„Merită să mori pentru ceea ce tafe să trăiești!”
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérenité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Ca urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și iumilință)-Thomas Csinta
Nota redacției. Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și în activitățile organizațiilor non-guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume. În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice făcute de doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului. Într-adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un „drept” este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de Al Doilea Război Mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de la Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut „sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea, sau bunăstarea în întregime independente de drepturile omului”. Magna Carta emisă inițial în 1215, a influențat dezvoltarea dreptului comun și a multor documente constituționale ulterioare legate de drepturile omului, cum ar fi Bill of Rights din 1689, Constituția Statelor Unite din 1789. Filosofi precum Thomas Paine, John Stuart Mill și Hegel au extins tema universalității în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În 1831, William Lloyd Garrison a scris într-un ziar intitulat The Liberator că încerca să-și înroleze cititorii în „marea cauză a drepturilor omului”. În 1849, un contemporan, Henry David Thoreau, a scris despre drepturile omului în tratatul său Despre datoria de nesupunere civilă, care a influențat mai târziu asupra drepturilor omului.
Multe grupuri și mișcări au reușit să realizeze schimbări sociale profunde de-a lungul secolului al XX-lea în numele drepturilor omului. În Europa de Vest și America de Nord, sindicatele au creat legi care acordau lucrătorilor dreptul la grevă, stabilesc condiții minime de muncă și interzic sau reglementează munca copiilor. Mișcarea pentru drepturile femeilor a reușit să obțină pentru multe femei dreptul de vot. Mișcările de eliberare națională din multe țări au reușit să alunge puterile coloniale. Una dintre cele mai influente a fost conducerea mișcării de independență a Indiei de către Mahatma Gandhi. Liga națiunilor a fost înființată în 1919, în urma negocierilor asupra Tratatului de la Versailles, după sfârșitul Primului Război Mondial. Obiectivele Ligii au inclus dezarmarea, prevenirea războiului prin securitate colectivă, soluționarea disputelor dintre țări prin negociere, diplomație și îmbunătățirea bunăstării globale. Liga Națiunilor a avut mandate de a sprijini multe dintre fostele colonii ale puterilor coloniale vest-europene în timpul tranziției lor de la colonie la stat independent.
Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernă timpurie, alături de secularizarea europeană a eticii iudeo-creștine. Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut ca parte a tradiției medievale. Dreptul natural a devenit proeminent în timpul Iluminismului, enunțat de filosofii John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al Revoluției americane și al Revoluției franceze. Din această fundație modernă s-a născut mișcarea pentru drepturile omului apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Declarația Universală a Drepturilor Omului este o declarație neobligatorie adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948, ca răspuns la evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta îndeamnă statele membre să promoveze o serie de drepturi umane, civile, economice și sociale, afirmând că aceste drepturi fac parte din „fundamentul libertății, justiției și păcii în lume”. Declarația a fost primul efort juridic internațional de a limita comportamentul statelor și de a se asigura că acestea își îndeplinesc datoria față de cetățenii lor.
Pentru că ne aflăm în luna în care în întreaga lume s-a celebrat Ziua Internațională a Drepturilor Omului, și, cum am marcat și noi acest eveniment semnificativ, haideți să facem o împrospătare a cunoștințelor în acest domeniu. Drepturile omului sunt drepturile fundamentale care sunt inerente tuturor ființelor umane, indiferent de rasă, sex, naționalitate, religie sau orice alt statut. Printre aceste drepturi se numără dreptul la viață, la libertate și la siguranța persoanei; dreptul la educație, la sănătate și la locuință; dreptul la libertatea de gândire, de exprimare și de întrunire; și dreptul de a participa la procesul politic, printre altele. Conceptul de drepturi ale omului are o istorie îndelungată, datând din civilizațiile antice, cum ar fi grecii și romanii, care au recunoscut importanța anumitor drepturi inalienabile pentru toți indivizii. Cu toate acestea, abia în secolul al XX-lea, ideea drepturilor universale ale omului a fost codificată în dreptul internațional prin adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de către Organizația Națiunilor Unite în 1948.
Protecția drepturilor omului este esențială pentru asigurarea unei societăți echitabile și corecte. Fără aceste drepturi, indivizii pot fi supuși discriminării, opresiunii și altor abuzuri de putere. În plus, promovarea drepturilor omului este esențială pentru obținerea păcii, a stabilității și a prosperității la scară globală. Din păcate, în ciuda recunoașterii internaționale a drepturilor omului, aceste drepturi sunt adesea încălcate în întreaga lume. În multe țări, indivizii continuă să se confrunte cu discriminarea și violența pe baza rasei, sexului, religiei sau a altor caracteristici. În plus, guvernele pot încălca drepturile cetățenilor lor prin restrângerea libertății de exprimare, refuzându-le accesul la educație și asistență medicală sau prin faptul că nu îi protejează de rele. Este responsabilitatea guvernelor să respecte, să protejeze și să îndeplinească drepturile omului, ale cetățenilor lor. Dar este, de asemenea, responsabilitatea persoanelor fizice și a organizațiilor societății civile de a denunța încălcările drepturilor omului și de a trage la răspundere guvernele pentru acțiunile lor. Prin apărarea drepturilor omului, putem crea o lume în care fiecare persoană este tratată cu demnitate și respect.
- „Până la urmă, unde încep drepturile universale ale omului? În locuri mici, aproape de casă-atât de aproape și atât de mici încât nu pot fi văzute pe nicio hartă a lumii. Totuși, ele reprezintă lumea persoanei individuale; cartierul în care locuiește; școala sau colegiul pe care îl frecventează; fabrica, ferma sau biroul în care lucrează.” – Eleanor Roosevelt
- „Drepturile omului nu sunt un privilegiu conferit de guvern. Ele sunt un drept al fiecărei ființe umane în virtutea umanității sale.” – Maica Tereza
- „A le refuza oamenilor drepturile omului înseamnă a le contesta însăși umanitatea.” – Nelson Mandela
- „Drepturile omului nu sunt încălcate doar prin terorism, represiune sau asasinat, ci și prin structuri economice nedrepte care creează inegalități uriașe.” – Papa Francisc
- „Drepturile fiecărui om sunt diminuate atunci când drepturile unui singur om sunt amenințate.” – John F. Kennedy
- „Drepturile omului se referă la limitarea puterii arbitrare a statului asupra individului.” – Aung San Suu Kyi
- „Drepturile omului nu sunt un privilegiu acordat de câțiva, ci o libertate la care au dreptul toți, iar drepturile omului, prin definiție, includ drepturile tuturor oamenilor, cei aflați în zorii vieții, în amurgul vieții sau în umbrele vieții.” – Kay Granger
- „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi.” – Declarația Universală a Drepturilor Omului
- „Drepturile omului nu sunt doar concepte juridice. Ele sunt substanța demnității umane.” – Jimmy Carter
- „A le refuza oamenilor drepturile omului înseamnă a le contesta însăși umanitatea.” – Desmond Tutu
Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
https://youtu.be/Hh_RAW6Jx2E
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]
[…] Apărarea Drepturilor Omului – „Merită să mori pentru ceea ce te face să trăiești” (C… […]