Ziaristul, scriitorul și fotograful Viorel Patrichi: Clubul sportiv Sfinx – „o treabă curat românească” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Cu mulți ani în urmă, am mers la Bivolari, pe Prut, ca să văd paradisul construit de fermierul Vasile Lungu.Uluit de rigoarea livezilor încărcate de fructe, de aromele podgoriei, de luciul heleșteielor în soare, de diversitatea cromatică din ferma zootehnică, am zis fără rezerve: „În sfârșit, văd și eu un loc unde s-a muncit nemțește”. Și răspunsul a venit fără menajamente: „Nu, domnu Patrichi, aici se lucrează românește, nu nemțește!” Am rămas mut fiindcă nu primisem niciodată o asemenea replică. Mai ales că și crama purta numele „Domeniile Hermeziu”,care i-a aparținut mai întâi lui Dinu Negruț (tatăl scriitorului Costache Negruzzi), care a primit la căsătoria sa cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi-localitate care apoi s-a numit Hermeziu, din 1967 se chema Lunca Prut, iar din 1996 din nou Hermeziu. (Cineva m-a bănuit că eu aș fi construit crama Hermeziu. Ce mare aș fi fost…).
Cam în aceeași perioadă, se întâmpla prin Bacău o scenă asemănătoare, dar cu nuanțe comice. Vasile Hermeziu, supranumit de copiii din oraș Sensilică, era și administrator într-un bloc din buricul urbei. Și vin pe la el doi feciori de la o companie celebră de lifturi din București. Trebuia schimbat liftul și Sensilică putea pretinde pentru asociația lui de locatari niște servicii de excepție. Se uită el pe un catalog și zice: „Aș vrea cel mai bun lift pentru bloc. Ăsta!…” „Gata, șefu!” „Vreau să iasă o treabă românească.” „Da, șefu. Uite, îl montăm pe ăsta ieftin și facem formele pentru liftul cel mai scump. Compania plătește diferența și facem fifty-fifty…” „Cum adică? Bă băieți, eu v-am cerut o treabă românească, nu e clar? Îmi montați cel mai bun lift, cel mai scump. Altfel, plecați cu tot cu antenele voastre de pe bloc!” „Șefu, tocmai ai pierdut 10.000 €…”
Așa era Sensilică: mereu pregătit de glume, privea dramatismul cu umor, cu zâmbetul pe buze, găsea ieșire din orice situație absurdă, în care îl aduceau directorii de la Letea Bacău sau patronii pentru care a lucrat după 1990. Era hărăzit cu talente multiple–picta frumos, făcea sculptură în lemn, restaura sau construia case de la zero cu echipa lui, era croitor desăvârșit și, peste tot, se ghida după același principiu: „Haideți să facem o treabă românească!…” Spirit justițiar înnăscut, Vasile Hermeziu nu suporta prefăcătoria, falsul, improvizația, superficialitatea, impostura. Era un autodidact, citea foarte mult. Avea cunoștințe vaste de istorie și nu te ierta dacă luai țara în derâdere.
Ajuns la maturitate deplină, a fondat Asociaţia Sportivă Club Karate Sfinx Bacău,„o treabă curat romnească”, așa cum îi plăcea lui să spună. Aici i-a cucerit rapid pe copiii și adolescenții care îi călcau pragul. Avea un excelent simț pedagogic intuitiv, încât profesorii se minunau cum de reușește Sensilică să stăpânească energiile debordante și inepuizabile ale cursanților. Îi cointeresa și îi fideliza, cum nu am văzut la alte cluburi sportive. „Eu nu vă învăț aici cum să vă bateți, nici cum să vă apărați. Eu vă învăț cum să evitați lupta. Autocontrolul este mai important, decât victoria în luptă”, le spunea Sensei copiilor. El a cusut toate kimonourile albe pentru toate promoțiile. Ce profesor mai face azi așa ceva pe banii lui? Pe toate centurile punea obligatoriu tricolorul. Toate sărbătorile naționale erau marcate la Clubul Sfinx prin demonstrații la care veneau părinții, bunicii și tot felul de oameni din Bacău. Și nu-i cerea nici directorul, nici partidul, nici Consiliul Județean, nici Ministerul Învățământului sau sindicatul AlmaMater să organizeze asemenea ceremonii solemne…
A rafinat luptele karate shotokan atât de subtil, încât le-a dat tentă românească. Dacă ar veni japonezii pe la Clubul Sfinx din Bacău,cu siguranță ar face ochii mari. Așa cum au rafinat ei artele marțiale sau ritualul ceaiului, preluate de la chinezi, la fel a croșetat Sensilică pe marginea acestei discipline sportive de origine niponă și i-a dat strălucire națională, fără pretenții competiționale, deși sportivii lui au luat cele mai multe premii și medalii. Ca să înțeleg mai bine această personalitate, am discutat cu maestrul Doru Botez, Sensei cu centură neagră 7 dan, care a fost instructorul lui Vasile Hermeziu.
La 87 de ani, Doru Botez a rămas o felină fără vârstă. El este unul din fondatorii karate-ului din România. „Lică Hermeziu a fost un om deosebit, un filozof în sport, spune Doru Botez despre Sensilică. Era un om special. Am mai avut doi elevi la fel de buni: Dan Botezatu și doctorul Corneliu Botezatu. Toți aveau caractere frumoase. Te impresionau prin ceea ce făceau, te atrăgeau. A învățat la clubul „Seishin” („spirit”, în japoneză), pe care l-am fondat eu. Și fiicele lui au fost elevele mele. Lucrau împreună. Toți participau la competiții. Ulterior, el a înființat Clubul Sfinx. Acolo, el a făcut un altfel de karate, pornind de la grădinițe și școli. Sălile lui erau pline de cursanți. Concepea luptele karate shotokan sub formă de joc, nu de joacă. Așa îi atrăgea pe toți. A intrat în jocul copiilor și el, dar, prin acest joc, le dezvolta atenția, îndemânarea, puterea de concentrare, rigoarea și disciplina, toate fiind elemente foarte importante în artele marțiale. Copiii nu se plictiseau, învățau, se și jucau. Ei nu prea le au cu disciplina, dar el a reușit. Avea două săli și ambele erau pline toată săptămâna. A dat toate examenele de centuri negre cu mine, la fel și elevii lui. Pe 21 august 2025, i-am conferit centura neagră cu 5 dan pentru contribuția deosebită la dezvoltarea acestei discipline din artele marțiale. Din cauza unui accident de mașină, eu practic acum Tai Chi Chuan (n. r. artă marțială chineză cunoscută pentru mișcările sale lente, grațioase și meditative, practicedă atât pentru beneficii de sănătate, cât și pentru autoapărare care implică o succesiune de forme, sau exerciții, care îmbunătățesc echilibrul, forța, flexibilitatea și starea psihologică, fiind benefică pentru reducerea stresului și fortificarea sistemului imunitar).
L-am întrebat dacă Ambasada Japoniei știe ce au făcut românii din Bacău în artele marțiale. Și a început să râdă cu poftă și cu toată modestia. „Eiiii!… Noi îi spuneam Lică. Era un filozof și eu rezonam foarte bine cu el. Un tip spiritual, un căutător de idei și forme, avea un simț al umorului ieșit din comun, nu prea îl vedeai trist. Totdeauna avea o poantă pregătită. Un om foarte respectuos și un sufletist în tot ce făcea. Avea piciorul amputat și venea la sală printre cursanți. Dădea comenzile. I-am acordat centura neagră cu 5 dan pentru performanțe, pentru activitatea lui de sensei. Avea rezultate frumoase pentru un karate necompetițional și asta am apreciat mai mult la el. Pentru că esența artelor marțiale s-a diluat foarte mult în timp din cauza gladiatorilor care se bat prin cuști până la moarte. Nici eu nu am agreat asemenea stiluri de luptă. Nu mai este karate-ul din anii 1970, pe când am învățat eu. Trăim alte transformări astăzi. Se poate vorbi la superlativ despre el, fără exagerare. A fost un copil bun, un suflet generos. Lică Hermeziu a făcut parte din generația de aur de la clubul „Seishin”, pe care l-am fondat în 1990, dar eu practic karate din 1976.”
Ce aș mai putea adăuga după maestrul Doru Botez? Am bănuiala „rezonabilă” că Dumnezeu îi va porunci Sfântului Petru să facă de urgență un club de karate shotokan pentru Sensilică. Așa cum poartă îngerii și sfinții straie albe, le-ar sta minunat cu niște centuri negre ca să exerseze comenzile lui Sensei în limba japoneză prin grădinile Raiului. Nu se mai plictisesc arhanghelii.Iar pe Pământ, visul lui Vasile Hermeziu continuă:ștafeta a fost preluată la Clubul Sfinx de fetele lui Sensilică–Mădălina, Raluca, Oana, Alina–iar comenzile se execută frumos, nu se discută…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
