Violența domestică se referă la comportamentele violente, coercitive sau despotice exercitate în cadrul relațiilor intime, cum ar fi căsătoria, parteneriatul de viață sau relația de cuplu. Acesta poate lua forme diferite, cum ar fi violența fizică, verbală, sexuală, abuzul emoțional (orice formă de comportament prin care victima este batjocorită, criticată, insultată sau manipulată, în mod repetat) sau constrângerea financiară și poate să aibă un impact devastator asupra victimelor, ducând la afectarea sănătății fizice și mintale, la dificultăți economice și sociale, și chiar la moarte.Victimele violenței domestice pot fi femei, bărbați sau copii și nu sunt legate de un anumit statut socio-economic sau cultural. Aceste victime pot suferi traume fizice, emoționale și psihologice severe, scăderea stimei de sine, sentimente de vinovăție, anxietate, depresie, tulburări de somn și dificultăți în relațiile interpersonale. Impactul violenței se poate extinde și asupra copiilor care sunt expuși la astfel de situații, având consecințe pe termen lung asupra dezvoltării lor.
Există multe cauze care pot contribui la apariția și perpetuarea violenței domestice. Acestea pot include inegalități de putere în relații, norme sociale patriarhale, sărăcie, consum de substanțe, tulburări de sănătate mintală sau modele de comportament abuziv în familie. Este important să menționăm că nicio cauză nu justifică violența și că abuzatorii sunt cei responsabili pentru propriile acțiuni. Protecția victimelor abuzului domestic este o problemă importantă care necesită atenție și acțiune din partea autorităților, a societății în general și a fiecăruia dintre noi. Este nevoie de o abordare care să ia în considerare nevoile individuale ale victimelor și să ofere sprijin concret și susținere. Autoritățile ar trebui să asigure accesul la servicii de asistență juridică, medicală și psihologică, să acorde ajutor financiar și să ia masuri, cum ar fi ordinele de protecție, pentru a împiedica perpetuarea abuzului.
De asemenea, este important ca societatea în general să fie sensibilizată asupra acestei probleme și să ofere sprijin victimelor, prin informarea și educarea publicului, prin crearea de programe și servicii de sprijin, prin implementarea unor legi și politici eficiente, prin furnizarea de servicii de sprijin și protecție pentru victime, precum și responsabilizarea agresorilor prin programe de reeducare. De asemenea, este important să încurajăm victimele să ceară ajutor și să ofere sprijin emoțional și practic în procesul de recuperare, și prin crearea unui mediu în care victimele să se poată adresa autorităților fără teama de represalii. Fiecare individ poate face o diferența prin a fi atent la semnele abuzului domestic și prin a oferi sprijin și susținere persoanelor afectate. Combaterea abuzului domestic este esențială pentru a proteja drepturile și siguranța victimelor și pentru a promova relații sănătoase și egalitate de gen.
Violența domestică reprezintă o problemă serioasă și inacceptabilă în societatea noastră. Este responsabilitatea noastră colectivă care necesită eforturi concertate din partea autorităților, a societății în general și a fiecărui individ în parte, să luăm măsuri pentru a combate această formă de violență și pentru a oferi sprijin și protecție victimelor. Prin educație, conștientizare și acțiune, putem contribui la stoparea violenței domestice și la îmbunătățirea vieții victimelor și putem crea o lume în care fiecare individ să trăiască în siguranță și cu demnitate, fără teama abuzului domestic. (A se vedea și lucrarea de referință Andersson, V. et. al. (actualizat, 2023) „Violența domestică-Statistici și fapte”)
Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele Lordului Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Nota redacției
Prima utilizare cunoscută a termenului violență domestică într-un context modern, adică violență în familie, a fost făcută într-o adresă realizată de Jack Ashley în 1973 către Parlamentul Regatului Unit. Termenul se referea, în menționările anterioare, în primul rând la protest civil, violență din interiorul unei țări, spre deosebire de violența comisă de o putere străină. În mod tradițional, violența domestică a fost în mare parte asociată cu violența fizică. În prezent, violența domestică este definită în mod general pentru a include „toate actele de violență fizică, sexuală, psihologicăsau economică” care pot fi comise de un membru al familiei sau de un partener intim. Termenul de violență a partenerului intim este adesea folosit în mod sinonim cu abuzuri domestice sau violență în familie, dar se referă în mod specific la violența care se produce în cadrul unei relații de cuplu (adică căsătorie, conviețuire sau parteneri intimați care nu coabitează). La acestea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) adaugă controlul comportamentelor ca formă de abuz. Violența intimă a partenerului a fost observată în relații opuse și de același sex și în prima instanță atât de bărbați împotriva femeilor, cât și de femei împotriva bărbaților. Violența în familie este un termen mai larg, adesea folosit pentru a include abuzuri asupra copiilor, abuzuri asupra celor în vârstă și alte acte violente între membrii familiei. În 1993, Declarația Națiunilor Unite privind eliminarea violenței împotriva femeilor a definit violența domestică drept astfel „Violența fizică, sexuală și psihologică care are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzurile sexuale ale copiilor de sex feminin în gospodărie, violența legată de zestre, violul conjugal, mutilarea genitală a femeilor și alte practici tradiționale dăunătoare femeilor, violenței non-conjugale și violenței pentru exploatare”.
- În România există o lege-Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în 2014-care se adresează acestei probleme (violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală). Definiția legală a violenței în familie din articolul 3 al acestei legi este următoarea: „În sensul prezentei legi, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.“
- Convenția Consiliului Europei de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită și Convenția de la Istanbul) are următoarea definiție: „violența domestică” va însemna toate acțiunile de violentă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foștii sau actualii soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărțit același domiciliu cu victima.
Articole asociate
Articole recomandate
Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
[…] Violența domestică, o realitate dureroasă (Corespondență de Lordul Prof. dr. avocat Florentin S… […]
[…] Violența domestică, o realitate dureroasă (Corespondență de Lordul Prof. dr. avocat Florentin S… […]
[…] Violența domestică, o realitate dureroasă (Corespondență de Lordul Prof. dr. avocat Florentin S… […]