și „credinţă”

„Avem mii de religii care ne fac să ne urâm unii pe alţii,  dar nu avem nici o credinţă care să ne unească.” (N. Grigorie Lăcriţa).

Rezumat. Distincţia dintre „religie” și „credinţă” este o problemă de foarte mare interes pentru orice om care cugetă^[1], cu atât mai mult cu cât clarificările pe această temă sunt și puţine și sumare. Prin acest articol se aduc unele clarificări privind sensul spiritual al acestor noţiuni care fac parte din viaţa fiecărui om, indiferent de „religia” și de „credinţa” s-a.

Distincţia dintre „religie” și „credinţă” este o problemă de foarte mare interes pentru marea majoritate a populaţiei, cu atât mai mult cu cât clarificările pe această temă sunt și puţine și sumare. Religia este modalitatea prin care omul încearcă o conexiune (legătură) cu divinitatea. Religia se învaţă cu mintea, se dobândeşte în familie, la şcoala, în biserică, prin studiul individual etc. Credinţa nu se învaţă, ci se trăieşte cu sufletul! Există ore de Religie, dar nu există și ore de Credinţă. Religia este un set de concepţii şi practici comune ale unui grup de oameni, aşa cum se reflectă ele în rugăciune, ritual şi dogma religioasă. Religia are în aria ei de acţiune concepţii şi tradiţii culturale şi istorice, mitologie şi mistica, precum şi convingeri personale sau locale. Termenii de „religie” şi „practică religioasă” sunt adesea folosiţi interschimbabil.

Prin „practicile religioase” se poate aprecia, se poate evalua, se poate măsura religiozitatea unei persoane Credinţa omului nu este măsurabilă, şi nici nu are cum să fie evaluată, măsurată. Credinţa este o stare psihologică, sufletească, trăită în intimitate, în care o persoană este convinsă: 1) fie de o existenţă pozitivă supranaturală, imaterială, precum Dumnezeu, Duhul Sfânt, Sfânta Treime, Mesia etc. pe care o consideră adevărată, 2) fie de o existenţă negativă, precum în superstițiile cu draci, stafii, strigoi, fantome, cu spirite rele, cu farmece și vrăji, cu semne prevestitoare, cu numere fatidice etc.

Religioşi sunt mulţi, dintre care numeroşi nu sunt credincioşi adevăraţi, dar care se manifestă voit, bine gândit, ca „trăind în sfinţenie”, și aceasta pentru a putea să inducă mai uşor în eroare pe alţii, pentru a-și ascunde adevăratele lor fapte reprobabile. Creștinii nu numai că s-au separat tot mai mult unii de alții, dar au ajuns să se dușmănească între ei până la a se compromite unii pe alții. Dezbinările religioase au avut și au loc în întreaga lume, aceasta explicându-se și prin faptul că în întreaga lume există circa 4.300 de religii și de culte religioase. Dar și în România sunt înregistrate 18 culte religioase şi 33 de asociaţii religioase.

Așa s-a ajuns ca, în prezent, și cu atât mai mult în viitor, omenirea să aibă mii de religii, cele mai multe făcute de oameni, fanatice, care ne fac să ne urâm unii pe alţii, dar să nu avem o Credinţă Unică, în Divinitatea Unică existentă în tot Universul^[2], care să ne unească. În contextul unei asemenea „oferte de religii și de credințe”, devine tot mai greu pentru omul zilelor noastre (tot mai rațional) să aleagă o religie la care să adere. Sensul și substanța testamentului suprem al voinței lui Dumnezeu, „Ca toți să fie una” (Ioan 17:21), au fost și sunt și în continuare grav încălcate.

Ipocrizia religioasă este practicată tot mai mult de numeroşi oameni fățarnici, înșelători, care una gândesc, alta spun și cu totul altceva fac, devenind tot mai evident faptul că „Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe.”. (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 9:8), sau „Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.”. (Biblia Cornilescu, Ieremia 9:8). Am exprimat versetele din cele două biblii deoarece Albert Einstein a avut perfectă dreptate când a spus că „Citesc adesea din Biblie, însă textul ei original mi-a rămas inaccesibil.”

În condiţiile în care s-a ajuns ca activitatea bisericii să fie caracterizată tot mai mult prin „dogmă și profit”, și ipocrizia religioasă să se manifeste tot mai mult și în rândul „slujitorilor bisericii” „Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de la prooroc până la preot, toţi se poartă mincinos.”. (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 6:13), sau „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.”. (Biblia Cornilescu, Ieremia 6:13). Pentru a se înţelege cât mai bine deosebirea dintre „religie” și „credinţă”, mai exprim şi următoarele considerente personale:

