Acasă Conferințe - Seminarii - Dezbateri - Simpozioane Conferința „Loisir și stil de viață în Bucureștiul interbelic” la Casa de...

Conferința „Loisir și stil de viață în Bucureștiul interbelic” la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București. „O zi și o noapte din viața capitalei” (în 1936)

Nota redacției

Într-un articol antrenant din 23 decembrie 1936, intitulat „O zi și o noapte din viața capitalei”, Realitatea ilustrată urmărește în date statistice existența bucureștenilor timp de 24 de ore. Statisticile începuseră să-i pasioneze pe interbelici, astfel încât, după cum am scris deja, se apucaseră să măsoare fluxul zilnic de automobile de pe Calea Victoriei sau de pe bulevardul Brătianu. Făceau asta și din rațiuni urbanistice, dar și pentru că, în cazul jurnaliștilor, creșterea spectaculoasă și modernizarea rapidă a orașului după Marele Război îi atrăgea și îi fascina. Desigur, progresele erau deseori exagerate, Bucureștiul era numit Micul New-York, iar bietele blockhaus-uri de 10 sau 12 etaje de pe Brătianu (actualul Magheru) erau comparate cu „sgârie-norii”. Dar entuziasmul lor era molipsitor: „Evoluția Capitalei noastre în ultimii zece ani constitue o adevărată pagină de curiozitate. pentrucă, în acest timp, Bucureștii, orașul de impunătoare reprezentare a patriarhalismului românesc s-a transformat, ca prin minune, într-o adevărată metropolă demnă de comparat cu multe din capitalele de seamă ale continentului european. Tot ce cunoaște nou progresul și civilizația, cunoaște azi și Capitala României.”

„Realitatea ilustrată”, 23 decembrie 1936

Desigur, bucureștenii aveau automobile, tramvaie, autobuze, ascensoare, uzină de apă, canalizare, dar mai aveau pe lângă acestea și bălți, noroaie, o Dâmboviță plină de mizerii și urât mirositoare, locuitori desculți, căruțe și cocioabe. În ciuda contrastelor, un lucru e însă sigur: se construia mult și în mare parte modern și cu gust, peste media antebelică de 1 etaj sau 2, și apăruseră servicii și forme de divertisment cu totul noi, cum ar fi cinematograful și restaurantele cu automate: „Pentru locuitorul de baștină al Bucureștilor, evoluția aceasta nu este atât de uluitoare ca pentru cel care, după zece ani, revine într-o capitală pe care, când a părăsit-o, o știa numai cu două, trei case înalte, cu tramvaie cu cai, cu lume rară pe străzi, cu puține automobile și cu străzi cari pe alocurea aveau poteci în loc de trotuare, capitala pe care o regăsește acum transformată, cu tramvaie electrice și rapide, cu automobile cât ține lungul și latul străzilor, cu sute și mii de palate înalte până la cer, cu îmbulzeală mare pe trotoare și cu asfalt ca-n palmă turnat peste glodul care îi mânjea ghetele odinioară.” Sesizați, cred, și voi tonul exaltat al cronicarului, care era totuși simpatic în exaltarea lui. Luat singur, fără cele 12 comune suburbane, Bucureștiul avea în 1936 suprafața de 7860 de hectare, cu o circumferință de 47 de km, fiind alcătuit din 2285 de străzi și bulevarde care însumau, dacă ar fi fost puse cap la cap, 800 de km. Pe aceste artere și vene ale capitalei se aflau cca 75.000 de imobile, locuite de cca 700.000 de oameni. 650.000 erau locuitori permanenți ai orașului, 25.000 provizorii, iar restul doar în trecere.

Zilnic se năștea un copil la fiecare 40 de minute, așadar 36 de copii în 24 de ore și 13.100-13.200 pe an. Dintre ei 53% erau de sex masculin și 47% de sex feminin. Rata mortalității infantile era însă foarte ridicată, 16-17% dintre copii stingându-se în primul an de viață. Aflăm de asemenea că până la vârsta de 45 de ani rămâneau mai puțini bărbați decât femei (în medie 89 de bărbați la 100 de femei). Mortalitatea era destul de ridicată, dar nu depășea natalitatea, astfel încât populația orașului era în continuă creștere. La fiecare 54 de minute murea un locuitor–așadar 27 pe zi și 9800-9900 pe an.  Rezulta un spor pozitiv de cca 3300 de locuitori pe an. Cca 250.000 dintre bucureșteni ei erau capi de familie, dintre care 150.000 lucrau în birouri, fabrici, magazine, ateliere etc., 50.000 erau liber întreprinzători sau aveau slujbe instabile, pe când restul de 50.000 erau fără ocupație –fie aveau deja din ce trăi, fie erau șomeri. Articolul nu ne oferă informații despre numărul de femei angajate, susținând că restul populației, de 350.000 de locuitori, alcătuită din femei și copii, avea grijă de gospodării sau mergea la școală…

Unde locuiau? Existau 75.000 de imobile: 40.000 erau case mici fără etaj, 25.000 cu un etaj sau 2 și aproape 10.000 de blockhaus-uri, adică imobile construite în stil modernist, mai mici sau mai mari, de la 3 etaje în sus. Încălzirea locuințelor se făcea cu 5 milioane de kg de lemne, pentru sobele din case, și 50-55 de vagoane cu petrol pentru caloriferele din blockhaus-uri.

Cum se distrau bucureștenii? În 24 de ore, 15.000 de bucureșteni vizionau filme, spectacole de teatru sau evenimente sportive. Bucureștenii vizionau 1 milion de metri de filme, vedeau cca 100 de actori în piese de teatru și 50 de sportivi în diferite întreceri și concursuri. De asemenea, aprox. 200.000 de locuitori ascultau programe radiofonice naționale și internaționale în fiecare zi. Societatea de Radio avea trecute în registre 47.000 de aparate de radio, la care s-ar fi adăugat, conform Realității ilustrate, 50.000 de aparate clandestine. Alte 2500-3000 de persoane își petreceau serile dansând în multele localuri, centrale sau de mahala, ale capitalei.

Ce mâncau locuitorii capitalei? Românii de la oraș sunt și astăzi niște gurmanzi, se știe. Zilnic, Bucureștiul consuma 150.000-175.000 kg de carne provenită de la 3.400-3.500 de vite și 50-60.000 de păsări, 400-450.000 de pâini, coapte în cele 220 de brutării și fabrici ale urbei, 40-50.000 kg de mălai, 110-125.000 kg de cartofi, 300-400.000 de ouă și 100-150.000 kg de zarzavat. Două treimi dintre locuitori mâncau acasă și o treime la restaurante și bodegi. O parte din oamenii nevoiași erau ajutați de primărie sau de diverse organizații caritabile. Astfel, 5.000-6.000 de șomeri luau masa în cantinele comunale, iar 2.000-3.000 în azilurile în care și dormeau. Destul de puțini față de numărul lor total pe străzile orașului. Băută sau folosită la spălat, în București curgeau zilnic 100.000.000 de litri de apă extrasă din Dâmbovița și filtrată de Uzinele de Ape Comunale. Pe lângă apă, bucureștenii mai beau 6-7 vagoane de vin, 4-5 vagoane de bere și 1-2 vagoane de alte alcooluri.

Cum circulau bucureștenii? Până și cronicarul din 1936 recunoaște că Bucureștiul era mult în urma metropolelor americane sau a celor din Vestul Europei în privința traficului. Existau totuși 10.000 de automobile și „autobuse”, 1000 de vagoane de tramvai, 4-500 de trăsuri, 5-6.000 de motociclete și biciclete, 2.500-3.500 de căruțe pentru alimente și materiale de construcție. 10-12 avioane plecau și veneau în fiecare zi pe aerodromul Băneasa. În fiecare zi, tramvaiele transportau 320-350 de mii de pasageri, autobuzele 180-220 de mii, iar taxiurile 25-30 de mii. Cum comunicau bucureștenii? Pe lângă vorbitul față în față, bucureștenii apelau frecvent la scris și la receptorul magic inventat nu de multă vreme, telefonul. Poşta Capitalei primea şi distribuia în fiecare zi 280-300.000 scrisori imprimate, 38-42.000 scrisori recomandate şi simple, 50-55.000 cărţi poştale şi 5—8.000 scrisori de valoare (mandate, colete, etc.). De împărțirea lor se ocupau cei 850 de poștași ai capitalei, numiți pe atunci „factori”.

„Realitatea ilustrată”, 23 decembrie 1936

În Palatul Telefoanelor se înregistrau zilnic 500-550.000 de apeluri intra muros, între locuitorii capitalei și multe altele cu localitățile din provincie. Dintre ele doar 350-380.000 se finalizau cu o conversație, restul fiind formări greșite sau apeluri pierdute. Într-un an numărul ajungea la 180 de milioane, iar în fiecare minut aveau loc 381 de convorbiri. Ai zice că e exagerat, că bucureștenii par să fi vorbit prea mult pentru acea vreme la telefon, dar lucrurile sunt cât se poate de reale. Au fost consemnate și de Ioana Pârvulescu: telefonul devenise, pentru bucureștenii interbelici, o pasiune: „Bucureștenii s-au obișnuit să-și telefoneze, începând din zori și până seara târziu. Lovinescu ține în mână, prin receptor, toată lumea literară a Sburătorului, Camil Petrescu îl trezește pe Sebastian din somn, cu soneria din aparatul negru, ca să-i comunice ultima lui descoperire, atunci când i se strică telefonul Sebastian se simte pierdut, în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu personajele slabe își iau în ajutor tăria telefonului, care ascunde fața și fotografiază vocea, revistele își tipăresc pe prima pagină numărul la care se poate «chema» la redacție și numai Bacovia se lipsește cu totul, dintre scriitori, de beneficiile și neplăcerile noii invenții”.

„Realitatea ilustrată”, 23 decembrie 1936

Conferința-dezbatere „Tragicul destin al lui Arlette Coposu, soţia Seniorului” la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București cu Jurnalul Bucureștiului

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București [Lucrările „Sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani” și „Brabantul în haos și sub teroare. Asasinii din Brabant. Adevărul istoric după 40 de ani”]

Ziua Culturii Naționale, sărbătorită de comunitatea românească din sudul Basarabiei istorice (Corespondență de la istoricul Mihai Floroiu)

Dezbaterea „Scrisoarea celor șase – o sfidare la adresa regimului Ceaușescu (11 martie 1989)” la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București

Turneu de lecturi performative în limbile franceză și germană la Iași, Brașov și București cu actorul austriac Martin Ploderer

Lansarea monografiei „Securitatea. 1948-1989, vol. I şi II” (coordonatori: Florian Banu, Liviu Țăranu, Liviu Marius Bejenaru) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București

Conferința „Catedrala Notre-Dame, simbol religios și cultural al Parisului și al Franței” la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” cu Jurnalul Bucureștiului (Corespondență de la istoricul Mihai Floroiu)

Nota redacției

Prietenul nostru de suflet, Mihai Căldăraru (Director Executiv Adjunct Protecție Socială a DGAS România – AEDOPS România) – „omul mic cu suflet mare”, premiat de Ministrul Familiei Natalia Intotero, la Gala Națională a Binelui – 2024, iar prof. dr. Adrian Streinu – Cercel, susținător al Galei, distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității Apollonia din Iași și implicit, cu cel de „Cetățean de Onoare” al Târgu’ Ieșilor

Colocviile TeleMoldova Plus (+) cu o dublă lansare de carte și o piesă de teatru

Subiect de teză de doctorat (Sujet de thèse). „Le Casse du siècle – En quête de vérité”. „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizație Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb” de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric

Incursiune prin labirintul psihicului uman – „De la viață la moarte și înapoi” (Partea 2) de la corespondentul nostru permanent Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou (Grecia–Atena), membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 1 (Generalități)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

In memoriam profesoara de canto Adela – Ioana Burlui. Elogiu profesorului de medicină dentară și „omului de litere” Vasile Burlui, președintele Fundației „Sfânta Apollonia” din Iași și „patronul” congreselor internaționale ale Universității Apollonia „Pregătim viitorul–promovăm excelența”

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra