Conflictul armat (inter)național ruso – ucrainean văzut (în prezent) în diferite „plane concurente” și „unghiuri congruente” de ziaristul și scriitorul Viorel Patrichi („Săriiiiți! Țăranii din Berzunți au ofensat Ucraina!”, „După ce a luat un stuchit între ochi, Klaus Iohannis s-a înfuriat. Rău!”, „Basarabia de vănzare!” și „Războaiele provocate de Rusia, pe care, ulterior, le-a pierdut”)

„Săriiiiți! Țăranii din Berzunți au ofensat Ucraina!”

Am scris despre teatrul popular de la Berzunți, județul Bacău, o manifestare spontană, pamfletară, dramatică, tipică Moldovei, patria teatrului folcloric. Dacă mie mi-a plăcut această șarjă nevinovată la adresa invadatorului Vladimir Putin, Ambasada Ucrainei la București s-a ofticat rău și ne-a reamintit că România „și-a exprimat sprijinul necondiţionat pentru Ucraina în războiul declanşat de către Federaţia Rusă”. „Cu regret constatăm faptul că, în ziua când Ucraina a fost supusă unui atac masiv cu rachete din partea Federaţiei Ruse, în judeţul Bacău a fost organizată o manifestare semi-glumă, în cadrul căreia au fost folosite simboluri ale teroriştilor ruşi. Suntem convinşi că asemenea manifestare contrazice poziția poporului român, care şi-a exprimat sprijinul necondiţionat pentru Ucraina în războiul declanşat de către Federaţia Rusă împotriva statului ucrainean”, a transmis Ambasada Ucrainei la Bucureşti, într-un mesaj postat pe pagina de Facebook a instituției. După care, statul român primește și ordin din partea ambasadorului Ucarinei: „Apelăm la instituţiile de drept ale Românei să efectueze o anchetă rapidă şi detaliată a evenimentului menţionat. Simbolurile agresiunii ruse trebuie interzise în toată lumea civilizată.”

Țăranii din Berzunți au realizat o scenetă alegorică, satirică, nu dorm cu rachetele lui Putin sub pernă, deci nu pot fi acuzați că susțin „simbolurile agresiunii ruse”. Eu sper că justiția din județul Bacău nu și-a pierdut mințile cu totul ca să execute ordinul ambasadorului Ucrainei și să-i condamne pe bieții oameni pentru un pamflet. Dar să admitem că statul ucrainean s-a simțit ofensat de plugușorul satiric din Berzunți, ceea ce denotă lipsa oricărui simț al umorului. Vladimir Putin a fost criticat vehement în sceneta de la Berzunți pentru politica lui expansionistă.

Cum s-a simțit oare poporul român când a aflat că Ucraina vecină și prietenă adoptă o lege care interzice studiul limbii române de la grădiniță până la universitate pentru co-naționalii noștri din Cernăuți, din Herța, din Hotin și din sudul Basarabiei? Chiar dacă statul român și-a manifestat orbește „sprijinul necondiționat pentru Ucraina”. Cum s-au simțit oare românii din România când au aflat că doi preoți din nordul Bucovinei au fost omorâți recent pentru că fac serviciul divin în limba română? Un al treilea preot a fost otrăvit și se zbate între viață și moarte. Cum să reacționăm noi când aflăm că Ucraina le interzice jurnaliștilor noștri să meargă la Cernăuți, vatră românească străveche, și îi declară „persona non grata” pentru că scriu adevărul despre co-naționalii noștri de-acolo? Eu am același statut și nu am îndemnat la dezmembrarea Ucrainei. De ce oare ambasadorul Ucrainei cel ofensat nu transmite conducerii de la Kiev adevărul despre aceste realități?

Între timp, războiul dintre frații creștini ucraineni și ruși merge mai departe spre haos. În noaptea de Ajun al Anului Nou, ucrainenii ar fi ucis 720 de soldați ruși, au distrus 2 tancuri, 6 blindate de luptă ale infanteriei, 6 piese de artilerie, 10 diferite vehicule și trei drone. Clădirea școlii din Makiivka a fost complet distrusă. Ministerul rus al Apărării anunță că 89 de militari ruși au fost uciși. Kremlinul anunță că armata ucraineană folosește telefoane mobile pentru ghidarea tirurilor de rachete, ceea ce ar fi interzis. Le reamintim creștinilor ruși că și ei l-au omorât pe generalul cecen Giohar Dudaev tot cu ajutorul unui telefon mobil, dar cu sprijin american…

După ce a luat un stuchit între ochi, Klaus Iohannis s-a înfuriat. Rău!

Iertare pentru formula neacademică „între ochi”, dar situația chiar a fost de așa natură, iar un dezastru în relațiile politico-diplomatice dintre România și Ucraina nu poate fi exprimat altfel. Mai ales că Ucraona este un stat artificial, creat ca o consecință a pactului Molotov-Ribbentrop și a politicii lui Nikita Sergheevici Hrușciov, admiratorul lui Iosif Stalin. România a semnat tratatul „de prietenie și de bună vecinătate” cu Ucraina, iar Kievul nu respectă prevederile Articolului 13 referitor la minoritățile naționale. În loc să denunțe tratatul unilateral, Klaus Iohannis preferă să se târască mai departe în fața lui Volo și a lăsat să treacă legea minorităților de Rada Supremă, fără nicio măsură de retorsiune din partea României.

Mă așteptam ca Volodîmîr Oleksandrovici Zelenski să trimită înapoi legea minorităților la Rada Supremă fiindcă încalcă legislația europeană. Ar fi fost un gest normal. Dimpotrivă, pe 29 decembrie 2022, Volodimir Zelenskii a promulgat legea privind minoritățile naționale din Ucraina care fusese criticată argumentat de către Ministerul român al Afacerilor Externe în cursul lunii decembrie. Acest act echivalează cu un scuipat între ochi de la o piticanie pentru Klaus Iohannis, chiar dacă președintele nostru este lung cât o prăjină… cum spune o zicală populară.

Ziaristul Viorel Patrichi „Românii din Ucraina au dreptul să studieze în limba maternă, dar pe banii lor…”

Președintele tuturor românilor nici nu s-a șters. Nooo! S-a înfuriat rău și a pus mâna pe telefon și… l-a asigurat pe Volo de tot sprijinul necondiționat din partea României. Cel puțin așa notează Volo pe marginea convorbirii telefonice cu bâtlanul: „Together with @KlausIohannis we agreed on steps to further develop-cooperation, primarily in the defense sector. I thanked Romania for its solidarity and support in resisting Russian aggression. We discussed Peace Formula and issues of the bilateral agenda.” (Împreună cu Klaus Iohannis am convenit asupra pașilor pentru dezvoltarea în continuare a cooperării ucraineano-române, în primul rând în sectorul apărării. Eu i-am mulțumit României pentru solidaritate și sprijin pentru a rezista agresiunii ruse. Noi am discutat Peace Formula și problemele agendei bilaterale”, a scris Zelenskii pe Twitter.

Președinția României prezintă însă marea victorie a lui Klaus Iohannis în termeni ditirambici: „Președintele României, Klaus Iohannis, a avut miercuri, 4 ianuarie 2023, o convorbire telefonică cu Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski. Președintele Klaus Iohannis a exprimat profunda îngrijorare și preocupare față de continuarea atacurilor armatei ruse asupra obiectivelor civile și a infrastructurii critice ale Ucrainei, care reprezintă crime de război conform dreptului internațional umanitar, și a condamnat ferm atacurile aeriene neîncetate ale Rusiei, care au lăsat Ucraina în întuneric și frig. Președintele României a reamintit sprijinul consistent și multidimensional acordat de țara noastră, atât prin asistență directă, sprijin pentru refugiați, furnizarea de generatoare, respectiv facilitarea tranzitului de cereale, cât și prin susținerea integrării europene a Ucrainei, a adoptării sancțiunilor împotriva Rusiei și, respectiv, a acțiunilor vizând izolarea internațională a Rusiei. În context, Președintele Klaus Iohannis a reiterat faptul că România va continua să acționeze pentru a ajuta Ucraina și poporul ucrainean, atât timp cât va fi nevoie. Președintele României s-a referit pe larg la recenta lege a minorităților naționale adoptată de Ucraina, care a creat preocupare și nemulțumire la nivelul autorităților române și al reprezentanților comunității române din Ucraina. Președintele Klaus Iohannis i-a solicitat Președintelui Zelenski identificarea rapidă de soluții care să răspundă și să remedieze aceste preocupări. În acest sens, cei doi Președinți au agreat ca în perioada imediat următoare miniștrii de externe ai celor două țări să aibă discuții cu privire la soluționarea bilaterală a aspectelor menționate. De asemenea, Președintele Klaus Iohannis a reiterat sprijinul României pentru parcursul european al Ucrainei și a salutat reformele implementate, în conformitate cu angajamentele asumate în relația cu Uniunea Europeană. La rândul său, Președintele Ucrainei a transmis mulțumiri pentru sprijinul multidimensional și extrem de consistent acordat de România încă de la începutul războiului și a subliniat necesitatea continuării susținerii Ucrainei, mai ales în contextul în care atacurile Rusiei sunt tot mai agresive, cu impact grav asupra populației și a infrastructurii civile. În ceea ce privește aspectele legate de minoritatea românească, Președintele Volodîmîr Zelenski a exprimat întreaga deschidere pentru identificarea de soluții, astfel încât comunitatea românească din Ucraina să beneficieze, în oglindă, de aceleași drepturi de care se bucură comunitatea ucraineană din România.” (…) „Președintele Klaus Iohannis i-a solicitat Președintelui Zelenski identificarea rapidă de soluții care să răspundă și să remedieze aceste preocupări”.

Cum „să remediem preocupările”, domnule profesor Klaus Iohannis? Numai o vită de consilier putea scrie (și gândi) așa, dar Dumneavoastră ați semnat. Ghinion!...Care „oglindă”? Este un principiu impus de Kiev în discuțiile sterile cu Bucureștiul, fără acoperire în teritoriu. Noi avem peste un million de români în Ucraina, iar Kievul pretinde că ar fi… 500.000. Românii din Ucraina sunt autohtoni pe pământurile lor, invadate de tancurile lui Stalin. Ucrainenii din România nu sunt autohtoni în România, ei sunt urmașii unor emigranți, deci nu pot avea aceleași drepturi, „în oglindă” cu românii din Ucraina actuală. Ce drepturi au turcii în Germania? Ucrainenii din România au trei licee în limba ucraineană, pe banii noștri ai tuturor. Deși mult mai numeroși, românii din Ucraina nu au niciunul. Mai mult, li se interzice limba maternă chiar și în grădiniță sau în biserică. Vor românii să studieze în limba lor maternă? Pot s-o facă pe banii lor!

Ucrainenii primesc reprezentare automată în Parlamentul României, iar reprezentantul lor face jocurile Rusiei cu gazele de șist prin țara noastră, contra fermierilor români. Co-naționalii noștri din Ucraina, deși mult mai numeroși, nu au acest drept. Promovarea românilor din Ucraina în funcții publice este o altă poveste… Dacă i-am informa corect pe partenerii noștri cu privire la comportamentul Ucrainei, putem apoi să denunțăm tratatul bilateral. Fără tratat bilateral cu România, Ucraina nu intră în NATO și nu pupă UE. Să-i lăsăm pe frații ucraineni să umble cu căciula în mână pe lângă noi ca să intre în rând cu lumea. Altfel, Vladimir Putin îi așteaptă cu brațele deschise: Siberia este mare și se dezgheață din cauza poluării…

Basarabia de vânzare!

Se întâmpla după 1990, când rușii își vindeau și mamele pentru o ladă de vodcă. Cel puțin așa susțin unii, eu nu cred. „Am discutat cu Arkadii Volskii (1932-2006, om politic și om de afaceri rus) la Moscova. El era șeful patronatului din Rusia. I-am spus că noi vrem unirea Basarabiei cu România și că putem plăti 3Md$US. Ei au cerut 5Md$US…Găseam banii…dar Ion Iliescu nu a vrut”, povestește George Constantin Păunescu (n.1938, om de afaceri român, tatăl lui Bobby Păunescu, regizor, scenarist și om de afaceri) la o emisiune de la Realitatea TV plus-minus. Ca la tarabă! Mi-e greu să cred, dar a venit pe telefon și Cozmin Gușă, iar el are adevărul și România pe piept! Ce-i în gușă și-n căpușă. „„Eram secretar general al Partidului Social Democrat. Mă cunoșteam cu consilierii lui Vladimir Putin… sigur, pentru România. Mă tot suna Adrian Năstase că vrea să-l primească Vladimir Putin. Era în 2003. Și într-o zi, un consilier mi-a spus: „Putin vrea să te primească pe tine, vrea să ia masa cu tine, dar nu vrea cu Adrian Năstase.” „De ce?” „Pentru că are origine romă…””

