„Globalism versus Creștinism” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondență de la prof. Caliopia Tocală (poet, prozator, dramaturg, jurnalist, eseist, membru al USR Iași și al UZPR Iași – Moldova)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Creștinismul (religie monoteistă care își are originile în iudaism) întemeiată de Iisus Hristos-Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cea de-a douaPersoană a Sfintei Treimi–Dumnezeu, are ca fundament revelația divină cuprinsă în Evanghelia Sa, propovăduită sistematic ucenicilor aleși și auditoriului iudeu. Biserica, comunitatea credincioșilor ce cred că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Omadevărat, a fost înființată în chip nevăzut, prin Jertfa pe Cruce a Mântuitorului, și în chip văzut, la Pogorârea Sfântului Duh, aproximativ acum două mii de ani. Creștinismula propus omului, nu a impus, ca modalitate de viețuire, legea iubirii cu douăcoordonate, relația omului cu Dumnezeu și a omului cu sinele și cu semenul său, penetrând ființial resorturile trupești și sufletești ale omului în exprimarea sa individuală și socială.
La început, roadele muncii erau depuse spre folosul comunității sociale, fiecare luând după trebuință. După două mii de ani, putem observa că organizarea societății, de care, încă, mai beneficiem astăzi, cu toate imperfecțiunile sale, este expresia slujirii aproapelui, o valoare a creștinismului. Astăzi, lumea globalizării este cucerită de piață, dopată de televiziune, sport, internet, inteligența artificială…trăind, în același timp, pe fondul unei crize generale a sensurilor vieții, un dezastru cultural și educațional global, simptom îngrijorător și sigur, al barbarizării societății viitorului.
Globalizarea, termen folosit pentru descrierea schimbărilor în societate și în economia mondială, pentru creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state, este un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înțeleagă. În centrul acestei percepții, se află procesul de globalizare economică, internaționalizarea, dominată de forțe ale pieței ce nu pot fi controlate, puse în mișcare de corporațiitransnaționale-principalii actori economici și agenți ai schimbării, care nu se circumscriu niciunui stat național, plasându-și locațiile pe glob în funcție de avantajele pieței.
Dezvoltarea transferurilor comerciale,a mijloacelor de transport și de comunicare, a schimbului de informații, a tehnologiei digitale,a impus, cu naturalețe, o permisivitate transfrontalieră ce a condus la dispariția particularităților, a specificului național și la adoptarea unor proceduri generalizatoare. Dincolo de reglementările statului-națiune, legalitatea și regulile au devenit prea strâmte. Astfel, au apărut corporațiile multinaționale, piețele financiare globale, organizațiile nonguvernamentale, dar și organizațiile criminale și rețelele teroriste internaționale, iar noii jucători au trebuit să facă față provocării iscate de guvernarea de tip monopol. Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaționale, dar se bazează pe înțelegeri formale între statele-națiune, deoarece încă nu au găsit un teren comun pentru înțelegeri privitor la problema globalizării.
Ceea ce era la un moment dat individual și propriu societăților naționale, sub ideologia unorgrupuri de interese ce depășesc frontierele statelor, tinde să devină colectiv și comun acestora, prin globalizare, ce tinde să aglutineze, până la unificare, structurile politice, militare, economice, financiare, tehnologice, culturale, educative, ecologice,s.a. Desigur că această fluidizare socială aduce cu sine beneficii materiale grupurilor de interese, altfel de ce ar mai fi creat-o, și chiar foloase materiale individuale, peste medie, incorporaților acesteia. O asemenea structură nou creată are nevoie de o conducere autoritară care să fie recunoscută la nivel mondial, care să o controleze și să o mențină în funcționalitate.
Dacă putem găsi argumente raționale interdependenței structurilor enumerate, chiar și celei educative, în sensul ca beneficiarii acesteia să devină mai pregătiți, mai competenți, mai responsabili, nu găsim, însă, rațiunea de a unifica cultura, știind că diversitatea (creațiile artistice, de orice fel), unitatea în diversitate, dă sens, viață frumosului și multiplică valoarea. De asemenea, oricâte încercări am face, totuși, nu aflăm argumentul uniformizării religioase, dar am putea risca unul, acela al negării lui Dumnezeu și al anulării spiritualității umane, omul reducându-se doar la o viețuire trupească, docil și ușor de condus și de controlat. E vizibil, cu ochii închiși, efortul depus de națiunile lumii în privința controlului uman, cu argumente îmbrăcate în surogat. În final, înțelegem că miza e doar puterea.
Dacă globalismul nu ar afecta valorile creștine,atunci creștinismul nu ar avea motiv să se opună acestuia; după cum observăm, își depășește sfera interesuluifinanciar și atentează lalibertatea religioasă a persoanei, la înlocuirea valorilor creștine revelate cu pseudovalori sau, și mairău, la pervertirea acestora. Principiul, potrivit căruia minoritatea se supunea majorității, a apus demult. Astăzi, majoritatea este constrânsă să se supună minorității, nefirescul trece drept firesc, răul este văzutca bine, și, mai mult, democrația se limitează numai la actul alegerii unor oameni mediocriși obedienți cauzei și scopului globalizării. Cum s-ar putea realiza o asemenea unificare religioasă? Oricare dintre variantele propuse ar afecta creștinismul în însuși fundamentul său. Cum să știrbești sau să anulezidogma Sfintei Treimi (dogmă-adevăr neschimbabil și obligatoriu)? Orice știrbire nu ar face altceva decât să-L înlocuiască peDumnezeul Cel personal și revelat cu un pseudo-dumnezeu, un dumnezeu nepersonal sau cu o idee despre dumnezeu.
Cu a cui putere și autoritate s-ar realiza aceasta? Cu de la sine putere. O asemenea faptă depășește cu mult sfera intereselor materiale, fie ele și ale unui grup restrâns, ca și pe cea a raționalului. Apar, totuși, câteva întrebări firești: de ce creștiniinu se împotrivesc prin intermediul structurilor organizaționale bisericești; de ce ierarhii BisericiiOrtodoxe și, în special, a celei Române nu iau act de aceste schimbări; de ce ierarhii nesocotesc vocea credincioșilor aflați sub oblăduirea lor? Putem doar specula câteva răspunsuri: au uitat că sunt mădulare ale trupului Bisericii; au uitat de capul Bisericii, Iisus Hristos; au preocupări filantropice uitând că misiunea slujitorilor Bisericii este să-i învețe pe credincioși milostenia, putând rămâne numai la starea de coordonare a acesteia; ei înșiși facparte sau sunt înregimentați în aceste structurile.În ce-i privește pe credincioșii creștini, sunt preocupați de rezolvarea problemelor grave cu care se confruntă pe toate palierele vieții, în timpuri atât de nesigure.
„Caliopiei Tocală în general, s-ar putea spune că reies idei similare–nu e clar cine eşti (a cui dublură eşti), dacă trăieşti propria ta viaţă sau o existenţă străină, viaţa altcuiva, în acest mod înstrăinarea din teatrul absurd sau din existenţialism dând naştere unor situaţii concrete, imaginate de autoare, cu replici şi personaje, la baza cărora stau idei, iar nu imagini. În acelaşi timp, un alter ego ar putea oricând să-ţi dejoace planurile, pentru că nimic nu e-n favoarea celor ce viermuiesc prin lumea personajelor din teatrul Caliopiei Tocală,nici destinul, nici semenii, nici măcar propria persoană. În această dezordine totală, în care existenţa nimănui pare să nu aibă sens, rămâne deschisă întrebarea dacă ne mai putem aştepta la o salvare, iar în cazul că răspunsul ar fi pozitiv, din partea cărei instanţe divine sau umane.” (Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru, membru AICT)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane – o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
