„Epistola în era digitală” (Corespondență de la poetul și traducătorul trilingv brașovean Dr. Dr. Christian W. Schenk, membru al USR, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondentul permanent al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)
Dr. Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat)
Anexă (Din corespondeța poetului Christian Schenk cu personalități marcante le literaturii românești)
„Stimate domnule Schenk,
Meditez de câteva săptămâni ce v-aș putea răspunde.
Pe scurt: nu e vorba câtuși de puțin de o simplă întâmplare – întâmplările nu se repetă niciodată aidoma. Realitatea e că sistemul de represiune intelectuală din România a devenit aproape la fel de dur ca și pe vremea vechiului dictator, cu diferența că am câștigat ceva (dar nu prea mult) în subtilitate.
În ce mă privește, ca fost deținut politic anticomunist și ca scriitor opozant și autoexilat, sunt obișnuit cu toate acestea. Am fost destituit, după revenirea mea în țară, din funcția de director al Teatrului Național din Iași (eu fiind astfel primul din seria de destituiri ale foștilor opozanți și dizidenți), corespondența cu străinătatea îmi este sistematic fie oprită, fie în mod ostentativ controlată (plicuri desfăcute grosolan și nici măcar lipite la loc etc.). Pentru informația dumneavoastră vă pot spune că expediția din România a unei publicații din străinătate costă acum circa 50.000 lei, adică mai mult de 25 $, când salariul mediu nu e nici de 50 $ pe lună! Corespondența obișnuită, nici măcar cea internă, nu e permis a fi lipită cu scotch, evident pentru a putea fi deschisă mai ușor. Dacă nu aveți ceva mai important de făcut, puteți informa mediile din Germania PEN Clubul etc. în legătură cu „aventura“ noastră poștală și cu celelalte câteva detalii pe care vi le-am mai comunicat. Sunt membru al PEN Clubului European, Romanian Center, cu numărul 24. Al dumneavoastră cu amiciție colegială,
„Dragă Willy,
După cum ți-am relatat și la telefon, Conferința Societății Scriitorilor-medici a fost un succes. Medicul și scriitorul de reală valoare Ion Biberi a fost evocat în câteva intervenții foarte interesante despre viața și opera lui. Conferința s-a desfășurat în Amfiteatrul Mare al Facultății de medicină și au participat aproape de 100 de membri. Dacă timpul n-ar fi fost atât de rău, ar fi venit mai mulți din țară. La darea de seamă a activității societății, s-a trecut în revistă tot ce s-a publicat de către medicii scriitori în ultimul timp. Christian W. Schenk, poetul, a fost citat de două ori, odată cu „Răstignirea“, a doua oară cu cartea lui Bulgăr și a lui Manu despre tine. Am fost citat și eu cu „Oglinda“, dar și cu Editura Doris în legătură cu volumul tău.
Dragă Willy, ți-am plătit cotizațiile 1992 și 1993, și anticipat, cum au procedat toți și pe 1994. Îți trimit alăturat Almanahul la care trebuie să colaborezi și tu în numărul pentru anul viitor.
Eu am avut o mare bucurie la Conferința Societății. Înainte de a se intra în programul de lucru, mi s-a înmânat diploma prin care am fost ales Membru de Onoare al Societății medicilor scriitori din România. Nu se putea un cadou mai frumos pentru aniversarea a 70 de ani! Îți trimit și ție un xerox, cât și invitația. Ce plăcut ar fi dacă la conferința de la anul, ai putea fii și tu prezent.
Dragul meu, noi ne pregătim să plecăm în Israel. De abia așteptăm să ajungem acolo, mai ales că ne vom întâlni cu Uca și Guido, și în special cu Miriam de care nu este foarte dor. […]. Eu am început să scriu piesa pe care am conceput-o cu 40 de ani în urmă: „Trilogia de cameră“ am terminat prima parte a trilogiei și mă pregătesc să încep partea a doua. Între timp, m-a „pleznit“ ideea unei comedii și m-am apucat imediat s-o aștern pe hârtie. Mâine, poimâine termin actul I. Se va numi „Te plătesc ca să mă iubești“ și are ca subtitlu: „Comedie în trei acte scrisă pentru trecerea la economia de piață a teatrelor din România“.
E o trăsnaie care poate să iasă bine.
Am uitat să-ți spun că în dimineața zilei de 28 noiembrie, nebuna de Jelescu a apărut la televizor la emisiunea literară, anunțând că „distinsul dramaturg dan Tărchilă împlinește azi 70 de ani“ și dă-i cu felicitări, cu laude și cu urări, de m-au trecut toate apele. I-am telefonat și i-am mulțumit. Încolo, [Ioan] Iacob mi-a făcut și mie o emisiune literară [la Radio] ce se va difuza în ziua de 1 ianuarie. E un băiat inimos și deștept. Am încasat de la radio 2000 lei pentru tine, Willy, pentru cele două emisiuni pe care le-ai făcut. Te îmbrățișez cu drag și cu dor,
Dan [Tărchilă]
P.S. În ultimul moment, înainte de a trimite scrisoarea, a apărut în Literatorul articolul despre tine (Sorescu). Ți-l trimit.
„Dragă domnule Schenk,
Am primit scrisoarea dumneavoastră în care îmi vorbiți atât de plăcut despre Simpozionul de poezie de la Satu Mare. George Vulturescu* trebuie să fie un om deosebit. Eu, după cum știți, am lipsit motivat. Sper ca la anul, făcând recuperări intense să mă pot și eu verticaliza și să ajung în lumea normală.
Vă așteptăm cu multă plăcere în noiembrie, la ziua de naștere a lui Dan Tărchilă. Dan și Gela au fost acum câteva seri la noi în vizită și ne-am simțit bine împreună, vorbind și despre dumneavoastră. Tărchilii (Dan și Gela) au insistat să vin și eu la ziua lui Dan, așa cum mă găsesc, dar eu cred că nu pot face față unei asemenea manifestări cu oameni valizi și voi sta acasă, rugându-vă să treceți Dumneavoastră a doua zi pe la mine.
Am primit cărțile trimise și vă mulțumesc. De asemenea vă mulțumesc pentru fotografii. […]. Așteptându-vă la București, vă rog să primiți urările noastre de sănătate și de succese, Cu multă prietenie
P.S. A apărut recenzia mea la ultimul dumneavoastră volum: Răstignirea…în numărul 2–3 al revistei Viața românească. V-am păstrat un exemplar pe care îl veți primi în noiembrie. Vă anexez trimiterea bibliografică din Literatorul, pentru „Prezență poetică în literatura română” C. W. Schenk.
Cer scuze pentru întârzierea răspunsurilor mele, dar s-a întâmplat să mă internez în spital (spitalul Fundeni, la Prof. Dr. E. Proca) ca să mi se scoată […] niște pietre Am stat, deci, în spital și am avut o stare foarte proastă. Acum sunt din nou acasă. În privința celui de-al doilea volum de versuri pot spune cu mâna pe inimă că mi-a plăcut chiar mai mult decât primul (Testament) și vă mai spun că am și scris un comentariu care se va difuza la radio și va ajunge și în revista Uniunii Scriitorilor din România, Viața românească. Când va apărea am să cumpăr pentru dumneavoastră un exemplar (dacă doriți mai multe să-mi scrieți), pentru că am un exemplar în plus de la acest text, vi-l anexez. Într-un plic, ceva mai cutezător, am trimis o selecție din poemele mele și o bibliografie pentru antologia la care lucrați.