Volskii i-a spus lui GCP să nu dea Petrom către austrieci, mai bine s-o dea la Gazprom sau să se asocieze cu Polonia. GCP a precizat că dezastrul de la Petrom a început cu înstrăinarea Bancorex, apoi totul a mers la vale. Statul român a primit de la OMV 600M$US, apoi i-ar mai fi dat lui și lui Adrian Năstase 1Md$US. Eu nu am asistat la numărarea banilor și eu nu am băut adălmașul cu Împăratu-de-Mătase, cu Volskii și cu austriecii. Că OMV era deja cumpărată de ruși în proporție de 65%…

Mare om și Gușă ăsta, domne! Câtă încredere a mai avut și Adrian Năstase în el! Dar și valoarea contează… Am mai relatat că Guță l-a adus pe Stanislav Belkovskii, ex-consilierul lui Putin, la hotelul Mariott din București. Belkovskii voia să ne convingă că Rusia acceptă unirea Basarabiei cu România, dar numai dacă rămâne armata rușilor în Transnistria. Gușă încerca să ne convingă atunci că vom face o uniune pravoslavnică cu Rusia, Serbia, Grecia și Bulgaria. „Putin ne dă gaze ieftine”. Atunci l-am contrat și l-am asigurat că Rusia nu face pomeni, deci nu va face nici pentru țara noastră. El are cam aceleași convingeri și azi…

GCP prinde sateliți străini peste umăr, ca toți cei obsedați o viață că securitatea e pe urmele lor, dar tot a zis că Oancea le-a ciordit Păuneștilor vreo 14M€ de la B1, din 2019 până azi. Cum o fi să ai încredere în sluga Varanului? Și pe-atunci nu prindea sateliți străini…

Războaiele provocate de Rusia, pe care, ulterior, le-am pierdut

• 1853-1856   Războiul Crimeei a fost pierdut rușinos (prin Tratatul de la Paris)
• 1904-1905 Războiul Japonez, pierdut rușinos. (Rusia a rămas fără flotele Pacificului și Balticii)
• 1914-1918  Primul Război Mondial, pierdut rușinos. (a semnat pacea de la Brest și a plătit despăgubiri.)
• 1919-1921 Războiul sovieto-polonez a fost pierdut; rușinos (înfrângerea de pe Vistula…armata rusă a fugit)
• 1939-1940 Războiul Sovieto-Finlandez (Războiul de Iarnă) este pierdut (pierderi uriașe și semnarea unui tratat de pace, sarcinile războiului nu au fost îndeplinite, iar capturarea Kareliei a fost o minciună, desi rușii susțin contrariul)
• 1945-1945 Al Doilea Război Mondial a fost declanșat de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) și aliatul său Germania (Pactul Molotov-Ribentrop privind divizarea Europei). A atacat Polonia în 1939… câștigată la împrumut-închiriere și coaliția anti-Hitler, care includea 56 de țări. (Capitularea Germaniei a fost semnată de aliați…URSS nu a fost numită țară învingătoare pentru că o considerau ocupantă, percepție care s-a dezvoltat în timpul Războiului Rece. Sir Winston Leonard Spencer Churchill s-a oferit să elibereze Europa de invadatorii sovietici, dar toată lumea era sătulă de războaie.)
• 1979-1989 Războiul din Afganistan s-a pierdut fără atingerea scopurilor stabilite, din toate punctele de vedere (Armata sovietică a fugit rușinos, la televizor arătau retragerea trupelor peste pod, înscenată)
• 1947-1991 Războiul Rece este pierdut. (consecința prăbușirii URSS)
• 1994-1996 Primul Război Cecen a fost pierdut rușinos în fața detașamentelor lui Dudaev, care erau de multe ori inferioare ca număr și din punct de vedere tehnic… (s-a semnat Acordul de la Hasaviurt, un orășel situate la 80 de kilometric sud de Groznîi)
• 1999-2009 Al doilea Război Cecen s-a încheiat cu o pace rușinoasă… (Federația Rusă plătește fonduri inimaginabile pentru loialitatea lui Kadîrov). Armata rusă este coruptă, imobilă, cu elemente vechi de informare, cu tehnică, logistică depășită și cu personal Groaznic
• 2014–2022 Războiul ruso-ucrainean. Ucraina va câștiga! Rusia va suferi o înfrângere militară, politică și economică! (consecința: revenirea la Ucraina a teritoriilor ocupate…Viitorul Federației Ruse este în ceață, mai rău, este în negură…)