1. Religia a îngrădit, îngrădeşte și va îngrădi permanent gândirea omului. Credinţa nu.  
2. Numeroşi lideri religioşi au fost extremişti, fanatici, criminali, ipocriţi, prefăcuţi, fățarnici, imorali, depravaţi, incestuoşi, abominabili, și care au făcut tot posibilul să arate altfel de cum erau în realitate. Exemple. Unul dintre cei mai depravaţi lideri religioşi consemnaţi de-a lungul istoriei a fost Papa Ioan al XII-lea, mort în timpul unui act sexual. Despre el, Louis Marie de Cormenin scria că era „Un ucigaş, un tâlhar şi o persoană incestuoasă, nedemnă de a reprezenta pe Hristos pe tronul pontifical. Acest preot abominabil a murdărit tronul Sfântului Petru timp de nouă ani şi merită să fie numit cel mai depravat papă”. Papa Alexandru al VI lea, cu numele de mirean Rodrigo Borgia, a fost un obsedat sexul, organiza petreceri luxoase inclusiv cu tentă pornografică, a comis o multitudine de crime (în special prin otrăvirea cu arsenic a rivalilor politici și/sau religioşi), adulter, trafic cu lucruri sfinte, furturi, violuri, mituiri, incest cu fiica sa Lucrezia, o femeie depravată şi ucigașă, care s-a culcat, pe lângă tatăl său, și cu fraţii săi Cesare și Giovanni. Cesare la ucis pe fratele său Giovanni într-o criză de gelozie când a aflat că și acesta s-ar fi culcat cu sora sa Lucrezia). La credincioşi nu se petrec asemenea grozăvii; deocamdată, până când credința și sfintele noastre tradiții strămoșești vor fi eliminate de „civilizația occidentală”.
3. Religiile au fost cele care au cauzat numeroase şi groaznice războaie, crime, torturi, masacre, violuri, ucideri în masă, acte de terorism și numeroase alte nenorociri. Câteva exemple numai din „Epoca cruciadelor”^[3]: 1095: Papa Urban al II-lea cheamă la prima cruciadă, la 27 noiembrie, în Clermont (sudul Franţei), prin care se începe o persecuţie a iudeilor de sute de ani. 1099: În înaintarea lor către Ierusalim, cruciaţii omoară peste 100.000 de evrei şi musulmani. Prin cucerirea Ierusalimului (15 iulie) mai sunt omorâţi încă 65.000 de iudei şi musulmani. 1100: Cruciații omoară în mod groaznic pe toţi iudeii din Haifa. 1147: Începe a doua cruciadă; sunt omorâţi mulţi iudei. Prin Credinţă, nu ar fi avut loc asemenea genocide.
4. Mulţi religioşi urăsc. Credincioşii nu.
5. Oamenii religioşi se concentrează pe tradiţii, pe dogme, pe „crede și nu cerceta”, pe „trocul cu religia”, pe fantasme, pe himere, pe obscurantism etc. Oamenii credincioşi se concentrează pe Forţa Divină, indiferent cum este numită aceasta. Credinciosul este ataşat de în Forţa Divină, unică, eternă şi infinită, religiosul crede în una dintre cele circa 2.400 de religii existente şi născute din imaginaţia oamenilor.
6. Religia se manifestă în închinări (unele cu adevărat caraghioase), în slujbe, în respectarea unor porunci (cu sutele în cadrul unor religii), în ritualuri, de la cele mai ciudate, până la cele mai violente, crude, inumane, în pelerinaje la moaşte etc. Credinţa este o convingere și o trăire intimă, sufletească care, în general, nici nu se mărturiseşte, şi nici nu se argumentată.
7. Biserica a promovat şi promovează prea mult religia, dogmele, ipocrizia, și prea puţin credinţa, fapt pentru care chiar Papa Francisc a ajuns să spună că „Decât catolic ipocrit, mai bine ateu” cinstit.
8. Sărutul/îmbrăţişarea/prietenia ipocritului este dezonorantă pentru omul moral. Cea a omului credincios însufleţeşte, dă viaţă, onorează. Distincţia dintre „credinţă” (ceea ce gândeşte) și „religie” (ceea ce face) la o persoană se înţelege destul de bine și din unele „caracteristici ale ipocritului”: „Ipocrit: omul care şi-a ucis amândoi părinţii… cerând milă pe motiv că este orfan”. (Abraham Lincoln). „Ipocritul este acea persoană care, după ce a scris o carte ateistă, se roagă la Dumnezeu să aibă succes”. (Autor necunoscut). „Ipocritul, ignorând, din interes, propria lui înşelăciune şi imoralitate, aplică măsuri diferite pentru aceeaşi faptă sau persoană”, sau, altfel spus, „Ipocritul are mai multe feţe şi niciun obraz.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
9. Relevant pentru distincţia dintre „credinţă” și „religie” este și următoarea discuție, despre religie, dintre Spinoza (a cărui dorință era de a afla mântuirea pe o cale care să nu aparțină religiei) cu un amic al său: Spinoza: „dragul meu, nu mă interesează religiile, care toate sunt bazate pe superstiții și fanatisme; eu sunt liber cugetător.” Amicul: „prietene, atunci aceasta este credința ta”, fără de religie.
10. Credința, fără de religie, te poate duce, cu mintea, în Universul Cunoașterii. Religia, bazată pe superstiții și pe fanatisme, poate fi fatală, și pentru tine și pentru mulți alții.

„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.” (Buddha)

Bibliografie

• Biblia
• Karen Armstrong. „Istoria lui Dumnezeu”. Traducere din limba engleză. Editura Nemira. Este o carte cu adevărat excepțională, care ar trebui citită de fiecare om, indiferent de religie, de credință și de concepția sa despre viață.
• Lars Brownworth. Cartea „Cruciadele. O istorie a luptelor pentru Țara Sfântă”
• Yuval Noah Harari. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Poliom, 2017.
• Yuval Noah Harari. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului. Editura Poliom, 2018.
• Yuval Noah Harari. 21 de lecţii pentru secolul XXI. Editura Poliom, 2018.
• Jacques Attali. „Scurtă istorie a viitorului”, editura Polirom, 2016, pg. 218– 221.
• Nicolae Grigorie-Lăcrița, articolele: Religia făcută prin Concilii ecumenice. Puterea minţii și religia.
• Religia în imperiile viitorului, care vor fi imperiile minții.
• ^[1] A se vedea și articolul subsemnatului intitulat „Liber-cugetător”.
• ^[2]Divinitatea Unică existentă în tot Universul, adică „Forţa Universală, Unică în tot Universul, Eternă, Infinită și Indivizibilă”, care ține în echilibru toate celelalte forme de energie, a cunoscut diferite exprimări, dintre care cele mai cunoscute sunt: Spinoza (1632-1677): „Dumnezeu este natura și natura este Dumnezeu”, „Natura este realitatea însăși a lui Dumnezeu”, „nu există Dumnezeu în afară de Natură”. Albert Einstein a uimit comunitatea științifică, filozofică și religioasă prin citatul: „Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele şi faptele omenirii.” Diderot (1713–1784): „nu există un alt Dumnezeu în afară de Natură”, „numai Natura există, nu și Dumnezeu”. Holbach (1723–1789): „Nu există alternativă supranaturală la Natură”. Etc.
• ^[3]A se vedea cartea „Cruciadele. O istorie a luptelor pentru Țara Sfântă”, de Lars Brownworth.

Evreii nu recunosc nici pe Iisus Hristos, ca Mesia, nici Creștinismul și nici Noul Testamen

• Evreii nu îl recunosc nici în ziua de azi pe Iisus Hristos ca fiind Mesia.

Iudaismul nu îl consideră nici profet pe Isus pentru simplul motiv că, la momentul apariției sale pe scena istoriei, perioada profeților se încheiase deja de aproximativ 400 de ani, odată cu ultimul dintre profeții mici, cu Maleahi, care a profețit între anii 420 si 397 î.Hr., deci cu peste 400 de ani înainte de nașterea lui Isus.

• Iudaismul consideră că Dumnezeu nu Își va schimba legea în veci.

Una din ideile care stă la baza religiei creștine este aceea că Dumnezeu ar fi dat inițial o lege evreilor, „Legea lui Moise”, sau așa-zisul „Vechi Testament”, după care a dat „Legea Nouă”, cu „Nou Testament”, oferit prin intermediul lui Isus și al discipolilor săi, de la care s-a născut și există Creștinismul. Unii creștini (în special dintre cei protestanți), mergând la extrem în fanatismul lor, susţin chiar că „Legea lui Dumnezeu”, dată lui Moise pe muntele Sinai, a fost înlocuită cu o altă lege, cu „Legea lui Hristos”. Această ideologie este complet străină iudaismului, care afirmă cu tărie că „Legea Divină nu se schimbă.”

Conform legii iudaice, un profet care afirmă ca ar fi avut o „viziune” în care Dumnezeu i-a dezvăluit schimbarea legii divine este pasibil de pedeapsa capitală.

• Evreii: 1) nu îl recunosc pe Iisus Hristos ca fiind Mesia, deoarece ei consideră că Dumnezeu este Unic, pentru eternitate, 2) nu recunosc nici Noul Testament deoarece, susțin ei, în veci Dumnezeu nu Își va schimba Legea dată lui Moise pe muntele Sinai (Vechiul Testament), și 3) pe cale de consecință, nu recunosc nici creștinismul, care este religia izvorâtă de la credința în Iisus Hristos și expusă în Noul Testament.

• Deci, indiferent de religia și de credința ta, unui evreu să nu-i vorbești, niciodată, nici despre Iisus Hristos ca fiind Mesia, nici despre Noul Testament (Legea Nouă) și nici despre Creștinism; aceasta deoarece evreul consideră că „Dumnezeu este Unic, pentru eternitate”, și „în veci Dumnezeu nu Își va schimba Legea dată lui Moise pe muntele Sinai”.

Ca urmare, Biblia ebraică (Vechiul Testament) conține versete numai despre Unicitatea Eternă a lui Dumnezeu, care, în veci, nu Își va schimba Legea dată lui Moise pe muntele Sinai.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către profesorul Nicolae Grigorie-Lăcriță

Nota redacției (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Lucrare (carte) de mare anvergură consacrată marilor și tradiționalelor concursuri de admitere (la matematici și științe fizice) în școlile superioare franceze de înalte studii inginerești (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha, 2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) – 2024 pentru doctori în științe (matematice)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului