Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Pe data de 24 februarie 2022 Vladimir Putin a anunţat începerea operaţiunii speciale în Ucraina. Hoardele ruse cu avioane, tancuri, tunuri şi rachete sau năpustit mişeleşte peste poporul ucrainean. S-a început barbaria rusească cu toate mijloacele specifice ale unui război în toată legea. Însă de data aceasta, caz unic în istorie, războiul a fost numit de invdatori operaţiune specială. E întâmplător oare? Nicidecum. Toată lumea de sus în jos şi viceversa s-a grăbit să numească operaţiuna specială război de cotropire a unui stat de către alt stat. La început nu credea nimeni că invazia poate fi numită operaţiune epecială.
Şi acum după mai mult de 3 ani de la declanşarea ei foarte mulţi continuă să nu creadă, că acest război poate fi numit întradevăr operaţiune specială ,meritâdu-și cât ar părea de paradoxal, de fapt, această denumire. Să ne amintim ce spunea V. Putin cu mult timp în urmă, pînă la începutul barbariei. El afirma, fiind absolut convins, că naţiunea ucraineană nici nu există şi că nici statul ucrainean nu trebuie să existe, adică naţiunea trebuie nimicită complect prin aşa zisa denaţificare, iar statul trebuie astfel lichidat. De fapt a denaţifica o naţiune înseamnă nu altceva decât a o lipsi comlect de atributele ei naţionale: limbă, istorie, cultură. Dar cum puţi să faci acest lucru imposibil a fi realizat prin alte mijloace dect a o nimici complect, ceea ce fac, de fapt, timp de mai bine de doi an hoardele ruse cu toate capacităţile posibile. Ele ucid oamneni nevinovaţi: copii, bătrâni, femei, distrug toată infrastuctura ca populaţia să moară de frig şi de întuneric, de foame şi boli, fac una cu pămîntul oraşe şi sate întregi la care sa muncit zeci şi zeci de ani de zile.
Cum deci se numeşte, de fapt, această barbarie dacă nu operaţiune specială, adică specială cu sensul de a nimici un popor întreg şi a lichida un stat întreg şi nu numai a-l ocupa şi ai subjuga poporul. Nici cei mai odioşi tirani din istorie nu-şi propuneau să lichideze complect o naţiune şi statul ei. Ei duceau războae de cotropire şi de subjugare, dar nicidecum de lichidare. Şi pentru ca operaţiunea să meargă conform planului prestabilit s-au luat toate măsurile de înlăturare a tuturor celor care se opun acestei aventuri chiar în interiorul focarului.
S-au lichidat toate televiziunile independente, toate organizaţiile civice, toate mijloacele mas mediei independente, au fost arestaţi toţi protestatarii, s-au întrodus legi draconice pentru anihilarea oricărri forme de opoziţie şi în felul acesta s-a aigurat desgfășursrea operațiunii speciale conform planului stsbilit. Poporul ucrainean însă se confruntă cu un adevărat război sângeros de apărare şi de eliberare a teritoriilor ocupate. Dacă nazistul Adolf Hitler al secolului XX promova un fascism obişnuit, adică de ocupare a altor state numai ca să le supună şi să subjuge popoarele lor, atunci nazistul Vladimir Putin al secolului XXI promovează un fascism absolut, deoarce el doreşte să nimiceacsă nu numai un întreg popor şi statul lui, dar şi să nimiceacsă o lume întergă prin şantajul cu folosirea armei nucleare dacă ea i se va împotrivi să-şi atingă scopul. Aceasta este diferenţa dintre fascismul obişnuit şi fascismul absolut. Acesta din urmă se implementează prin operaţiune specială, căci aceste caractere deosebesc un război obişnuit de o operaţiune specială.
Statele lumii trebuie să înţeleagă cât mai repede acest lucru şi să acţioneze în consecință, adică să acorde ajutor masiv de urgenţă Ucrainei şi nu ca la început să mimeze acest ajutor prin oferirea a 3-10 tancuri, când ea are nevoie de sute de tancuri, sute de tunuri şi alt armament greu ofenisv. În caz contrar există riscul real ca Ucraina să cadă şi odată cu ea şi acel puţin pozitiv care mai există cu atâta greutate în lume. Liderii ei trebuie să înţeleagă odată şi pentru totdeauna, că imperiile monstruoase dictatoriale nasc obligatoriu monştri odioşi. Acest lucru trebuia să fie înţeles de la primele semne de expansionism fie el la început doar în retorică. Europa a stat aproape inertă la acest pericol uriaş aşa cum a stat inertă la început faţă de fascismul obişnuit al veacului XX. Nu s-a învăţat nimic din istorie.
Dacă se înţelegea aest lucru la timp de comunitatea internaţională şi în special de statele europne, atunci Ucraina trebuia să fie înarmată până în dinţi cu cea mai performantă tehnică militară până în anul 2021, astfel încât să poată da o ripostă hotărâtă invadatorului pentru ca el să nu poată cuceri o parte din teritoriul ei. În definitiv statele Europei nu trebuie să se zgârceacsă, temânduse că pot să se dezarmeze, acordând un astfel de ajutor, pentru că nici una dintre ele nu poate fi ameneinţată de vreun alt stat din blocul comunitar. Însă până când câteva dintre ele dau dovadă de egoism ieftin şi de o zgârcenie, care nu poate avea nici o justificare nici tactică nici strastegică în condiţiile când întreaga Europa este ameninţată de revanşismul rusesc care ulterior le poate costa implicit şi securitatea proprie.
Filosoful și scriitorul italian Umberto Eco constată existența în lume a unui așa numit fascism veșnic atribuindu-i 14 caracreristici de bază. Nu le voi enumăra aici. Voi spune doar că din categoria lor fac parte și unele, care sunt comune și celor ale vieții sociale obișnuite proprii oricărui stat, fie el totalitarist sau democratic. Umberto Eco introduce în aceste categorii mute dintre particularitățile proceselor normale ale dezvoltării naturale inevitabile oricăror transformări care o însoțesc fără de care nici o societate nu se poate mișca înainte. De aceea multe dintre caracterele fascismului atribuite de el se bat cap în cap prin semnificațiile pe care le poartă. Unele sunt proprii chiar societăților democratice aflate în transformare progresivă și nu proprii numai societăților totalitariste/fasciste. Neânțelegând atare lucru filosoful le consideră pe toate ca aparținând statelor dictatoriale, motiv care l-a făcut să numească un astfel de fașism–fascism veșnic.
Dacă e să-i dăm crezare, atunci putem categorisi toată evoluția omenirii ca fiind una fașiistă cu toate că multe dintre caracteristicile pe care ea le poartă sunt proprii și societăților democratice. Dacă toată istoria am considera-o fascistă, atunci cum lumea totuși s-a supus unor legi a transformărilor pe verticală, dar nu pe orizontală, căci în definitiv orice transformare nu poate fi considerată a se baza numai pe caractere cu semnificație univocă, ci și prin caracteristici cu smnificații contradictorii, tocmai acele caracteistici pe care Umberto Eco le considră ca aparțnând fascismului veșnic. Însă de fapt evoluția nu poate să se manifeste numai prin caracteristici cu semnficație unilaterală, ci și prin toate schimbările ce poartă toate aceste caractere de diferite tipuri în postura consecințelor impuse de legile fundamentale ale transformărilor evolutive ale lumii. Transformările ei pe o scară a vlorilor tot mai petformante se face concomitent prin selectarea în urma simplificării lor prin activarea a uneia dintre legile oricăror desăvârșiri, aceea a negării negației și elimnare a ceea ce frânează mișcarea ascendentă. Aapoi prin sintetizarea a ceea ce rămâne în urma eliminării rezidurilor lor în final se îmbină structurat într-un organon de legi și principii în stare să reprezinte o treaptă sau mai multe a asceniunii dezvoltării.
Concluzia este, așa dar, că istoria și evolția omenirii în general nu poate fi considerată a purta caracteristicile unui fascism veșnic, veșnic ca însăși veșnicia ei. Ori trebuie să recunoaștem, că noțiunea veșniciei poate exprima numai o semnificație atribuită și veșniciei întregii lumi, deoarece fascismul veșnic (etern) nicidecum nu poate fi separat să fie atribuit numai unui stat sau unui grup de state la fel separate de întreaga lume, care s-ar caracteriza foarte puțin probabil tot ca fiind fasciste, deoarece ele nu pot exista veșnic într-un astfel de regim fascist, de fapt, cum de altfel nici întreaga lume nu poate exista într-o astfel de stare.
Prin urmare Umberto Eco este total incorect prin aprcierea sa dată fascismului. Altfel spus fascismul poate doar să aibă o durată limitată în timp, și poate să se instaleze numai într-o țară sau cel mult câteva țări concomitent, dar nicidecum în toată lumea veșnic. De aceea fascismul nicidecum nu poate să poarte și să se manifeste prin 14 caracteristici în același timp. Umberîo Eco le consideră pe toate proprii fascismului veșnic (etern). Căci dacă am considera așa cum conideră filosolul, atunci unde, când și în ce mod am putea găsi o societate fără nici o caracristică fascistă sau una numai exclusiv cu caractere fasciste. Căci nu putem considera că în toată lumea ar putea să existe o soocetate în dezvoltare fără nici una dintre aceste caracteristici. Oricare dintre ele vor conține mai mult sau mai puțin un ansamblu cu diferite grade de implicare a mai multor tipuri de caractere proprii atât statelor fasciste cât și statelor democratice.
Astfel, definitivarea conceptului fascismului de către autor este total greșită. Vom numi deci fascism idiologia și toate acțiunile omului adiacente caracterului nefast al acestei idiologi împrrună cu toate consecințele aplicării lor proprii unui stat totalitarst unde nu există nici urme de libertăți democratice ale condiției umane. Așadar, unele dintre particularitățile statelor fasciste vor fi comune și statelor aflate în diferite etape ale dezvoltării lor. Toate celelalte activități pe care le întreprinde omul sunt comune și societățlor democratice, filosoful considerăndu-le că aparțin numai și numai fascismului veșnic. Drept concluzie este necsar, așadar, de reținut că nu există și nu va exista niciodată un fascism veșnic, așa cum nu există caracteristici tipice numai fascismului în general, dar există dintre toate acestea cracteristici proprii numai fascismului. Ori, cele 14 proprietăți expuse de Umberto Eco prin particularitățile contradictorii pe care le poartă se anulează singure pe sine, deoarece ele conțin și așa numitele caractere hibride pe care nu rebuie să le conțină odată ce fascismul veșnic este unul deosbit, bine definitivat, adică posesor de caractere de ordin specific apaținând numai lui.
Nota redacției. Cele 14 caracteristici ale fascismului sunt următoarele, conform lui Umberto Eco
- 1. Cultul tradiţiei. „Trebuie să te uiţi peste silabusul fiecărei mişcări fasciste ca să îi găseşti pe cei mai mari gânditori tradiţionalişti. Gândirea nazistă a fost hrănită de elemente tradiţionaliste, sincretiste şi oculte“.
- 2. Respingerea modernismului. „Iluminismul, Epoca Raţiunii, e considerat începutul depravării moderne. De aceea, Fascismul Etern ar putea fi definit drept iraţionalism”.
- 3. Cultul acţiunii de dragul acţiunii. „Pentru că acţiunea este frumoasă, trebuie să aibă loc fără reflecţie. Gândirea este o formă de emasculare”.
- 4. Dezacordul înseamnă trădare. „Un spirit critic face distincţii, iar asta aparţine modernismului. În cultura modernă, comunitatea ştiinţifică laudă dezacordul, căci acesta determină îmbogăţirea cunoştinţelor”.
- 5. Frica de diferenţe. „Primul apel al unei mişcări fasciste este un apel împotriva intruşilor. De aceea, Fascismul etern este rasist prin definiţie“.
- 6. Apelul la frustrarea socială. „Una dintre trăsăturile specifice fascismului istoric a fost apelul la o clasă de mijloc frustrată, o clasă care suferea din pricina unei crize economice sau din cauză că s-a simţit umilită din punct de vedere politic. Sau speriată de o presiune venită din partea unor grupuri sociale inferioare“.
- 7. Obsesia pentru intrigă. „Urmăritorii trebuie să se simtă asediaţi. Cea mai simplă modalitate de a rezolva intriga este apelul la xenofobie”.
- 8. Inamicul este şi puternic, şi slab. „Prin schimbarea permanentă a atenţiei retorice, duşmanii sunt, în acelaşi timp, prea puternici şi prea slabi”.
- 9. Dacă eşti pacifist, înseamnă că eşti de partea duşmanului. „În cazul Fascismului Etern, nu există luptă pentru viaţă, ci viaţa este trăită pentru luptă“.
- 10. Dispreţul faţă de cei slabi. „Elitismul este un aspect tipic al oricărei ideologii reacţionare“.
- 11. Toţi oamenii sunt educaţi ca să devină eroi. „În Fascismul Etern, eroismul este norma. Acest cult al eroismului este strict legat de cultul morţii“.
- 12. Machism şi armament. „Machismul implică dispreţul faţă de femei, intoleranţa şi condamnarea obiceiurilor sexuale care se abat de la normă, de la castitate la homosexualitate“.
- 13. Populism selectiv. „Va exista un Televizor sau un Internet al populismului, iar răspunsul emoţional al unui anumit grup de cetăţeni va fi prezentat şi acceptat drept Vocea Oamenilor“.
- 14. Fascismul Etern vorbeşte nouvorba (n.r. – o limbă fictivă din romanul „O mie nouă sute optzeci şi patru” de George Orwell). „Toate textele naziştilor şi ale fasciştilor au un vocabular sărăcăcios şi o sintaxă elementară, cu scopul de a limita instrumentele care ar putea dezvolta o gândire complexă şi critică“.
Deci diferențierele trebuie făcutre pentru a ne dumeri care sunt statele ce întrunesc mai multe dinre caraceristicile statului fascist. Numai făcând o distincție între ele vom putea să obținem posibilitatea de a face departajările necesare, ca să fim în stare să oferim noțiunii de fascism o semnificație sufivcintă încât să fie cât dc cât corectă raportă la cea dată de Umberto Eco. Statele fașiste, așadar, vor conține caracteristici de ambele tipuri din ambele departajări, dar mai multe tipice numai unor astfel de state. De aceea aceste state vor purta un caracter accentuat terorist atât pe interior cât și pe exterior. Drept dovadă este fascismul rus care a declanșat un război de nimicire a statului și poporului ucrainean numit „operațune specială”.
Ce este propriu în general idologiilor și statelor fașiste? Una dintre aceste caracteristici este așa numitul cult al statalității/cult statal fascist care își găsește asemănarea în cultului personalității fasciste. Este evident că un stat fascist va avea drept căpetenie un fascist cu un cult al personaității care și la impus sieși dicatatorul, apoi l-a impus și implementat prin forță, teroare și propagandă poporului pe care-l stăpânește, dvenind și acesta în cele din urmă fascist. Mijloacele cultivări cultului personalități căpeteniei, inclusiv al cultului statatului fascist sunt bine cunoscute, tote cu caracter terorist, dictatorial și totalitar. Cultul statalității identificat cu un dezastru socio-uman este promovat insistent timp îndelungat, inuflând poporului și statului în ansamblu percepția superiorități. uniicități și excepțonaității naționale în raport cu alte națiuni.
Cultul persoalității și statalității este dezvoltat și impus astfel ca să satisfacă întocmai specificitatea lui de stat fascist împreună cu alte posibilități avute la dispoziție pentru a influența, modifica din temelie și a mutila conștiința unei întregi națiuni astfel zombată, care formează statul, printr-o propagandă acerbă, puternic activată la cotele maxime de spălare a ceierilor. Rezultatul se manifestă prin aparția unui popor care se cerde deosebit radical și superior față de toate celelalte popoare, adică unul de prim rang pe arena intetnațională. Prelucrarea și modelarea psihologică atinge asemenea cote încât în mod automat afectează și mutilează conștiința și memoria propriului popor precum și conștiința și memoria întregii comunității internaționale prin contaminare. Se ajunge la o astfel de situațer când fetișismul cultului statal devine o piatră dură de poticnire pentru înțelegerea trează și corectă a procselor care se petrec în gurul acestui cult statal și în uirul influeneței lui asupra conștiinței poporului respectiv inclusiv asuprsa celei internaționale, când lumea începe să vadă în puterea statului fascist o himeră ce nu poate nicidecum să fie învinsă, din care cauză ea o învăluie cu o firică la nivelul inconștientului care o face din ce în ce mai neliniștită și mai vulnerabilă gata să cedeze nu atât în fața statului fascist ca atare, cât în fața cultului statal al acestuia devenit o asină amenințotoare și neânțeleasă, fără însă să conștientizeze cui, de fapt, ea este gata să i se se închine.
Dacă am căuta să găsim toate cele 14 particularități ale fascismului declarate de Umbrto Eco și atribuite unui oarecare stat fascist, deci nu le vom putea descopei pe toate împreună, la fel cum nu putem considera că există numai una sau câteva dintre ele în stare să satisfacă natura lui fașistă. Acest lucru este dovada faptului că toate criterile pe care i le atribie el unui stat fașist nu sunt sustenable ca să satisfsacă natura veșnică a fașismului a unui astfel de stat. Deci este necesar de a stabili numai câteva caracteristici cu semnificații concrete similare care să sătisfacă cerințele acestei naturi bine definitivate ca sens bine definitivat a naturii în ansambli a unui stat fașist. Astfel, deducem că un stat fascist trebuie să întruneacă numai câtva caracteistici care să-i certifice specificitatea lui concretă, dar nu sumednia de particularități proprii și altor forme de construcție a vieții sociale. Acest lucru este confirmat de faptul potrivit căruia în lume sunt totuși puține state care pot satidfsce acete critetii. Multe dintre caracteristicile lui Umberto Eco sunt doar niște specificități intermediare evoluțoiniste de etapă, care numai în dependnță de vectorul pe care îl va căpăta ea vor putea obține sau nu parametrii unor caractere concrete proprii fașismului, deoarece totul este în transformare continuă ca să le putem aprecia ca fiind definitivate. Din această cauză, deci se conturează drept caractere bine structurate, mai mult sau mai puțin stabile, numai câteva dintre cele enumărate de filosof, stabile ca însăși stabilitatea pe care o cere noțiunea de fascism. Din acest punct de vedere fascismul nu poate fi numai decât de două feluri: fascism obișnuit și fascism absolut.
Ca el să poată fi numit fascism absolut trebuie să întrunească încă o particularitate indinspensabilă- acea a unui nazism/șovinism feroce tot absolut care se răsfânge prin teroara și intoleranța sa față alte nații pornește asupra acestora nimicidu-le și lichidându-le complect-caracter pe care îl poartă întocmai așa numita operațiune specială de nimicire a națiunii ucrainene și al statului ucrainean. Acest fascism absolut a luat o nouă formă, forma rasismului care întrunește cele mai odioase caracteristici ale fașismului ca atare, toate alfându-și întruchiparea și originea în cultul statal rasist. Astăzi lumea întreagă s-a pomenit față în față cu acest fenomen nou foarte periculos și agresiv al secolului XXI, în fața unei noi și mari Dileme internaționale care se anunță foarte greu de dezlegat, fără a pune sub semnul întrebării securitatea mapamondului. Cine se face vinovat de apatția lui? Se poate constata doar că vinovată este toată comuniatatea internațională în frunte cu liderii statelor care nu au conștintizat și nu au anticipat aparița acestui fenomen extrem de nefast într-o țară care se anunța ca purtătorea de germeni rasiști ai Impetiului rus, din lipsă de miniți vizionare toate contaminate cu virusul egoismlui, lipsei de solidaritate internațională gestionate de ONU (la fel de deficitară și contaminată cu același virus), fapt care a adus-o în pragul unei catastrofe mondiale, virusul fiind produs de lipsa unei gândiri critice comunitare internaționale.
Reieșind din concluziile celor evidențiate aici, deci putem da o nouă definție fascsimului și anumae, că fascismul este metamorfoza/morfologia în derulare restrictivă totalitară și dictatorială a caracterelor firești oricărei dezvoltări prin teorizarea și lichidarea lor complectă și stagnare în una dintre etapele dezvltării identice cu un colalaps și căderi într-o dimensiune tenebră și plină până la refuz cu vicii de toate felurile, una dintre care și cea mai periculoasă este frica de frica pe care omenriea si-a administrot-o singură sieși prin inactivitatea sa față de răul care afectează până când și luminile salvatoatre ale adevărului care le stă drept temelie.
Ori, crima ucrainenă este tocmai dovada exitenței acestei sincope și Dileme pe care lumea civilizată astăzi nu știe cun să le rezolve. Fptul este că, crima și obcuritatea au adepți de aceași sorginte rasistă, adepți care o suțin și o alimntează,. fîind tentaculele auxiliare internaționale ale rasismului care dau și strâng mâna lui. Aceasta este marea problmă a lumii contemporane. Paradoxul ei de altfel explicabil este că lmea a ajns să aibă fică în esență de ea însăși adică de comportamentul nefast propiu, care n-a șiut cum să preîntâmpine naștersa rasismului. Este o frică jenenată de o frică potnțială omniprezntă în spațiul internațional, o frică a fricii care are rezolvare mai nefericită dar nu singura să cadă sub propriul obscurantism social de anvergură internațională. Pentu a se salva în fața ei și a noului pericol care este rasismul există o singură soluție pașnică- cualizarea solidară a tuturor forțelor sănătoase ale acestei lumi într-o singură și putnică forță internațională în stare să pună pumnul și să pună sârmă în botul rasismului nu printr-un răspuns militar violent care ar putea declanșa un dezastru nuclerar, dar de a impune pe multiple planuri la nivel internațoional restricții și embargouri capabile să reducă drastic sursele existente ale activitățlor hordelor invadatoare astfel ca să sufoce economia și potențialul de război al vidrei rasiste, izolând-o și înăbușind-o în propria-i putoare de descompunere. Atare lucru poate fi realizat doar prinr-o mobilizate unitară și solidară la niveul întregii cominități internaționale. Pentru aceasta este nvoie de urgență de un strigăt auzit dr toate statele și a face eficientă activitatea ONU în fața eminenței pericolului rasist care amenință întreaga lume cu un dezastru nuclear-un stigăt care să fie auzit de tot ce a mai rămas bun în ea.
Dacă se va continua să se pună pe umerii poporului ucrainean cea mai dificilă poblemă și rezolvare a Dilemei de care se face vinovată și la care și-a adus, de fapt, contibuția în deefinitiv întreaga lume, atunci oricât at fi ajutată mlitar Ucraina, exisă riscul ca ea să nu poată face față cu resursele sale umane limitate pericolului fiarei sălbatice ghidată de către unul dintre capetele ei apocaliptice biblice, făcând ca întreaga lume să cadă victimă ei. Acceastă nouă pacoste care a dat peste popoarele lumii a atins o astfel de absurditate, încât căpeteniile, dar și a celor aflați sub stăpânirea ei derclară, că ar fi aleșii lui Dumnezeu ca să facă dreptate în lume și să hotărască soarta ei; este culmea manifestării aberante a cultului statalității ruse. Acesta este apogeul nemerniciei lumii rude neprevenită și netratată la timpul potrivit. Aici este peticolul cel mare care ameninință omenirea și care își află explicația în chiar comportamentul și prestațai ei în fața propriei ființări.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
- „Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialităţii şi înţelepciunii umane”, autor Petru Ababii (ISBN 978-606-30-5885-1)
Notă. Alte articole ale autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
