Acasă Literatură (proză, critică literară) „Primul țipăt”. Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf....

„Primul țipăt”. Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Cristina Barbu

„Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.”

Au trecut lunile și tata a revenit acasă. Îmbătrânit, slab, cu umerii căzuți. Mergea doar sprijinit și doar câțiva pași, cât să-l așezăm dimineața pe un scaun, apoi cât să-l ducem în curte, încet, și să-l așezăm la umbra nucului. Era trist, atât de trist. Avocatul din vecini care l-a dus cu motocicleta la spital, i-a făcut rost de un pick-up, așa cum erau cele de atunci, periodic îi aducea discuri pe care le asculta cu ochii închiși, trăind cu muzica, transformându-se cu muzica, trecând în starea de agregare a muzicii. Așa ne spunea, că muzica este o stare de agregare, cum e apa, cum e gheața. Mama era fericită, niciodată n-o văzusem atât de fericită, de acum, tata era doar al ei, nu-și mai culcușea privirea în ochii alteia, doar ai ei. Cânta, tot ce făcea prin casă, prin curte, era un zumzet și un zâmbet. Mai apoi, greutățile s-au îndesit, nu mai erau bani suficienți, bine, nu fuseseră niciodată, dar acum, de multe ori, mâncam untura trimisă de bunici pe pâine, mai mereu. Vara, ne mai trimiteau la țară, la bunicii din partea mamei.

Toamna când începea școala, ne întorceam acasă. Mama nu mai era toată un cântec, o copleșeau grijile, greutățile, țipa uneori la noi, țipa la tata, se închidea apoi în ea. Tata se pensionase, pensia de boală era mică, banii nu ajungeau niciodată. Cu timpul se ridicase în picioare, dar mergea încet, parcă număra pașii, era adus de spate, era vinovat. Pleca fruntea când reproșa mama ceva, și reproșa mereu. Când ne întorceam la oraș, tata se înviora, începuse să meargă cu o cârjă făcută de un coleg. Ascultam mereu și mereu aceleași discuri vechi, învățasem să le cânt și eu, când se oprea discul, îmi făcea tata semn să cânt eu: „Cântă greieraș!”, spunea. Și cântam ce auzeam, cântam după discurile lui tata, pe limba mea, așa cum auzeam eu cuvintele: sami tol mi ituas ovă, ai radă go bla, aaaaaa, uuuuuuu, ai uăs bla, ai uăs bla, iuuuuuuuu, aaaaaaaa, da, cântam și orchestrația, și tata râdea, iar eu eram atât de fericită că reușeam să-i fac ochii calzi ca înainte. Tata a rămas tata, olog, încet, așa avea să-și petreacă tot restul vieții, dependent de mama, ca un copil mare. Mama, cu vremea a devenit rece, rece cu noi, rece cu tata, rece și atât. Vorbeam cu ea, dar cufundată în gânduri, ne răspundea fără să audă întrebarea, fără să știe ce ne-a răspuns. Orice pas făcea tata în spate, mama făcea un pas în față, ca într-un război în care numai ei contau. Cu timpul, mama a devenit din ce în ce mai dominantă, îl controla pe tata, dar voia să ne controleze și pe noi. Și nu prea știa cum să facă asta, la început, cu trei fete crescute libere, pe stradă sau pe ulițele de la țară. Dar a învățat repede. Într-o zi, am ieșit cu ea, să ne cumpere pantofi. Din fericire pentru mine, îmi cumpăra doar mie, surorile mele purtau ce rămânea mic de la mine. Era greu să găsești ceva în anii aceia, așa că am umblat mult. Prin colindatul nostru, am întâlnit o colegă de-a ei, care s-a  uitat urât la mine și i-a spus mamei:

Am întâlnit-o pe fie-ta în fața școlii și nu m-a salutat.

Mama s-a schimbat la față, a devenit cumva cum n-o mai văzusem, era toată furia cerului strânsă în ea, a plecat în față, iar noi trei ne țineam după ea. Încercam să vorbim cu ea, s-o îmbunăm, nimic nu auzea, nimic nu vedea, furtună în față și în spate. Fulgere pe drum, cuțite ce cădeau din ea, pietre ce le azvârlea în cale. Când am ajuns acasă, din poartă m-a luat de părul lung, a strâns tare, și așa, târându-mă m-a dus în casă unde a continuat să dea cu pumnii, cu palmele. Într-un târziu, am fugit, tata era jos, la scară, nu putuse să urce, încercase, dar spaima îl făcuse neputincios. Și lacrimi țâșneau din ochii lui, tăcute, molcome, fricoase.

M-am ascuns în magazia în care se mai aciuia când și când câte un câine, pe paie, în genunchi între niște lemne, doar acolo simțeam că era loc pentru mine. Eram ascunsă și mi-era frică, o frică cum nu mai simțisem până atunci, frică de frig, frică de zgomote, frică de gângănii, frică de singurătate. Printr-o clipă mi-a trecut prin cap să nu mai fiu, da, a fost prima oară în viața mea când am vrut să nu mai fiu, deloc, dar nu știam modalitatea prin care cineva nu mai e după ce a fost. Eram un copil, nu făceam asocierea cu moartea, de fapt nu cunoscusem moartea, nu știam ce e, cei mari ocoleau subiectul, sau îl tratau prea tranșant, într-un mod prin care nu înțelegeam nimic. Nu-mi ajungeau cuvintele ca să înțeleg, îmi dădeam seama că trebuie să învăț mai multe. Nu făceam nici măcar asocierea între vreun cortegiu funerar și moarte, sau între moarte și faptul că nu-l mai vedeam niciodată pe cel din sicriu. Eram copil, la naiba, nu mă gândeam la asta. Auzeam în jurul meu, că tanti Lili e la Dumnezeu, dar îmi imaginam că Dumnezeu are casa mai la vale, și are nevoie de oameni, eu știu? poate la muncă.

Așa a învățat mama să ne domine și pe noi. În noaptea aceea s-a născut primul țipăt în mine, a vrut să iasă, dar i-a fost teamă de lumea străină de afară și a rămas în mine. Mai târziu, s-au născut și alte țipete, de furie, de iubire, poate, de dezamăgire, de neputință, nici nu le mai știu, că tare semănau între ele și niciunul n-a avut curaj să iasă. Și s-au adunat în mine. După mulți ani, mama mi-a spus că în noaptea aceea a fost să mă caute, că m-a găsit dormind pe paie, între lemne. Aș fi vrut să-mi spună atunci, aș fi vrut să știu că îi păsa, că îi fusese teamă, că însemnam ceva. Când am aflat, aproape că nu mai conta.

Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)

Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu– mai presus de acestea – este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..” (Dan Lupescu)

Interviu altfel cu Cristina Mihaela Barbu

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Articol asociat

Fragmente din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Nota redacției

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (de la începuturi și până astăzi) a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Conferința națională a detectivilor din România. Forum de consultări și dezbateri privind necesitatea modificării Legii 329/2003 privind activitatea detectivilor privați (particulari). Gala „Sfântul Nicolae” 2023 (Ediția a 17-a)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal (Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Zilele academice ieșene. Sesiunea știinţifică anuală a institutului de cercetări „Acad. Ioan Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi [(Lucrarea „Rolul parametrilor comunicării prin social – media în promovarea sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)]

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe?

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București (Lucrarea „Sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 1)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Articolul precedentZiaristul, fotograful și scriitorul Viorel Patrichi: „Isprava unui moldovean și răsplata lui Dimitrie Cantemir!”
Articolul următorAcțiuni bilunare de igienizare și ecologizare în Pădurea Snagov ale Asociaţiei Urbis Eco Logica
Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.