Am primit răspunsul Dumneavoastră la ancheta noastră, mulțumesc, este în regulă, este interesant și va apărea în numărul din ianuarie […] al revistei „Caiete critice”. În numărul din săptămâna trecută al Literatorului a apărut și o poezie de-a dumneavoastră și săptămâna viitoare va apărea Balada lui Uhland…Azi dimineață am urmărit la T. V. interviul dumitale cu Smaranda Jelescu. Cum vedeți sunteți prezent în conștiința românească! Vă doresc ca în 1993 această prezență să fie și mai puternică. Nu ignor faptul că azi este 15 decembrie și potrivit promisiunii mele, trebuie să predau eseul despre poezia și experiența dumitale ca scriitor. […] Am început studiul, dar nu l-am încheiat încă. Inutil să vă explic de ce (cursuri, o situație delicată în familia mea, oboseala etc.). Peste două zile luăm vacanță universitară și mă ocup serios de studiul meu. Sunt, de regulă, un om care se ține de cuvânt. M-am uitat pe lista poeților români întocmiți de dumneata. Este vastă și… generoasă. Eu aș fi mai zgârcit. Cred că o antologie lirică trebuie să fie mai restrânsă. Sunt, în lista dumitale, nume pe care pur și simplu nu le cunosc. Poate discutăm despre acest aspect… Până atunci, bunele mele sentimente și urările mele de fericire și sănătate,
Scrisoarea ta m-a bucurat mult. Îmi cer scuze pentru „dispariție„: a doua zi, la orele șase ante meridian trebuia să fiu la aeroport. Plecam într-unul din cele mai îndepărtate orașe ale țării. Întârzierea cu care îți răspund se datorează unor ample lucrări de reamenajare a casei: timp de aproape o lună nici nu am avut timp să respir. Pentru că mă întrebi cum stau cu munca și cum îmi „menajez“ forțele, îți spun: aștept să apară o nouă carte de-a mea (poezie), am muncit să termin o altă carte pe care–între grămezi de cărămizi și saci de ciment în casă-a trebuit s-o termin rapid după cum îmi cerea editorul. Are un titlu „mișto“: „Mickey Mouse e mort”, mi-am susținut o lucrare la un concurs pentru obținerea unei burse de creații literare (prin decembrie aflu „verdictul“), lucrez în continuare la patru reviste…și mai trebuie să plimb și câinele! M-aș bucura mult să te revăd la sfârșitul lui noiembrie, mai ales că pe 28 noiembrie este ziua mea de naștere!
Am prea întârziat cu răspunsul, deoarece am așteptat și cel de-al treilea plic… nu m-a găsit!
Constatăm: cea mai sigura adresă este cea de la părinți (Ucraina) și cea de la Cahul (Moldova). Deci aștept cărțile și alte versuri (inedite) anume la aceste două adrese.
Moscova se comportă cu mine tot mai rău. Voi continua lupta, mai ales pe linia realizării planurilor mele de creație și a drepturilor față de fiica mea de-aici, născută la 12 februarie 1986. Aici situația este foarte grea. Suntem în război economic. Oamenii de cultură și cultura în genere sunt la o fază totală de decădere. Mi-e și rușine să-ți recunosc că pentru anul 1992 onorariul meu de scriitor constituie 519 ruble și 20 de copeici. Cursul de schimb (oficial) al unui dolar american în prezent se apropie de această cifră… deci, trăim sub orice nivel. Un plic par avion mă costă de-aici de la 1 noiembrie 1992 – 75 ruble. Sunt nevoit să pun scrisoarea mai întâi în plic pentru fratele Gheorghe, iar el, dacă îi vor ajunge banii, să procure un plic pentru Germania…
Salariul minim și pensia minimă în Rusia de la 1 noiembrie sau 1 decembrie 1992, promit, să fie de 2.250 ruble, pentru o lună! Circa cinci dolari americani… Ușile GULAG-ului, care s-au deschis pentru mine abia în 1989, tare mă tem că s-au închis acum pentru totdeauna. Și eu nu am unde pleca și nici nu doresc să plec. Continui lucrul la antologia „500 poeți români de pe glob“. Bunul Dumnezeu știe când voi avea posibilitate să-l public, dar rămân optimist. Doresc să aflu cum îți merg dumitale lucrul și viața. Poetul Helmut Britz acum e în Germania, definitiv? Vă cunoașteți? Mi-a plăcut foarte mult, este o mică antologie, pe care am editat-o la Moscova în 1990 „Arborele ființării noastre“.
Cu surprindere aflu că mi-ai scris atât la Uniune cât și acasă. Îți mărturisesc că nu am primit nimic. Și dacă acasă era oarecum normal să nu primesc (nu cred că ai adresa mea nouă; iat-o: […]) la Uniune e, totuși, ciudat că n-am primit. Și nici de la Günter Grass n-am primit, deși lui i-am scris eu. Dacă-l vezi, comunică-i, această bizară realitate. În ce-o privește pe doamna Malitoris [?], habar n-am cine e și nici nu știu cine-i telefonează în limba română și, mai ales, de unde primește invitații. De la noi, nu. (Poate de la Aspro!). În rest, sper să te revăd și în București, nu doar în Germania-asta în cazul că ai drum pe-aici până iunie viitor când vei fi, din nou, invitat la Neptun,
Am primit ieri scrisoarea dumneavoastră și mă grăbesc să vă răspund. Proiectul unei antologii m-a preocupat și pe mine, chiar în aceste zile mă gândeam, citind o antologie a poeziei germană din secolul XX, cât de frumoasă ar putea fi și o antologie românească, având în vedere varietatea, bogăția și valoarea multor poeți români din acest veac. Poate o dată și o dată un asemenea proiect ar putea lua ființă, să aleg adică, după gustul meu, acele poeme pe care le-aș prezenta într-un florilegiu reprezentativ pentru un cititor dornic să se desfete cu lectura liricii noastre. Cu totul altfel s-ar pune, evident, problema unei antologii în germană (în orice traducere, de altfel ), unde cititorul nu cunoaște practic nimic despre literatura (poezia) în cauză. Încât vă înțeleg dificultățile și îmi imaginez că trebuie să luptați cu multe situații delicate, ținând cont și de schimbările politico-istorice petrecute în România din 1944 încoace.
Mă bucur că am găsit în Germania un spirit înrudit, cu preocupări apropiate de ale mele și desigur că, în măsura posibilităților, aș dori să vă fiu de ajutor. Nu știu în ce măsură ideile, opțiunile și gusturile mele ar coincide cu ale Dumneavoastră, însă un dialog ar fi – cred eu – interesant pentru ambele părți. Dintre numele unor confrați pe care observ că i-ați consultat deja, unele îmi sunt apropiate, fără să vă ascund însă faptul că altele îmi sunt străine, în sensul că nu împărtășim (și nu am împărtășit nici în trecut) opțiuni și idei literar-politice, făcând parte din grupări literare opuse, eu fiind tot timpul mai apropiat de cercul „României literare“ și de aripa liberală a obștii scriitoricești, unde am avut și câteva luări de poziție illo tempore, inclusiv în cazul plagiatului lui Eugen Barbu (ceea ce mi-a atras ostilitatea grupului de la „Săptămâna“ și „Luceafărul“ etc.). Xenofobia și mai recent antisemitismul și șovinismul pe față al unor membri din fostele redacții ale revistelor pomenite mai sus mi-au rămas cu totul străine și le resping cu toată tăria.
În țară, unde merg adesea pentru treburi, am condus un prim dicționar al scriitorilor români (1978), cu circa 200 de nume, selectate sever din toate epocile, urmând să continui cu un colectiv lărgit acest Dicționar până la amplificarea sa în patru volume. În 1985 primul volum, dat la tipar după multe peripeții și scandaluri, a fost oprit și topit (zațul tipografic) din ordine oculte. Unii dintre scriitorii din grupările pomenite (Barbu et Co.) nu au fost străini de aceste mașinații, deși dicționarul era obiectiv alcătuit și era o lucrare de anvergură,cum din păcate literatura noastră nu se poate lăuda că are. Din 1991 am reînceput munca la revizia și remanierea materialului imens și la completarea lui cu scriitorii din exil, a căror prezență la început nu putea fi nici măcar concepută. În momentul de față volumul I, ABC, e trimis la tipar (sper), eu am revenit în preajma Crăciunului la Bonn (unde familia mea s-a stabilit din 1984) și era, la data plecării mele din Cluj, gata pentru a fi trimis editurii și la tipar. Urmează ca în primăvara aceasta să definitivăm și volumul II, pentru a lăsa pentru 1994 ultimele două tomuri.
Vă scriu toate acestea pentru a vă face o idee despre activitatea mea. Timp de 40 de ani am predat Literatura română la Universitatea clujeană, în 1990 însă m-am pensionat înainte de termen pentru a putea veni în Germania la familie și a nu avea dificultăți în problema călătoriilor etc. Din Bonn colaborez la multe reviste din țară și din străinătate, iar la Cluj, unde mi-am păstrat locuința, și unde am stat toamna trecută vreo trei luni, am o activitate destul de intensă în direcție strict literară, fiind și membru în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor. E drept că biata Uniune e acum în derivă și conducerea lui Mircea Dinescu (de altfel un foarte bun și simpatic poet) nu a fost prea fericită. De altfel el e din 1 ianuarie la Berlin pentru un an.
Aș fi bucuros să ne reîntâlnim și să facem un schimb de idei, mai apropiat. Dar nu știu modalitatea la care am putea recurge. Eu în ianuarie mai sunt la Bonn, dispus și la călătorie, însă în februarie cred că va trebui să revin la Cluj și București pentru Dicționar.
Așa dar, urmează să-mi scrieți Dumneavoastră cum ați vedea posibilitatea unei întâlniri și unui schimb de păreri, legat și de proiectul antologiei dumneavoastră.
Urându-vă mult succes și sperând într-o relație intelectuală fertilă, vă asigur de sentimentele mele cele mai alese,
Îți scriu cu toată dragostea și rușinea că nu ți-am răspuns până acum. Iată motivul principal: întors de la Satu Mare, în București, doamna Stela Covaci, văduva marelui traducător Aurel Covaci, m-a determinat să definitivez cartea despre Nicolae Labiș, pe care o aveam scrisă din 1976 deoarece pe 22 decembrie 1996 se împlineau 40 de ani de la moartea lui Labiș. Am licitat cartea la Oradea la Salonul de Carte orădean, licitația a fost câștigată de Editura Libra din București și va fi urmat să predau cartea pe 21 decembrie 1996 spre a fi tipărită și lansată în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1996; am intrat în criză de timp, dar a fost spre folosul cărții, al meu și al editorului pentru că întârziind cartea am reușit să primesc o mărturie care argumentează teza cărții mele și anume, Labiș a fost asasinat la propriu și nu a murit dintr-un „accident“ cum voiau să se creadă toți cei vinovați de moartea lui…
Până zilele acestea, când cartea merge la tipar, am stat în casă ca într-o pușcărie… m-am gândit la tine tot timpul și odată cu această scrisoare îți trimit și trei cărți: La Baad, o mare antologie de poeme apărută la Eminescu, Rod, o antologie în vers alb apărută în Colecția Lilliput ai editurii Helicon și o antologie tot Liliput româno-engleză apărută la Cogito la Oradea, iar curând Timpul asasinilor, cartea despre Labiș…
În revista Contrapunct pe luna decembrie 1996 te-am citat cu ceea ce mi-ai zis la Rohia, să nu mă clasicizez prea repede…
Mi-au făcut enormă plăcere atât cartea ta de poeme, cât și prima ta scrisoare din care intenționez să dau un citat sau s-o citez în întregime…Sunt într-un an delirant, intenționez să tipăresc 12 cărți anul acesta, pe 15 februarie revista Panteon de la Piatra Neamț condusă de Daniel Corbu și participanții la Serbările de Poezie de la Vânători-Neamț mă propun pentru premiul Nobel… am mai mult ca niciodată nevoie de ajutorul vostru…
De întâlnit ne vom întâlni în Iași pe 23 martie; eu voi fi la Iași din 22 martie și poate facem împreună Nordul Moldovei pe unde ar trebui să lansez Timpul asasinilor…
Pe lângă toate mai fac și înregistrări pentru casete muzicale cu muzică și poemele mele, sunt terminat de oboseală…
La tine mă gândesc cu dragoste și sper să mă înțelegi, dar din anul acesta viața mea se va schimba, mă voi recăsători cu o femeie pe care o iubesc și care e în stare să facă tot ceea ce trebuie pentru mine spre a fi scăpat de toate mizeriile omenești, spre mă consacra numai tipăririi cărților mele și traducerii lor în limbi de marea circulație …
Te îmbrățișez și doresc să rămâi tânăr și neschimbat. […].
Când ne vom reîntâlni, voi cânta o noapte întreaga pentru tine, Christian! Atât mi-a fost de dor!
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
