Epistola, când este autentică (pentru că există și genul episto lar fictiv) se încadrează într-unul dintre cele mai interesante genuri literare, din multe puncte de vedere, chiar mai inte resant decât creația poetică. Am în minte epistolele Sf. Ap. Pavel şi pe cele ale Sf. Grigore Teologul (sec. IV), pentru a da doar două nume din bogatul tezaur epistolar al antichită ții, evident, continuat prin secole până azi. De ce nume de sfinți? Pentru că, în general, când vorbim de sfinți avem tendința să ne gândim la idealul vieții lor morale, la cuceririle spirituale (cuceriri, căci Sf. Ap. Pavel spune că Împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt), la tratatele lor teologice, lăsând pe planul doi, sau uitând complet, omul.
De exemplu citind scrierile teologice ale Sf. Grigore Teologul (de Nazians) nu ai nicio idee despre omul Grigore. Acesta se vede însă cu prisosință, aparent într-un anume contrast cu sublimul elaborărilor teologice, în poezia sa autobiografică (De vita sua) şi în scrisorile sale. Aici abia vezi omul cu problemele sale, slăbiciunile, luptele cu sine și cu alții, reacția la nedreptățile ce i s-au făcut, amărăciunea pentru neîmpliniri, ripostele la bârfe, „plângerile” legate de boli, ș.a. Într-un fel, la ei, aceste scrieri pot fi considerate chenotice, ca o dezbrăcare de slavă, de slava în care sunt percepuți din exterior datorită funcțiilor (episcop, patri arh) sau a performantelor intelectuale.
Sfântul Grigorie de Nazianz: viaţa ascetică şi statutul de episcop
Pe scriitorul şi traducătorul Christian Schenk îl cunoaștem din opera sa publicată. Citindu-i cărțile intri în universul intelectual al autorului lor dar afli foarte puțin despre om (un CV la finele unui volum nu arată problemele personale, ci împlinirile sale). Din scrisori însă, ca atunci când citești un jurnal, afli o mulțime de lucruri, (desigur, nu toate aspectele vieții personale) despre autorul Christian Schenk în acest caz, uneori cu urcușurile şi coborâșurile sale.
Aceste scrisori, ținând de relațiile literare ale scriitorului și traducătorului, reflectă, cum este de așteptat, interesante aspecte ale implicării sale totale, cu pasiuni și curaj, în viața literară din România între anii 1991-2002, căci scrisorile provin din această perioadă, dar nu numai din România ci şi din alte țări (de ex. Germania, Franța, Honolulu, SUA). Desigur, din 2002 și până azi există scrisori ce pot face obiectul altor cărți viitoare. Volumul se intitulează simplu Scrisori 1991-2002 și este publicat la editura Dionysos din Boppard, Germania, editura autorului, în 2019 și conține 588 pp. DIN A4
Scrisorile sunt mărturii concrete despre felul în care Christian Schenk născut în România și strămutat în Germania, a rămas totuși în România, deci ale dragostei lui pentru limba şi literatura română, cultura română în general, de unde imersiunea lui totală în apele acesteia, ca-ntr-un botez care conferă o dimensiune sacră vieții celui botezat. Mulțimea detaliilor despre scriitori, reviste, proiecte literare, se constituie într-un fel de referat despre starea literaturii române în perioada amintită, de aici maxima importanță a volumului pentru istoria literaturii noastre.
Prin publicarea scrisorilor Christian Schenk nu numai că face un imens serviciu și de valoare literaturii române, dar și propriei sale imagini, pentru că prin anvergura relațiilor și calitatea acestora, el îşi validează atât profilul intelectual moral, cât și producția sa literară. Spun ,,validează“, doar într-un anume sens, pentru că, de altfel, autorul volumului este un scriitor nu doar validat, dar celebrat în mediile literare din țară. Totuşi, chiar când celebrarea este validată, faptul e și mai semnificativ.
Unul din multiplele lucruri interesante care reies din scrisori este legat de evoluția multora dintre relațiile cu scriitori de valoare din România. De exemplu multe scrisori ce i se adresează încep cu „Stimate Domnule…” şi se termină la fel de oficial şi protocolar, pentru ca în timp să se ajungă la „Dragă Domnule,,,”, ,,Iubite domnule”, ,,Dragă Christian”, ,,Dragă prietene” etc. Și acest lucru atestă calitatea personalității autorului volumului, încrederea și prietenia de care s-a bucurat, acordate de personalități de prim rang din cultural română. Spre ilustrare, menționez aici (mai ales pentru cei care nu vor avea acces la volum, dar vor citi această prezentare) o serie de nume (serie lungă dar nu exhaustivă) ale unor astfel de personalități (într-o ordine aproximativă potrivit felului în care apar în volum): Șt. Aug. Doinaş, Marin Sorescu, Gh. Bulgăr, Ovid S. Crohmălniceanu, Ștefan Borbély, Adrian Marino, Valeriu Bartolomeu Anania, M. N. Rusu, Eugen Ionesco, Mircea Micu, Marin Mincu, Silviu Stănculescu, Ștefan Baciu, George Vulturescu, Gellu Dorian, Emil Manu, Alexandru Clenciu, Radu Beligan, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Alexandru Cistelecan, Ana Blandiana, Lucian Vasiliu, Ion Caraion, Alexandru Lungu, Constantin Cubleșan, Traian T. Coșovei, Ioana Diaconescu, Horia Bădescu, Ioan Pintea, Laurențiu Ulici, Ileana Mălăncioiu, Mihai Ursachi, Nicholas Catanoiy, Radu Cârneci, Magda Cârneci, Nichita Danilov, Florența Albu, Aurel Sasu, Mircea Zaciu, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Dan Verona, George Astaloş, Gabriela Melinescu, Dumitru Micu, și mulți alții.
Este foarte utilă lista alfabetică de la sfârșitul volumului ce include toate persoanele acestei vaste și interesante corespondențe și faptul că atât la final, cât și la notele de subsol din text, lângă numele scriitorilor apar şi scurte informații bio-bibliografice. Bogatul foto-album de la finalul cărții ilustrează cordialitatea relațiilor literare şi de prietenie ale autorului, foto-albumul fiind urmat de o selecție de reproduceri ale originalelor unui mare număr de scrisori olografe. Întâmpinăm cu bucurie apariția acestui volum și așteptăm cu interes pe cele care vor urma.
Theodor Damian, professor of philosophy and ethics, à Metropolitan College of New York
Notă. Articole asociate
Publicații Christian Schenk
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