Viorel Patrichi

Nota redacției. Articolul 2 comun convenţiilor de la Geneva I–IV din 12 august 1949 defineşte conflictul armat internaţional ca pe un război declarat sau orice alt conflict armat ivit între două sau mai multe din înaltele părţi contractante, chiar dacă starea de război nu e recunoscută de una dintre ele. În aceeaşi noţiune sunt cuprinse şi toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unei înalte părţi contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nicio rezistenţă militară. Potrivit art. 1 pct. 4 din Protocolul adiţional I la convenţiile de la Geneva din 1949, în noţiunea de conflict armat internaţional sunt cuprinse şi conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominaţiei coloniale, ocupaţiei străine şi împotriva regimurilor rasiste, în exercitarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele, drept consacrat în Carta Naţiunilor Unite şi în Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional privind relaţiile amicale şi cooperarea între state, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite. În sinteză, conflictul armat internaţional este acea stare de fapt şi de drept ce se naşte între state atunci când:

• a) unul sau mai multe state recurg la forţa armată împotriva unui alt stat, indiferent de motivele sau de intensitatea operaţiunilor militare, nefiind necesar ca starea de război să fie nici declarată şi nici recunoscută de toate părţile;
• b) există o stare de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unui stat de către un alt stat, chiar dacă această stare de ocupaţie nu întâmpină nicio rezistenţă militară;
• c) popoarele luptă împotriva dominaţiei coloniale, ocupaţiei străine, regimurilor rasiste, în exercitarea dreptului la autodeterminare, ca principiu fundamental prevăzut de Carta Naţiunilor Unite

Părţile unui conflict armat internaţional pot fi, astfel cum rezultă din interpretarea clasică a dispoziţiilor convenţionale avute în vedere mai sus, doar statele şi mişcările de eliberare naţională. În sistemul convenţiilor de la Haga (aşa-numitul „Drept al războiului”–juis in bello), în principal din Regulamentul anexă la Convenţia de la Haga din 1907, privitoare la legile şi obiceiurile războiului terestru, ratificat de România, iar ulterior promulgat prin Decretul Regal nr. 442 din 1912, rezultă că parte beligerantă, în contextul conflictului armat, nu este doar armata, ci şi miliţiile şi corpurile de voluntari, dacă:

• sunt conduse de o persoană răspunzătoare pentru subordonaţii săi; au un semn distinctiv fix şi uşor de recunoscut de la distanţă; poartă armele pe faţă;
• se conformează în operaţiunile lor legilor şi obiceiurilor războiului. 

A se vedea și articolele asociate

Direcția & Redacția Jurnalului Bucureştiului

Ziaristul Viorel Patrichi: „Trăi-v-ar Putin! Trebuie să naționalizăm Petrom și BCR…”

Ziaristul Viorel Patrichi: „Trebuie decretată unirea Basarabiei cu România”

„Kramer contra Kramer” într-o confruntare de tip „Război și Pace” în lugubrul game „În slujba poporului” de tipul „Jocul ielelor”, componentele funeste ale unui digraf într-un sistem complex, într-o probematică (inter – pluri și transdisciplinară) aflată în „Agonie și Extaz” cu actul final „Dulce ca mierea este glonțul patriei”

Nota redacției

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului