1.jpg)
Pe 27 ianuarie, lumea marchează Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, o zi dedicată memoriei celor 6 milioane de evrei și a altor milioane de victime ale regimului nazist, inclusiv romi, persoane cu dizabilități, homosexuali și disidenți politici. Această zi reprezintă nu doar o oportunitate de a reflecta asupra tragediei Holocaustului, ci și un avertisment cu privire la pericolele ideologiilor extremiste care continuă să își găsească adepți în zilele noastre, cum ar fi neonazismul.
Nota redacției. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară din 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite care a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german. Ziua de 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică. Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog (1994-1999) la 3 ianuarie 1996. Din 2001, 27 ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit.
Neonazismul este o ideologie extremistă care preia simboluri, concepte și obiective din nazismul german al secolului XX. Promotorii săi glorifică liderii și simbolurile naziste și perpetuează idei precum supremația albă, antisemitismul, rasismul și xenofobia. Activitatea neonazistă se manifestă ca un fenomen mondial, cu structuri organizate în mai multe țări și rețele internaționale. Neonaziștii se folosesc de propagandă pentru a recruta noi membri, în special tineri, prin intermediul platformelor online precum TikTok, Instagram sau Facebook. Deși numeroase țări au interzis simbolurile naziste și exprimările care promovează ura, extremiștii au găsit modalități ingenioase de a-și disemina mesajele prin coduri, simboluri subtile sau limbaj criptic. Acest lucru face ca lupta împotriva lor să fie o provocare constantă.
În Europa, ascensiunea extremei drepte ridică semne de întrebare cu privire la valorile democratice. Deși Uniunea Europeană condamnă ferm ideologiile totalitare precum nazismul și stalinismul, grupuri extremiste continuă să prolifereze aproape nestânjenite. În România, legislația interzice confecționarea, vânzarea și utilizarea simbolurilor fasciste, legionare sau rasiste, așa cum prevede Legea nr. 217/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 558 din 27 iulie 2015. Art. 4
- (1) Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.
- (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Cu toate acestea, grupuri extremiste de dreapta își continuă activitatea, atât online, cât și offline. Extremismul nu este doar o problemă a trecutului, ci o realitate contemporană. Platformele de social media sunt pline de conținut extremist care-l glorifică pe Adolf Hitler și promovează supremația albă, iar acest conținut ajunge cu ușurință la publicul tânăr.
Unul dintre motivele pentru care aceste ideologii continuă să găsească adepți este utilizarea simbolurilor vizuale și a codurilor speciale. Acestea sunt adesea inscripționate pe graffitti, tatuaje, haine sau bijuterii, oferindu-le extremiștilor un sentiment de apartenență și putere. Mai mult, aceste simboluri sunt ușor de recunoscut de către adepți, dar pot trece neobservate de către autorități sau publicul general. Neonaziștii vizează în special adolescenții și tinerii, atrași de aparenta „rebeliune” și de simbolistica lor. Acești tineri sunt adesea captivați de atracția seducătoare și misterioasă a acestor simboluri și nu sunt conștienți de motivele din spatele lor și de implicațiile istorice și morale. Utilizarea simbolurilor neonaziste reflectă promovarea urii și este crucial ca aceste strategii să fie combătute prin educație, conștientizare și politici care să prevină radicalizarea tinerilor. Câteva simboluri sunt:
- Zvastica (swastika). Inițial, un simbol spiritual și religios cu semnificații pozitive în multe culturi, zvastica a fost deturnată de regimul nazist pentru a reprezenta ideologia sa extremistă. Utilizarea sa sub forma înclinată la 45 de grade, asociată cu un fundal roșu și un cerc alb, este specifică regimului hitlerist și ideologiilor neonaziste.
- Vulturul nazist. Reprezintă un vultur cu aripile desfăcute, ținând o coroană de lauri cu o zvastică în centru. Acest simbol a fost emblema oficială a Germaniei naziste și este adesea folosit de grupurile neo-naziste pentru a simboliza supremația rasială și loialitatea față de ideologia nazistă.
- Coduri numerice. De exemplu, „88” este un cod utilizat pentru a reprezenta „Heil Hitler,” deoarece litera „H” este a opta în alfabet. Alte exemple includ „14,” care face referire la „Cele 14 cuvinte” ale ideologului suprematist David Lane.
- Crucea celtică. Deși este un simbol religios vechi, aceasta a fost adoptată de grupuri extremiste de dreapta ca simbol al supremației albe.
- Simboluri derivate. Alte simboluri includ rune folosite de SS (cum ar fi runa „Sowilo”) sau variante stilizate ale zvasticii, adaptate pentru a evita interdicțiile legale în anumite țări.
În România, comemorarea Holocaustului și prevenirea extremismului sunt esențiale, având în vedere trecutul nostru complicat. Conform unui sondaj realizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, există încă lipsuri majore în educația legată de Holocaust. Este necesară o abordare integrată care să includă educația în școli, campanii de conștientizare și măsuri legislative stricte. Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului ne amintește că avem o responsabilitate comună de a învăța din trecut pentru a preveni repetarea istoriei. Este momentul să condamnăm cu fermitate toate formele de extremism, rasism și xenofobie și să promovăm valorile toleranței, respectului și solidarității.
Educația este una dintre cele mai eficiente arme împotriva extremismului. În calitate de organizație dedicată drepturilor omului, OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite) face un apel la autorități, instituții educaționale și cetățeni să promoveze conștientizarea istorică și să condamne toate manifestările extremiste. Este esențial să învățăm generațiile tinere despre ororile Holocaustului și să le oferim instrumentele necesare pentru a recunoaște și combate ura. În această zi de comemorare, să ne amintim victimele Holocaustului și să reflectăm asupra lecțiilor pe care ni le oferă istoria. Extremismul, sub orice formă, nu are loc într-o lume care aspiră la libertate, egalitate și respect pentru drepturile fundamentale ale omului. Să rămânem vigilenți, să condamnăm propaganda extremistă și să ne asigurăm că drepturile omului sunt apărate pentru toți, acum și în viitor.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, subiectul documentarului „Fără 6 mile” difuzat de TVR-partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională și științifică franco –română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
În 1985, la Constanța, a avut loc cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu, când un comandant de navă, un actor și un timonier au hotărât să riște totul pentru libertate. Să încerci să fugi cu un vapor dintr-o țară comunistă părea de-a dreptul o nebunie iar planificarea evadării din România însemna, în primul rând, păstrarea secretului, într-un loc unde se spunea adesea că „și pereții au urechi”. Filmul a fost realizat cu o adevărată desfăşurare de forţe, cele mai importante momente fiind dramatizate pentru a sublinia atmosfera acelor ani, precum şi emoţia trăită de cei trei protagonişti. Director de imagine Mihai Pătraşcu, Montaj Ionuţ Andrei, Realizator Alina Amza, Producător Răzvan Butaru
Thomas Csinta, redactor șef, atașat de presă al (OADO-Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite), Cavaler al Ordinului Crucea de Aur a Drepturilor Omului
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
